D.U.I. ”MATEMATICIANUL” – dosarul meu de la Securitate (IV): Încercări staliniste eșuate de reeducare și racolare, prin metoda ”influențării pozitive”

Categorie: BlogrollEXPORTJustitiePresaRevolutieSecuritate nationala

…La început zilnic, apoi de 2-3 ori pe săptămână, trebuia să mă prezint obligatoriu la anchetă, în biroul ”MOȘULUI” – cum l-am poreclit pe anchetatorul meu, colonelul ”Mircea Ionescu”, al cărui nume real era Nicolae Urucu.

După ce fusesem pocnit în cap, pe la spate, de pitecantropul care păzea ușa pe interior, i-am spus anchetatorului meu că m-am antrenat toata vara sa rezist la bătaie, așa că dacă vrea să mă convingă de ceva, bătaia e o metodă total neinspirată în cazul meu. Va trebui să mă convingă, i-am spus, cu argumente logice, că textul scris de mine la Europa Liberă conține neadevăruri și că socialismul este o binefacere.

petre_tutea

Ulterior, când s-a pus problema fabricării unei noi scrisori de dezmințire care să fie trimisă la Europa Liberă sub semnătura mea, i-am spus ca am stabilit cu Mihai Botez ca orice text primit ulterior la Europa Liberă de la mine, prin care aș retracta ceva din textul original, să nu fie difuzat pe post pentru că a fost obținut fie cu forța, fie prin plastografiere.

I-am spus asta deoarece Mihai Botez, înainte să plece din țară, mi-a făcut un fel de ”protecție a muncii”, spunându-mi ce s-ar putea să mi se întâmple după apariția textului pe postul de radio din Munchen, printre ”consecințe” fiind și ”retractarea” sub amenințare/bătaie/tortură/șantaj etc.

MIHAI BOTEZ

MIHAI BOTEZ

I-am mai spus că Botez m-a sfătuit că, pentru a suferi mai puțin, să semnez orice text vor anchetatorii, deoarece angajații de la Europa Liberă sunt destul de ”antrenați” în a recunoaște texte scrise la comanda Securității și nu vor face greșeala de a difuza ceva care să contrazică textul scris inițial.

”Moșul” n-a ținut însă cont de ceea ce i-am spus. Nu numai că m-a pus să retractez, la un moment dat, ceea ce scrisesem, dar m-a pus chiar și să copiez un text bătut la mașina de scris si să-l semnez apoi, text din care rezulta că regret fapta comisă etc etc, o variantă ceaușistă a replicii lui Gheorghe Dinică din filmul Columna: ”În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit…”. Textul urma să apară în Viața Studențească, să afle toți colegii de ”rătăcirea” mea.

I-am repetat că scriu orice vrea să scriu și atunci, neam prost ca românul, a întins coarda…

Mi-a spus că am colegi care în loc să mergă ”pe trotuarul făcut special pentru ei”, preferă să mergă prin șanțuri, unde sunt tot felul de gunoaie, șanțuri care duc spre canal, însă eu i-aș putea ajuta să se ridice din șanțuri, întinzîndu-le o mână și trăgându-i pe trotuar. ”Ne-ați ajuta și pe noi, în felul acesta, pentru că ar fi mai puțini cei care se murdăresc și n-ar mai trebui să consumăm atâta apă să-i spălăm” – mi-a zis ”Moșul”, dându-mi voie să aprind o țigară Carpați fără filtru.

Nu-mi venea să cred ce-mi propune și l-am întrebat brusc, nervos, dar ca prostul: ”Adică vreți să fiu turnătorul Securității?”. Cuvântul ”turnător” l-a deranjat pe anchetator așa de tare că mi-a ținut o întreagă pledoarie despre ce înseamnă să colaborezi pentru bunăstarea națiunii, pentru apărarea ei de dușmanii care o pândesc peste tot, de ajutorul pe care l-aș putea da unor oameni care nici măcar nu-și dau seama că greșesc mergând prin șanțuri etc etc. I-am spus că dacă el crede că unul ca mine, care a scris și a semnat un text precum acela citit la Europa Liberă va deveni turnător al Securității, ”atunci asta înseamnă că nu se mai poate face nimic pentru România!”. De ce credeți asta?, a întrebat el. ”Pentru că, i-am zis, un om care se revoltă împotriva unui sistem despre care este conștient că-l poate strivi oricând, nu poate fi transformat în opusul lui, cum este, de fapt, un turnător al Securității”!

