Reţeaua firmelor lui Vîntu, deconspirată de procurori

Sorin Ovidiu Vîntu controlează offshore-ul cipriot Comac Limited – au afirmat procurorii criminalişti din subordinea lui Marius Iacob, şeful Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General. Informaţia a apărut în motivarea deciziei de arestare a lui SOV, din dosarul în care acesta este acuzat de favorizare a infractorului Nicolae Popa, un alt interpus asumat deja de el în afacerea FNI.

Iată fragmentul din „motivare“, care-l lasă pe SOV cu pantalonii în vine:

„

Aşadar, susţin procurorii, firma din care s-au transferat banii, la ordinul lui SOV, în contul fugarului Nicolae Popa, se numeşte Comac Limited şi este „controlată“ de acelaşi Sorin Ovidiu Vîntu. Conform aceluiaşi document, informaţia a fost obţinută în urma constituirii comisiei rogatorii în Cipru, deci nu mai este nicio urmă de îndoială că nu este vorba despre o speculaţie.

În aceste condiţii avem, pentru prima dată, certitudinea că Vîntu a controlat şi controlează toate afacerile în care a fost implicată Comac. Iar acestea nu sunt deloc puţine şi nici lipsite de importanţă. Înainte de a prezenta aceste afaceri, va trebui să facem un exerciţiu de logică elementară, să tragem de „firul“ oferit de procurori şi să vedem unde ajungem.

Cine este, de fapt, Comac Limited?

Firmele care controlează oficial Comac Ltd sunt, conform datelor prezentate CNA în urmă cu câţiva ani, offshore-urile cipriote Elbahold Limited (50%) şi Fercell Ltd (50%). Prima dintre ele, Elbahold, este deţinută de un alt offshore, ATS Nominees Ltd (100%), ai cărui acţionari la vedere sunt ciprioţii Antis Triantafyllides – 40%, Georgios Triantafyllides – 30% şi Stelios Triantafyllides – 30%. Cea de-a doua societate, Fercell, este deţinută de aceiaşi acţionari, dar la mâna a doua: acţionarul unic al Fercell este LMNT Nominees Ltd (100%) care, la rândul său, este deţinută de ATS Nominees Ltd (99%) şi de ATS Trustees Ltd (1%), firme ai căror acţionari sunt aceiaşi ciprioţi Triantafyllides. În concluzie, dacă Vîntu controlează Comac, atunci ciprioţii amintiţi sunt interpuşii săi. În plus, firmele prin care se realizează acest control, inclusiv Elbahold Ltd, sunt ale lui SOV şi asta deja nu mai este o speculaţie.

SOV tocmai a tras un tun ceva mai mare decât FNI: 177 milioane de euro!

Ajunşi la proprietarul real al Elbahold, descoperim o altă afacere care i-a adus lui Vîntu, doar din două mişcări, puţin mai mult decât tunul de la FNI, adică aproximativ 200 milioane de euro. Cum se ajunge la această sumă? Simplu. Elbahold Ltd deţinea peste 54% din SC Petromservice SA pe 18 septembrie 2007, în momentul în care aceasta a vândut trei din cele patru divizii ale sale către OMV Petrom, contra sumei de 328,5 milioane de euro, cu TVA cu tot. Firmei lui SOV (Elbahold) i-au revenit, prin urmare, 177 milioane de euro. Ca să ajungă aici însă Vîntu a făcut o manevră extrem de complicată, în stilu-i caracteristic.

Grupul Gelsor s-a transformat în… Petromservice

După ce, temându-se de puşcărie ca urmare a escrocheriei FNI, Vîntu şi-a trecut toată averea pe numele unor interpuşi (persoane fizice de tipul actualului senator PSD Ioan Chelaru sau offshore-uri nou-înfiinţate), el şi-a continuat afacerile în România exclusiv prin paravane.

Desigur, a negat constant că ar mai avea afaceri în România, dar nu l-a crezut nimeni.

„De circa un an şi jumătate, eu nu mai fac nicio afacere în România“ – declara SOV în 2003.Fals! La acea dată, firma sa, Comac Limited, era deja „consultantul“ Petromservice. Cu un an şi jumătate în urmă, Vîntu plănuia cu Liviu Luca înfiinţarea Petromservice, în paralel cu ascunderea proprietăţilor sale în paradisuri fiscale.

Practic, dispariţia formală a Grupului Gelsor a fost înlocuită cu înfiinţarea Petromservice. Scopul înfiinţării noii firme, pe platforma petrolieră din Ploieşti, era escrocarea miilor de salariaţi ai Petrom. Mişcarea a fost extrem de ingenioasă şi i-a adus lui SOV un profit incredibil. Şi în acest caz, el a acţionat sub acoperirea de „consultant financiar“ al lui Luca. Minciuna i-a prins bine până când a fost obligat de CNA să recunoască implicarea sa directă în acţionariatul unui offshore care preluase controlul Realitatea Media SA (Bluelink Communicazione Cyprus). Ziariştii au ştiut că sunt consilierul lui Liviu Luca, a declarat el în februarie 2006.

