Fostul procuror Ion Diaconescu – ruşinea Justiţiei româneşti

Asa arata o BESTIE cu chip de om: fostul procuror Ion Diaconescu, cel care, falsificand probe, a obtinut condamnarea la 25 DE ANI INCHISOARE pentru un NEVINOVAT (Marcel Tundrea). O jigodie!

Un fost magistrat gorjean care încă răspunde la numele de Ion Diaconescu, deşi au trecut mulţi ani de când ar fi trebuit să răspundă la un număr de puşcăriaş, este autorul celei mai mari erori judiciare din istoria justiţiei române. Din cauza autosuficienţei acestui individ care a deţinut funcţia de procuror vreme de 37 de ani, Ilie Marcel Ţundrea a făcut 12 ani de închisoare, din cei 25 de ani la care fusese condamnat pentru o crimă pe care nu o comisese. Cazul „Ţundrea“, instrumentat greşit în urmă cu 19 ani de procurorul Ion Diaconescu, a fost finalizat zilele trecute, prin trimiterea în judecată a adevăratului criminal. Pe 14 martie a.c. procurorul Remus Budăi a finalizat şi trimis în instanţă rechizitoriul prin care inculpatul Gheorghe Avram este acuzat, cu probe ce nu mai pot fi contestate, de violarea şi uciderea, pe 16 iunie 1992, a minorei de 14 ani Mioara Gherasie.

În paralel cu identificarea autorului real al acestei crime oribile, procurorul Budăi, supervizat de procurorul-şef Marius Iacob, l-a cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra persoanelor şi pe autorul acestei grave erori judiciare, ex-procurorul Ion Diaconescu, demontând întreaga construcţie judiciară falsă creată  de acesta, în ultimii 18 ani, în scopul pedepsirii unui om nevinovat. „Condamnarea lui Ţundrea Ilie Marcel pentru omorul săvârşit în data de 16.06.1992 asupra victimei Gherase Mioara reprezintă cea mai mare eroare judiciară din istoria justiţiei române“ – se afirmă în rechizitoriu. Conform documentului, la acea dată victima de 14 ani, care se afla sub un pod, în albia unui râu din Pojogeni, judeţul Gorj, unde spăla rufe, a fost atrasă de asasin, într-un loc ferit aflat la 100 de metri distanţă de acel pod, a fost violată (era virgină) şi, pentru a nu ţipa, criminalul i-a îndesat pe gât trei pietre din albia râului, minora murind în mari chinuri, asfixiată.

Cel care a fost desemnat să ancheteze acest caz a fost procurorul Ion Diaconescu, de la Parchetul de pe långă Tribunalul Gorj, care încă de la începutul cercetărilor penale a dovedit că e un habarnist într-ale profesiei, străin de logică şi de bunul simţ. Modul în care a condus anchetarea acestui caz şi a găsit un vinovat ales la întåmplare pare incredibil pentru un om întreg la cap. Procurorul Diaconescu şi-a început cercetarea penală folosindu-se de nişte poliţişti pe care i-a trimis să audieze martori, sau să facă percheziţii, deşi într-o asemenea cauză, cum este omorul, era obligat să audieze personal martorii. Aşa se face că el nu l-a audiat pe adevăratul criminal, Gheorghe Avram, care era una dintre ultimele persoane care o văzuseră în viaţă pe victimă. Mai mult, el avea să declare, anul trecut, că nu l-a suspectat niciodată pe adevăratul asasin că ar fi autorul faptei. „Menţionez că în acele momente pe Avram Gheorghe nu l-am considerat suspect. Au fost mai mulţi suspecţi în cauză, iar aceştia au fost examinaţi medico-legal, pentru a vedea dacă au leziuni pe corp. Avram Gheorghe, din cåte îmi amintesc, nu a fost examinat medico-legal. Întrucât nu aveam niciun indiciu că Avram Gheorghe ar putea fi vinovat nu l-am audiat personal“. Declaraţia, dată la Parchetul de pe långă ÎCCJ, arată că omul fie era tåmpit de-a dreptul, fie nu-l interesa pe cine acuză, după principiul „toţi sunteţi vinovaţi, deci nu contează cine plăteşte“. Acesta este şi motivul pentru care, în mod premeditat, procurorul Diaconescu a ascuns probe, constånd în declaraţii de martor şi procese verbale de percheziţie domiciliară, pe care nu le-a ataşat dosarului trimis în instanţă, tocmai ca să nu existe dubii cu privire la „vinovatul“ găsit de el. „Nu a ataşat la dosarul de bază al cauzei pe care l-a trimis în instanţă, lăsând la urma dosarului de la parchet procesul-verbal de percheziţie domiciliată efectuată la Avram Gheorghe, declaraţia mamei acestuia, A.I., precum şi un supliment de declaraţie luat lui Avram Gheorghe de către căpitanul M.I.“ – se consemnează în Rechizitoriu.