Eram extrem de nervos pentru că percepeam propunerea colonelului-anchetator ce pe o jignire și credeam că el chiar nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplase. M-am înșelat însă, ”Moșul” spunându-mi doar atât: ”să fie păcatul dvs!”. Atunci am înțeles că n-am de-a face cu un dobitoc, așa cum crezusem inițial, ci cu un profesionist. Bătrânul avea experiență, pentru că n-a mai insistat niciodată de atunci cu acea propunere.

Am amintit această întâmplare pentru că, după 1990, foarte mulți turnători ordinari ai Securității spuneau că nu se putea refuza semnarea unui angajament cu securitatea, sau colaborarea cu acea instituție. Iată că se putea! Sunt convins că mulți au refuzat, ca și mine, și nu li s-a întâmplat nimic rău, dacă nu socotim marginalizarea, sau compromiterea lor prin metodele aflate la îndemâna aparatului de dezinformare al fostei Securități.

Cu Francisc Varga, în poziția prizonierului ”cu arma în spate”. Într-o zi am mers în poziția asta, cu mâinile la ceafă, de la Universitate la Piața Romană...

Cu Francisc Varga, coleg si prieten, în poziția prizonierului ”cu arma în spate”. Într-o zi am mers în poziția asta, cu mâinile la ceafă, de la Universitate la Piața Romană…

Atunci, în nopțile acelea interminabile, sau zilele pierdute în care mi se vorbea despre asemănarea dintre Ceaușescu și Napoleon (dictatura – dictator),  n-am înțeles că ”Moșul” urma un plan bine pus la punct, un plan în care figurau toate acțiunile anchetatorului și ale celor care-l sprijineau ”din off”, a turnătorilor plantați în jurul meu atât la facultate, cât și la cămin, ca să nu mai vorbesc de microfoanele plantate în camera în care locuiam cu soția mea, cameră bine ”aranjată” din punct de vedere al Tehnicii operative, înainte de a ne fi repartizată.

Ordinul de recrutare a mea: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D. (BADEA DAN) să furnizeze informații” (fragment din finalul Notei de măsuri ce vor fi întreprInse în cazul ”MATEMATICIANUL”). Am refuzat în așa fel încât ofițerul n-a mai insistat niciodată. Cine spune că nu se putea refuza colaboraționismul, minte.

Ordinul de recrutare a mea: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D. (BADEA DAN) să furnizeze informații” (fragment din finalul Notei de măsuri ce vor fi întreprinse în cazul ”MATEMATICIANUL”). Am refuzat în așa fel încât ofițerul n-a mai insistat niciodată. Cine spune că nu se putea refuza colaboraționismul, minte.

Aveau să treacă 26 de ani ca să aflu toate acestea dintr-un dosar ”cârpit”, de la CNSAS, un dosar din care Direcția a III-a, care-l ancheta pe Mihai Botez, și-a luat partea leului.

Am prezentat în materialul anterior un Plan de măsuri peste  care un șef tâmpit din Securitate scrisese să-mi fie chemați părinții la Universitate și să fiu pus în discuția organizației UTC.

Ulterior însă, am descoperit un alt plan de măsuri, o NOTĂ ce conținea ”măsuri ce vor fi întreprinse în cazul ”MATEMATICIANUL””, document în care a fost consemnată  inclusiv încercarea de recrutare a mea, dar și dezacordul ofițerului (”NU AȘA”) față de metoda punerii în discuția organizației UTC în cadrul cărei să fie înfierată fapta comisă de mine…Majoritatea măsurilor erau în sarcina securistei Universității, lt.col COLIBAN Silvia.

matematicianul-016

Redau conținutul acelei Note deoarece, la câteva luni după emiterea ei, aveam să aflu că lt.col. Silvia Coliban a fost bătută așa de crunt de niște ”necunoscuți” încât a fost obligată să se pensioneze!

