Penalul Alistar – pe cale să fie infiltrat de coaliţia GRIVCO în CSM

Derbedeul vrea sa fie membru al CSM. Zice ca ne reprezinta! O repezintă, probabil pe maică-sa!

Cel care a primit sarcina pe linie de partid să asigure plasarea cu succes a cuplului Vrabie-Alistar în instituţiile menţionate este Toni Greblă, un fel de dispecer GRIVCO al celor doi şi şeful comisiei juridice din Senat. Implicarea lui Greblă în plasarea lui Alistar a ieşit la iveală pe 14 octombrie, când presa a semnalat că termenul limită de depunere a candidaturilor din partea societăţii civile pentru CSM expira a doua zi, adică mai devreme cu o lună decât data cunoscută. Verificând dacă devansarea era legală s-a constatat că, într-adevăr, ea fusese anunţată chiar şi în Monitorul Oficial, după ce Greblă se înţelesese pentru asta, fără să anunţe pe nimeni din Comisia juridică,  doar cu Mircea Geoană, preşedintele Senatului. Acesta aprobase devansarea cu o lună a datei-limită de depunere a candidaturilor pentru CSM.

Aşa se face că, înainte cu o zi de expirarea acesteia, singurul candidat al societăţii civile pentru CSM era Victor Alistar, situaţie aproape identică celei dezvăluite de noi în cazul candidaturii lui Vrabie pentru un loc în CNI. Promovarea unor persoane extrem de dubioase, cu un trecut penal controversat, în conducerea unor instituţii importante precum CSM şi CNI ridică mari semne de întrebare cu privire la intenţiile reale ale comandanţilor acestora.

Cum e posibil ca un individ cercetat penal de nenumărate ori, specializat în fals şi uz de fals, care, în plus, a căpuşat CSM-ul în ultimii ani prin derularea unor contracte de milioane de euro cu această instituţie, să fie propus a deveni unul dintre cei chemaţi să garanteze independenţa justiţiei? Îndeplineşte ong-istul Alistar condiţiile legale pentru a deveni membru al CSM? Nu! Cum vom vedea, mai jos, trei din cele şapte condiţii „cumulative“ de bază ale admiterii în CSM sunt de netrecut pentru Alistar. Asta doar dacă se respectă legea şi nu se permite unui multiplu-cercetat-penal, cu mari probleme de credibilitate, să decidă pe picior de egalitate cu ministrul Justiţiei sau Procurorul General al României, în chestiuni ce ţin de independenţa justiţiei.

Condiţii fundamentale pentru „civilii“ CSM

Conform legii, pentru ca un reprezentant al societăţii civile să devină membru al CSM trebuie să îndeplinească, simultan, şapte condiţii fundamentale.

„Pot candida în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca reprezentanţi ai societăţii civile, persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt specialişti în domeniul dreptului, cu o vechime de cel puţin 7 ani în activitatea juridică (1), se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală (2), nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 (3), nu au colaborat cu acestea (4) şi nu au un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege (5), nu au calitatea de membru al unui partid politic (6) şi nu au îndeplinit în ultimii cinci ani funcţii de demnitate publică (7)“ – se precizează într-un comunicat al Senatului. Specialistul lu’ peşte

Alistar nu este un specialist în drept, ci, eventual, are o aşa-zisă competenţă exclusiv pe zona administraţiei publice. Absolvent al Facultăţii de Administraţie Publică din cadrul SNSPA, Alistar a făcut eforturi să termine şi dreptul la „renumita“ Universitate Danubius, de pe o stradă din Galaţi. Acolo s-a format „specialistul“ în drept Teodor Victor Alistar, purtător de cuvânt cu dispensă al ANFP, aspirant la un fotoliu vecin cu al ministrului Justiţiei sau al Procurorului General.