Probe ascunse chiar de procuror

O instanta a Tribunalului Gorj a dispus, marti, punerea imediata in libertate a lui Marcel Tundrea, barbatul condamnat in 1992 la 25 de ani de inchisoare pentru un viol si o crima pe care nu le-a comis. Vinovat de eroarea judiciară este O BESTIE ce poarta numele de ION DIACONESCU, fost procuror cu înalte funcţii în Parchetul Dolj

Probele ascunse de Diaconescu arătau că, de fapt, martorul Gheorghe Avram (asasinul real) minţise într-o declaraţie, iar mama sa declarase că nu a găsit o pereche de pantaloni, pe care asasinul îi purtase chiar în ziua crimei. O altă aberaţie a fost modul în care incapabilul procuror şi-a ales suspectul principal, adică pe Ilie Marcel Ţundrea. Era o persoană cu comportament antisocial! Mai mult, a argumentat procurorul Diaconescu, fusese student la două facultăţi de unde fusese exmatriculat şi, culmea, se certase cu soţia făcånd uråt la beţie. Convins că Marcel Ţundrea este vinovatul perfect, el a dispus internarea lui la secţia de psihiatrie a Spitalului Judeţean Gorj, în vederea efectuării unei expertize psihiatrice, înainte de a începe urmărirea penală faţă de acesta. Tot ce a urmat a fost făcut de procurorul impostor în acelaşi stil al acoperirii cu probe fabricate pe parcurs. Astfel, el a forţat un martor să declare că l-a văzut pe „vinovat“ la locul faptei, martorul fiind o bătrånă cunoscută drept consumatoare de alcool, n-a verificat alibiul „vinovatului de serviciu“, a consemnat în trei procese verbale diferite ridicarea aceloraşi probe etc. etc. Interesant este că după ce a trimis rechizitoriul în instanţă, iar vinovatul găsit de el a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, procurorul Diaconescu a urmărit personal ca victima aleasă de el să rămånă în puşcărie cåt mai mult timp.

Disperat, Diaconescu a apelat la un martor mincinos

Spre exemplu, în 2005, după ce Marcel Ţundrea fusese achitat şi pus în libertate de Tribunalul Braşov ca urmare a declanşării procedurii de revizuire a cazului său, impostorul Ion Diaconescu a găsit rapid un alt martor mincinos, aflat în puşcărie, căruia i-a luat în mod ilegal o declaraţie din care rezulta că Ţundrea i-ar fi mărturisit lui că a comis crima care-i fusese pusă în spate. Deşi n-avea nicio acoperire legală pentru a lua acea declaraţie, impostorul Diaconescu a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca ea să ajungă la instanţa supremă care avea să admită recursul declarat de Parchet.

Faptul că Diaconescu nu a fost niciodată interesat de aflarea adevărului în cazul crimei din 1992 este demonstrat şi printr-un alt argument. Astfel, cum se ştie, după arestarea lui Marcel Ţundrea, condamnat în 1993, în localitatea Pojogeni au mai fost ucise, după ce fuseseră violate sau agresate sexual, cel puţin trei femei. Prima dintre ele a fost găsită moartă într-un zăvoi de pe malul råului din Pojogeni, în 1993. Cadavrul fusese dezbrăcat, iar apoi călcat de un tractor. Dosarul a fost rezolvat cu AN (autor necunoscut). Tot în 1993, o bătrånă de 84 de ani a fost găsită moartă (arsă) în propria casă, dezbrăcată, cu urme de sugrumare şi de agresiune sexuală. Şi în acest caz autorul a rămas necunoscut. La începutul lui 1994, o a treia victimă, Elena Chivulescu, a fost găsită, la fel, moartă în locuinţa sa. Victima fusese violată. Autorul crimei, stabilit de acelaşi procuror impostor nouă ani mai tårziu, în 2003, ar fi fost un anume Arpad Mailat din Tårgu Secuiesc, mort de şase ani într-un sanatoriu din Tårgu Jiu. După ce, un mai tårziu, adevăratul autor al crimei din 1992 este arestat pentru un alt omor, crimele din Pojogeni-Gorj au încetat definitiv. Acesta nu a fost însă un argument de luat în seamă pentru Diaconescu. El era atåt de imbecil încåt chiar şi în momentul în care a primit confirmarea că în urma expertizei ADN, care demonstra dincolo de orice tăgadă că nu lui Ţundrea îi aparţin probele de spermă recoltate din vaginul victimei, a încercat să demonstreze cu orice preţ că Ţundrea este autorul omorului săvârşit în 1992.

