Odiseea CRESCENT (2): Firma arabului Fouad Sanbar, proprietatea lui Dan Voiculescu

Aşa arată Dan Voiculescu acoperit (foto: Mediafax)

Nu-mi propun să reiau aici tema conturilor lui Ceauşescu, care a fost o temă falsă şi i-a permis lui Dan Voiculescu să câştige un proces împotriva lui PM Băcanu. Ceauşescu nu a avut conturi în străinătate, deci problema este închisă. Au existat însă conturi ale fostului DSS care, sper, au fost recuperate de statul român. Accidentele de genul celui provocat de ex-col. SIE Nădejde, cel care a încercat să recupereze personal, printr-un intermediar, bani din conturi deschise în afara Romaniei, au fost aspru sancţionate. Am scris deja, în volumul Averea Preşedintelui, despre acest aspect.

Dan Voiculescu este însă un caz special asupra căruia voi zăbovi ceva vreme, în măsura în care îmi va permite timpul. Personal, şi asta este o opinie pe care mi-am format-o după ce am citit sute de documente din arhivele fostului DSS, dar şi tot ce a apărut în România pe această temă, Voiculescu n-a fost doar un simplu turnător la Securitate. Este adevărat, el a fost deconspirat de CNSAS ca turnător ordinar al Securităţii, dar asta a fost o etapă nesemnificativă a relaţiei sale cu aparatul ceauşist de securitate. Faptul că şi-a turnat rudele la Securitate arată doar mizeria morală a individului, gradul de depravare pe care l-a putut atinge, dar nu dă un verdict definitiv asupra relaţiei sale cu Securitatea. A spune despre Voiculescu că a fost doar un simplu informator, când el colabora la un nivel superior cu Securitatea, ar fi un serviciu gratuit pe care i l-am face.

Sunt indicii clare că Voiculescu a avut un rol important în aparatul de securitate al lui Ceauşescu, iar urmele acestei relaţii este posibil să fi fost şterse de unul dintre angajaţii săi de la Intact, Constantin Rotaru, cel care avea să ajungă, după patru ani de de şefie la firma lui Voiculescu, prim adjunct al directorului SIE.

Relaţia cu fostul DSS a lui Dan Voiculescu avea să intre într-o etapă nouă după ce, în 1982, el a fost transferat la Oficiul ARGUS, un compartiment acoperit al Securităţii din cadrul Camerei de Comerţ a României, care se ocupa cu plasare de personal „ultra-verificat” pentru reprezentanţele firmelor străine din România.

Tehnic vorbind, spun lucrători din fostul DSS, „Argus” era o instituţie de acoperire a UM 0650 (contraspionaj economic al DSS), dupa ce initial fusese controlata de Directia a III-a a aceluiasi DSS. Unitatea (independenta) 0650 avea in raspundere Ministerul Comertului Exterior (MCCEI) si deci toate intreprinderile cu acest profil. „Argus”, ca unitate in care lucrau ofiteri de la „0650”, a avut ca obiectiv, dincolo de plasarea de cadre in afacerile occidentalilor atrasi la Bucuresti, si obtinerea de comisioane confidentiale pentru pusculita Securitatii, asa-zisul aport valutar special (AVS).Aşa se şi explică de ce tocmai şeful compartimentului AVS din ICE Vitrocim, Dan Voiculescu, a fost transferat aici.

Transferul lui D.V. s-a datorat începerii colaborării sale oficiale cu una dintre cele mai dubioase firme ale acelor ani, Crescent Commercial & Maritime Ltd – Grecia. Firma aparţinea unui libanez cu cetăţenie greacă, refugiat în Atena.

Dan Voiculescu figureaza printre Directorii Crescent-Cipru

Povestea acestei firme este atât de ciudată încât varianta lansată public de Dan Voiculescu este cea mai puţin credibilă dintre toate.

Varianta Voiculescu.

Dan Voiculescu spune că, de dragul său, care intenţiona să deschidă o reprezentanţă la Bucureşti pentru firma unui afgan, Fouad Sanbar a decis să deschidă el, în 1982, o reprezentanţă pentru Crescent-Grecia şi să-l numească tocmai pe Dan Voiculescu, director al reprezentanţei.

Ulterior, tot de dragul său, pentru că Voiculescu avea dever mare cu Crescent, dar şi pentru a plăti impozite mai mici, Sanbar înfiinţează o nouă firmă cu sediul în Cipru, Crescent Commercial & Maritime Ltd, deschide o reprezentanţă la Bucureşti în fruntea căreia pune un director „de mucava”, John Edgington. „Din păcate directorul , pe nume John Edgington, m-a numit şi pe mine ca director la Crescent , fără acordul meu (lucru reparat ulterior)” scrie Dan Voiculescu în cartea sa. Mai departe, după ce vorbeşte, la modul general despre cât de bine s-a descurcat el în afaceri prin jungla de securişti, care-l cercetau/anchetau la fiecare mişcare, cum l-a convins el, după 1989, pe Sanbar să înfiinţeze fundaţia prevăzută în Testamentul său etc. etc.

Ajuns aici, Voiculescu trânteşte cea mai mare glumă a sa afirmând că Fouad Sanbar i-a lăsat lui firma Crescent s-o stpânească până la moarte, urmând ca abia după aceea patrimonioul Crescent, transformat în lichidităţi să fie împărţit între membrii familiei sale (a lui Fouad Sanbar) şi fundaţia Crescent.

