Când avea doi ani, SOV era numit „Nuşulică“

Categorie: BlogrollJustitiePresa

În cotidianul „Curentul“ de marţi, 7 septembrie, dar şi pe acest blog, voi publica un interviu senzaţional cu primul tată adoptiv al lui Sorin Ovidiu Vîntu, cel care l-a crescut pånă la vårsta de şase ani.

Căsătorit în 1957 cu Eugenia Vîntu, căreia îi spunea Cuţa, băcăuanul (de atunci) V. G. dezvăluie cåteva dintre secretele bine ascunse de SOV atåţia ani.

Deşi în actele oficiale de identitate ale lui Vîntu, la rubrica „tatăl“ scrie „Natural“, adică „Necunoscut“, sau „copil din flori“, marţi veţi afla cum se numea, de fapt, tatăl real al lui Sorin Ovidiu Vîntu, din ce serviciu secret făcea el parte şi ce grad avea la sfårşitul anilor ‘50. De asemenea, avem încă o confirmare a faptului că, aşa cum Curentul a dezvăluit în urmă cu două luni, numele conspirativ al lui Vîntu, „Nuş“, ales pentru a turna la Securitate, are rădăcini adånci în trecutul cel mai îndepărtat al acestuia. Într-adevăr, părinţii săi îl alintau cu apelativele Sorinuş, Nuş sau Nuşulică, cel din urmă fiind folosit în primii ani de viaţă de tatăl său adoptiv, V.G.

Dincolo de povestea complicată a căsătoriei dintre Eugenia Vîntu, mama lui SOV, şi un rom lăutar, fost şef de orchestră într-un cunoscut local băcăuan, veţi afla şi drama bătrånului tată care, după ce a încercat în mod inutil să-şi întålnească fiul pe care l-a crescut pånă la şase ani, după ce a fost respins în cåteva rånduri de el, e chinuit acum de un cancer de prostată cu metastază osoasă. Şi chiar dacă bătrånul lăutar spune că are tot ce-i trebuie, că are pensie de 11 milioane şi casă cu etaj în Ploieşti, el nu are totuşi bani pentru tratarea, cu celule stem, a acestei afecţiuni.

Înainte de a-i lua interviul, bătrånul a insistat de cåteva ori să i-l aduc acasă şi pe Sorinuş, caz în care ne-ar aranja şi el o masă, să ne simţim bine şi să vadă şi „Nuşulică“ faptul că lui nu-i trebuie nimic, ci vrea doar să afle ce-şi mai aminteşte din vremurile în care, chiar şi cånd voia la oliţă, spunea, graseiat, „tăticule, fac doi“.

„Vă aştept la poartă“, mi-a spus V. G., şi ne-a aşteptat, doar că am am ajuns la el pe jumătate. Adică fără Nuşulică.

Povestea lăutarului care a crescut în casa lui un viitor miliardar şi care a vrut să-i ia apărarea atunci când l-a revăzut, după patruzeci de ani, la emisiunea lui Marius Tucă, o să apară luni seara în ediţia online a cotidianului Curentul (marţi, în ediţia print), dar şi pe acest blog.

Dan BadeaCurentul, luni 6 septembrie