De asemenea, el nu are o vechime de cel puţin 7 ani în activitatea juridică, proiectele derulate pe milioane de euro având legătură cu dreptul de a încasa banii alocaţi, nicidecum cu activitatea juridică în sine. Iată ce declară senatorul Iulian Urban cu privire la sensul acestei expresii:

„Din punct de vedere al modului în care se analizează activitatea juridică, aceasta înseamnă activitate juridică efectivă, adică ocuparea unei funcţii juridice şi exercitarea directă a unor atribuţii de natură juridică. Ţine exclusiv de partea practică. O activitate exclusivă în zona teoretică nu înseamnă experienţă completă. Trebuie să demonstrezi că ai o activitate practică în domeniu, nu doar teoretică“ – declară senatorul Iulian Urban, membru al Comisiei Juridice din Senat.Aşadar, cum Alistar nu are o practică juridică de 7 ani nici dacă primeşte dispensă de la Mona Pivniceru, e greu de înţeles cum s-a încumetat la drumul spre CSM. Oricine îi studiază CV-ul, constată că nimic nu-l recomandă pentru o astfel de funcţie.

Preocupat de monitorizarea oricăror activităţi care îi aduc bani, de campanii de comunicare publică, de elaborarea unor rapoarte pe tema corupţiei, de sprijinire a unor cauze sau propuneri (advocacy), Alistar este departe de ceea ce se presupune a fi un specialist în domeniu, adică un practician al dreptului. Deşi are un CV extrem de sofisticat, nu găsim nicăieri vreo lucrare de specialitate din domeniul dreptului, totul rezumându-se la activităţi conexe: corupţia în justiţie, management, „creşterea integrităţii publice în domeniul judiciar“ etc, etc. Specialist în coordonarea de proiecte, Alistar a adunat până acum, conform propriei declaraţii de interese, proiecte de aproape 17 milioane de euro doar pe Transparency Romania. Când să mai aibă timp şi de practică judiciară, tocmai el, directorul executiv al maşinăriei de supt bani?

Căpuşa Alistar a înghiţit, pe firmă şi pe PF, milioane de euro din contracte cu CSM

O altă condiţie pusă „civililor“ care doresc să fie membri ai CSM este „să nu aibă un interes personal care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege“. În cazul lui Alistar, care trăieşte de vreo cinci ani de pe urma CSM, condiţia de mai sus pare o glumă proastă. Altfel, dacă ea ar trebui respectată, „expertul“ nu s-ar fi înscris niciodată pentru acest post.

Cum se ştie deja, el s-a aciuat de multă vreme pe lângă CSM, de unde a ciugulit mai multe milioane de euro din tot felul de proiecte năzdrăvane. Spre exemplu, a avut nevoie de 30 milioane de lei (7,4 milioane de euro) pentru ca, prin Transparency International Romania (TI-Ro), să ne spună care este „percepţia magistraţilor asupra independenţei sistemului judiciar“. Sigur, ong-iştii pot justifica oricând, chitanţă cu chitanţă, un astfel de proiect, dar, după opinia mea, este o escrocherie de proporţii. Trebuie să fii tâmpit să dai atâţia bani pentru un proiect cu un astfel de titlu.

Recent, acelaşi Alistar, de data asta în regie proprie (beneficiar de contract), a mai încasat în dubla lui calitate de „expert cheie“ şi „lider de proiect“ încă 220.000 de euro dintr-un proiect al cărui beneficiar a fost acelaşi CSM. Intitulat „Asistenţă tehnică pentru consolidarea capacităţii de management a CSM în domeniul resurselor umane din cadrul aparatului propriu şi din sistemul judiciar din România“, proiectul a fost finalizat luna trecută, iar partenerul lui Alistar în această afacere a fost „Lattanzio e Associati în consorţiu cu Emme&Erre din Italia“, că şi italienii au nevoie de bani. Şi dacă CSM a fost vreme de mai mulţi ani vaca de muls a lui Alistar, crede cineva că ONG-ul acestuia nu va mai suge fonduri din relaţia, instituţionalizată deja, cu instituţia la care aspiră expertul în drept de Galaţi?

O să vadă cineva vreun conflict de interese sau măcar o „aparenţă de conflict de interese“ în această legătură de afaceri dintre aspirant şi CSM? Asta pentru că, dacă luăm de bună Recomandarea 10 din 2000 a Consiliului Europei, conflict sau aparenţă de conflict e tot aia. Astfel, conform art 8. din documentul amintit, „funcţionarul public trebuie să evite ca interesele sale personale să intre în conflict cu funcţiile sale publice. Cade în responsabilitatea sa să evite asemenea conflicte, indiferent dacă sunt reale, potenţiale sau aparente“.