„A apărut un testament al acestuia, care a intrat în vigoare în anul 1995, o dată cu trecerea în nefiinţă a domnului Sanbar. Conform acestuia, toate bunurile firmei Crescent-Cipru vor fi transformate în lichidităţi în momentul în care protectorul testamentului, respectiv subsemnatul, îl va urma în eternitate pe binefăcătorul său (eveniment numit în testament „initiating event”). Sumele astfel obtinute vor fi distribuite în mod echitabil între membrii familiei sale, salariaţii Crescent-Cipru şi o fundaţie perenă, conform ultimei dorinţe a domnului Fouad Sanbar”.A crede o asemenea enormitate înseamnă să fii de-a dreptul cretin. Cum să-şi fi lăsat greco-libanezul  Sanbar familia pe drumuri de dragul lui Voiculescu? Nu e mai credibilă afirmaţia conform căreia firma nu era a sa, deci tocmai de aceea nu putea lăsa nimic familiei sale? Sigur că e mai credibilă, dacă observăm că această firmă avea legături directe la Nicolae Ceauşescu şi era firma folosită de Securitate, via ICE Dunărea, în contractele externe de export ciment, sau de alte produse româneşti căutate pe diverse pieţe, ca să nu mai vorbim că a avut chiar monopolul pentru importul de alumină (în 1987) necesar întreprinderii de la Slatina, aşa cum am dezvăluit deja în volumul publicat în 1998.

Tot ceea ce a creat Voiculescu după 1990 s-a datorat Crescent şi fondurilor sale. Ulterior, după ce folosindu-se de fondurile obţinute datorită Crescent, Voiculescu şi-a înfiinţat propriul imperiu, vehiculul folosit a fost aruncat la gunoi. Astăzi, conform Registrului Comerţului, Crescent-Cipru mai figurează ca acţionar doar în trei firme româneşti…lichidate de mult:Centrul Comercial Clinicsophia SRL, Universalprod SRL, Predeal International SRL, MEDIA CONSULTA REGIE DE VANZARI SRL (firma lui Mihai Craiu) şi Crestfer SRL.

Aşadar, vehiculul folosit de Securitatea română şi condus în perioada 1984-1990 de Dan Voiculescu, a fost deja devalizat.

Firma care trebuia să-i îmbogăţească pe membrii familiei lui Sanbar şi pe angajaţii Crescent, i-a îmbogăţit pe Dan Voiculescu şi pe unii dintre ofiţerii angajaţi la ICE Dunărea, care au lucrat direct cu Dan Voiculescu.

În aceste condiţii mi se pare destul de credibilă informaţia care mi-a fost transmisă în urmă cu mulţi ani, conform căreia, prin 1995-1996, soţia lui Sanbar, Nadia, a fost văzută că plângea şi-l blestema pe Dan Voiculescu, după ce ieşise de la sediul Grivco. Ea nu ştia, probabil, de secretul care plana asupra firmei pe care o credea a fi a soţului său.

Volumul in care am publicat o parte din documentele despre Crescent si, deci, despre „generalissimul” Voiculescu, care trata cu Securitatea de pe pozitii superioare. De ce se temeau securistii de rand (la nivel de colonel) de Dan Voiculescu? Doar pentru ca fusese un turnator ordinar? Deschideti arhiva Dunarea de la SIE, partea OPERATIVA si veti afla!

Povestea Crescent a creat suspiciuni mai ales după ce, în 1990, experţii străini angajaţi de guvernul român, însoţiţi de avocatul Ion Nestor, au făcut investigaţii în trei capitale europene (Nicosia, Atena şi Viena) pentru a desluşi secretul Crescent, unde s-au întâlnit cu Fouad Sanbar şi au discutat şi cu John Edgington şi cu reprezentanţi ai Coopers and Lybrand. Atunci s-a descoperit că averea Crescent era, de fapt, la mâna lui Dan Voiculescu. Pentru că am scris, pe larg despre acest aspect, în cartea mea, voi publica aici, în exclusivitate atât raportul făcut atunci de avocatul Ion Nestor, cât şi rezumatul discuţiei cu Fouad Sanbar. Cei interesaţi pot citi documentele de mai jos.

Inainte de Revolutia din 22 decembrie 1989 firma CRESCENT realiza o parte insemnata din volumul exporturilor de ciment al RSR. Astfel, in 1988, CRESCENT a realizat 40% din totalul exporturilor de ciment ale Romaniei, adica 1.324.740 tone, iar in 1989, 26% din totalul exporturilor de ciment ale RSR, adica 493.227 tone. Tot acest volum de afaceri a fost realizat de CRESCENT prin intermediul ICE DUNAREA.
In urma evaluarii exporturilor de ciment corespunzatoare anului 1989 (serviciul 6), nu au fost identificate cazuri in care valoarea marfurilor livrate sa nu fi fost incasata de la partenerul extern. Debitele au fost stinse in toate cazurile prin achitarea anticipata a contravalorii produselor livrate, prin acreditiv (L/C), transfer bancar sau prin compensare. Exista dovezi in acest sens: dosarele de facturi externe (pentru uz intern), dosarele financiare (dispozitiile de plata), extrasele de cont si notele contabile aferente.