„Asta a fost forma mea de acoperire, că altfel nu puteam să explic de ce mă interesează datele financiare, vânzări, cheltuieli şi aşa mai departe. Liviu Luca îmi este un foarte bun prieten… Date fiind relaţiile de prietenie şi zvonurile care au fost, i-am zis să spună că sunt consilierul lui financiar şi cu asta basta!“ – a completat mogulul.Aşadar, în 2002, el a plasat Grupul Gelsor, via paravanul Chelaru, offshore-ului Anwin Alliance Ltd, iar „divizia“ imobiliară a grupului (Imobiliar Network 2002) către offshore-ul Stonecome Ltd. În acelaşi an, el a înfiinţat, via paravanul Liviu Luca, Petromservice, pe care a „mobilat-o“ cu Petroserv. Afacerea l-a costat exact 85.000 de euro.
Trei ani mai tårziu, el prelua via Elbahold Ltd, printr-o majorare de capital, 49,3% din Petromservice. Costul tranzacţiei: 12 milioane de euro. Pe 18 septembrie 2007, vindea către OMV, cu un profit de 316,4 milioane de euro, o felie importantă din Petromservice, iar banii dispăreau rapid în conturile offshore-urilor sale din Cipru, o parte din ei fiind folosiţi la capitalizarea altor societăţi, precum cele din mass-media autohtonă sau de peste Prut.

Fabrica de tonomate a lui SOV

În paralel cu tunul pregătit pe platforma petrolieră de la Ploieşti, Sorin Vîntu şi-a creat şi un imperiu mass-media în scopul şantajării şi al „linşării“ celor care se opun ingineriilor sale financiare. Mai întåi a preluat Realitatea TV, folosindu-se de offshore-ul Bluelink Communicazione Ltd. Deşi a preluat controlul trustului Realitatea încă din aprilie 2004, el avea să recunoască asta, după ce a fost constråns, abia în 2006. N-a recunoscut însă ca ar avea vreo legătură cu alte offshoruri, precum Comac Ltd şi Elbahold Ltd.

„Nu am niciun fel de tangenţă cu aceste companii. Tangenţe acţionariale. Nicio prezenţă în acţionariatul acestor companii“ – a declarat el mincinos în 2006, pentru „Evenimentul Zilei“.N-a recunoscut pentru că offshore-urile amintite reprezentau, de fapt, cheia afacerilor sale din Romånia. Ambele firme erau folosite în afacerile din mass-media, petrol, asigurări etc. Vîntu preluase, prin Comac Ltd, controlul Radio Total de la firma tonomatului Nistorescu, Expresiv SA.

La un an de la această preluare el a plasat acţiunile unui alt offshore de-al său, Radoway Ltd. Folosind acceaşi formulă ca la Triantafyllides, paravanul de aici este cipriotul Spyrydon Hadjinicolaou, care deţine 99,29% din capitalul social, alături de ATS Nominees Ltd (firma care controlează Elbahold şi Comac). Prin offshore-ul Radowey el mai controlează alte două afaceri: Grupul Editorilor şi Difuzorilor de Presă (GDEP) din Acces Press şi Alpha TV (prin Global Video Media).

Comac mai deţine, astăzi, controlul firmelor SSIF GM Invest (preluată încă din 2002), CGR Media SRL (care a editat revista „Bilanţ“), Conservil şi Accent Travel & Events.

„Gardianul“ şi „Ziua“, oficinele personale ale lui Vîntu

Deşi n-a fost recunoscut niciodată ca aparţinåndu-i în mod direct, „Gardianul“ a fost preluat de SOV de la PSD-istul Roibu încă din 2006, iar paravanul folosit pentru control a fost, ca şi la „Ziua“, Sorin Roşca Stănescu. Societatea Best Media Press a fost preluată printr-un offshore (Crown Gate Alliance) care, după ce a fost condus o vreme de Maricel Păcuraru, a revenit sub controlul lui Vîntu prin Petromservice. Cotidianul „Ziua“, la fel. Preluarea ziarului a început în 2003, atunci cånd Asociaţia salariaţilor Petrom, condusă de Liviu Luca, a preluat 31% din capitalul social, apoi 68% (2004). În 2004, Comac Ltd controla 31,94% din Ziua SRL, iar Petromservice 68%. În octombrie 2006, Comac cedează pachetul de acţiuni către Petromservice. Aceeaşi situaţie a fost şi la Editura Ziua SRL.

Vîntu a rămas chel şi cu pantalonii în vine

Deşi a preluat încă din 2005 controlul Petromservice, Sorin Vîntu a făcut totul pentru devalizarea companiei imediat după ce scopul pentru care fusese înfiinţată fusese atins. Sigur, el vizase în mod special pachetul de 8% din Petrom, dar vigilenţa autorităţilor i-a dat planul peste cap. Traian Băsescu a fost o nucă prea tare pentru dinţii maşinăriei lui de şantaj, aşa că a decis să închidă prăvălia Petrom-service. Firma a intrat în insolvenţă după ce fusese deja devalizată. Cazul aflat zilele acestea în atenţia anchetatorilor care au reţinut deja, pentru delapidare şi evaziune fiscală, mai multe persoane din fosta conducere a Petromservice, este doar un exemplu din operaţiunea coordonată de cuplul Luca-Vîntu. Mihai Sorin, fostul director general al Petromservice, este şi el tot un paravan folosit de SOV în devalizarea societăţii.

Vor urma şi alţii, deoarece procurorii, ca şi noi, jurnaliştii, abia trag de firele descoperite la panamaua lui Vîntu din Ploieşti, iar pălăria frumos croşetată a lui Vîntu începe să se deşire, lăsåndu-l în toată splendoarea sa feciorelnică.

Chel şi cu pantalonii în vine.

Dan Badea