Vinovat dar, deocamdată, nepedepsit

Conform rechizitoriului întocmit de procurorul Remus Budăi, toate aceste aspecte, „coroborate, au contribuit în mod substanţial la condamnarea ulterioară a lui Ţundrea Ilie Marcel la 25 de ani de închisoare (din care a executat 12 ani) şi la amânarea achitării definitive cu prilejul rejudecării cauzei, fiindu-i cauzată o vătămare a intereselor sale legale“. Numai că acelaşi procuror a conchis că faptele procurorului Ion Diaconescu „întrunesc astfel elementele constitutive ale infracţiunii abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal. Având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 246 C.p. se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, fapt ce atrage un termen de prescripţie de 5 ani, urmează să se dispună neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale“. În mod surprinzător însă, deşi rechizitoriul a fost deja trimis în instanţă, doi jurnalişti sesizează Parchetul General cu privire la încadrarea greşită a faptelor procurorului Ion Diaconescu, astăzi avocat şi beneficiarul unei pensii de peste 100 milioane de lei vechi.

Procurorul Ion Diaconescu poate fi judecat pentru crimele sale
Astfel, jurnaliştii de la lumeajustitiei.ro (luju.ro) sesizează Parchetul General cu privire la faptul că în Rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată asasinul Gheorghe Avram, pentru crima din cazul Ţundrea, faptele fostului procuror Ion Diaconescu, autorul acestei grave erori judiciare, au fost încadrate greşit la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Conform jurnaliştilor Adina Anghelescu şi Răzvan Savaliuc, încadrarea corectă în cazul bestiei Ion Diaconescu este pentru abuz în serviciu în formă calificată, caz în care prescripţia simplă este de 10 ani, iar cea specială de 15 ani, caz în care procurorul din cauza căruia au murit cel puţin două persoane poate fi trimis în judecată şi condamnat cu o pedeapsă de pånă la 15 ani închisoare. Iată cum justifică jurnaliştii de la luju.ro acest demers: „Încadrarea la forma simplă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (unde prescripţia intervine după 5 ani) nu poate fi justificată în cazul lui Ion Diaconescu, întrucåt consecinţele faptelor acestuia sunt deosebit de grave. (…) Ca atare, infracţiunea care trebuia imputată fostului procuror Gheorghe Diaconescu este cea de abuz în serviciu în formă calificată – art. 248, indice 1, Cod penal potrivit căreia: «Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi». În cazul infracţiunii date de art. 248, indice 1, Cod penal, prescripţia simplă este de 10, iar cea specială de 15 ani. Dar, atenţie, aşa cum susţin şi procurorii Remus Budăi şi Marius Iacob, care au semnat rechizitoriul în cazul lui Gheorghe Avram, cursul prescripţiei a fost considerat suspendat în cazul inculpatului pe o perioadă de 6 ani şi 3 luni, în perioada 27.11.1997 (data rămånerii definitive la ÎCCJ a condamnării lui Ţundrea) şi 26.03.2004 (data admiterii cererii de revizuire). Astfel, pe regula simetriei, a egalităţii de tratament, dacă în cazul inculpatului Avram i s-a adăugat, la termenul de prescripţie, perioada de suspendare determinată de o cauză de neînlăturat – cei 6 ani şi 3 luni în care nimeni nu putea să mai cerceteze nevinovăţia lui Ţundrea întrucåt acesta se afla sub puterea autorităţii de lucru judecat, respectiv a unei hotăråri de condamnare defintivă pentru omor – aceeaşi regulă trebuia aplicată şi fostului procuror Ion Diaconescu. (…) Prin prezentul material de presă, Lumeajustitiei.ro sesizează Parchetul cu privire la greşita încadrare a faptelor fostului procuror Ion Diaconescu şi cerem începerea urmăririi penale a acestuia în vederea tragerii lui la răspunderea penală pentru cea mai gravă eroare judiciară din istoria Justiţiei romåne“.
Pedepsirea impostorului care vreme de 37 de ani a practicat abuziv meseria de procuror şi care a produs cea mai mare eroare judiciară din istoria justiţiei romåne ar trebui să devină o prioritate pentru toţi cei care doresc respectarea legii şi a drepturilor omului în Romånia.

Dan Badea