Expert în fals şi uz de fals

O altă condiţie imposibil de respectat de către aspirantul la funcţia de membru al CSM este cea care ţine de reputaţie. Candidatul trebuie „să se bucure de înaltă reputaţie profesională şi morală“. Se bucură Alistar de o aşa reputaţie? Probabil că da, însă doar în cercul lui restrâns, printre neamuri sau tovarăşi de proiecte şi idealuri antiromâneşti, pentru că în opinia publică Alistar e cunoscut ca un specialist în fals şi uz de fals. Presa a consemnat de nenumărate ori mânăriile fostului ţucălar al lui Viorel Lis, cel care era cât pe ce să fie legat, la începutul anilor 2000, pentru declaraţiile false privind situaţia sa locativă. El a profitat atunci de poziţia deţinută la Primăria Capitalei şi, după ce obţinuse deja un apartament de trei camere, în care stătea doar cu maică-sa, a mai cerut o garsonieră, tot de la stat, pe motiv că i se cuvine.

Când s-a schimbat primarul, iar repartiţiile de locuinţe au fost verificate, Alistar a fost surprins cu două case. „Repartizarea locuinţei din str. Atena nr. 4 (a lui Alistar – n.n.) s-a făcut în condiţiile în care dnul ALISTAR TEODOR VICTOR deţinea locuinţa din fondul locativ de stat împreună cu mama sa, uzând de declaraţii false – au consemnat inspectorii primarului Băsescu. Pentru a acoperi falsul în declaraţii, dnul Alistar Teodor Victor a depus la Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar o cerere prin care a solicitat radierea din contractul de închiriere nr. 1251/1999 deţinut de mama sa, Alistar Viorica Elena, pe motivul neînţelegerilor familiale şi a imposibilităţii convieţuirii în acelaşi apartament (în fapt nu utilizau locuinţa întrucât era în curs de execuţie). Cererea a fost depusă în data de 8 mai 2000 şi înregistrată nejustificat sub nr. 4219/15 feb. 2000 de către Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar. La data de 10 iulie 2000, nu era efectuată radierea din contractul de închiriere nr. 1251/1999 a dlui Alistar Teodor Victor. Menţionăm faptul că, la data de 12 aprilie 2000, dnul Alistar Teodor Victor s-a căsătorit, aşa cum rezultă din Certificatul de căsătorie nr. 593465/2000 emis de Primăria Sectorului 3“. Ulterior, ca urmare a declanşării cercetării penale pentru fals în declaraţii, Alistar a fost nevoit să renunţe la locuinţa obţinută pe sub mână, după ce a pierdut un proces deschis pentru păstrarea apartamentului din strada Atena nr. 4.

De la Alistar la Florin Salam, via Mona Pivniceru

O altă acuzaţie de fals în declaraţii a fost consemnată în 2006, atunci când funcţionarul Alistar cerea dispensă pentru a i se prelungi, pe încă doi ani, suspendarea din funcţia de purtător de cuvânt la Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP), ca să poată să se ocupe nestingherit de milioanele de euro primite pe proiectele de la TI-Ro. Aşa cum avea să se constate ulterior în instanţă, cererea depusă de el la conducerea ANFP avea semnătura plastografiată a Ralucăi Prună, directorul de atunci al TI-Ro. Cineva semnase în fals acea cerere a lui Alistar, iar Parchetul n-a reuşit să-l afle nici azi pe cel care a comis falsul în favoarea lui Alistar. Cazul se află şi azi în faza de cercetare penală şi asta nu e deloc bine pentru Alistar, protejatul lui Geoană, dar şi al blondei Mona Pivniceru, tovarăşa de asociaţie a Vioricăi Costiniu, cea al cărei soţ este cercetat penal şi care l-a pus în libertate pe Vîntu, care este vinovat de favorizarea infractorului, la fel ca…Adi Minune şi Florin Salam.

Ştiind toate acestea, cum şi-au închipuit păpuşarii lui Alistar că el va trece proba celor şapte condiţii? Pe cine urmează să servească, odată ajuns în CSM, acest funcţionar cu dispensă de ong-ist liberal şi apucături de plastograf?

Dan Badea,

22.10.2010