Informația mi-a fost furnizată de o prietenă a lui Mihai Botez, ce făcea parte din colectivul de cercetători de la secția de Informatică (persoană care mă abordase lângă unul dintre monștrii de metal în care pe o parte introduceai pachetul uriaș de cartele, iar pe partea cealaltă ieșea, sau nu!, pe hârtia aceea lungă de mărimea unui prosop, programul la care te chinuiai ore întregi dacă chiuliseși exact de la cursul de informatică de care aveai nevoie!).

Și acesta (agresarea securistei Coliban) este unul dintre motivele care l-au determinat pe anchetatorul meu să fie convins că făceam parte dintr-o rețea, deși avea să se pensioneze și el, un an mai încolo, fără să afle nimic în plus față de ceea ce știa după primele săptămâni de anchetă.

”Moșul” ajunsese probabil să se teamă că o va păți și el, deși eu habar nu aveam cine erau ”huliganii” care o călcaseră în picioare pe tovarășa lt.col Silvia Coliban.

...conspirație dincolo de gratiile Universității București

…conspirație dincolo de gratiile Universității București

Noul PLAN al anchetatorilor conținea 12 măsuri active a căror aplicare, credeau ei, va rezolva definitiv cazul MATEMATICIANUL. Adică transformarea mea într-un bizon cum sunt cei care, astăzi votează cu ”puii” lui Ion Iliescu, sau flutura steagul în Piața Universității pentru un securist ordinar care s-a îmbogățit, ca o căpușă supradimensionată, pe spinarea lată a Securității și, apoi, a altor instituții ale statului român, domnul Dan Voiculescu.

Prima dintre măsuri era plasarea a doi informatori pe urmele mele, unul la facultate, altul la cămin, VIRGILIU ȘI RĂSVAN: ”Instruirea și dirijarea cu sarcini a surselor ”Virgiliu” și ”Răsvan” (colegi de facultate) în scopul cunoașterii comportării, atitudinii și manifestărilor obiectivului în facultate și la cămin”.

Nu știu ce puteau afla în plus sursele amintite, câtă vreme eu spusesem ce aveam de spus.

La punctul 2, securista Silvia Coliban și-a propus să-l facă informator pe fostul meu coleg de cameră, sarcină cam grea câtă vreme el avea ocazia să mă toarne încă de la prima declarație dată (pe 14 decembrie 1987) la Securitate, despre mine, dar nu a făcut-o.

Organele noastre vor lua măsura recontactării studentului Ștefan Cristian, fost coleg de cameră cu BADEA DAN, în scopul obținerii de noi date privind preocupările și relațiile obiectivului, preconizându-se atragerea sa la colaborare” – nota securista Coliban, fixând ca termen pentru această treabă, data de 1 februarie 1988.

La fel, prin intermediul unei alte surse, ”MARIN”, scrie lt.col Silvia Coliban la punctul 3, , ”se va lua măsura cunoașterii studentului (cenzurat), din anul IV. Va fi verificat și atras la colaborare în scopul încadrării informative a numitului BADEA DAN și a influențării sale pozitive de a adopta o comportare și atitudine corectă, de renunțare la preocupări care să lezeze securitatea statului, precum și pentru acoperirea informativă a grupei de studenți din care face parte și BADEA DAN

matematicianul-017

Cum voi arăta mai jos, securiștii au greșit grupa din care făceam parte, recrutând un informator din grupa de matematică-informatică din care făcea parte, de fapt, soția mea.

Iată-mă, așadar, în capul listei grupei de matematică-informatică:

Dintr-o greșeală greu de de înțeles, anchetatorii au greșit grupa din care făceam parte, trecându-mă în grupa de matematică-informatică (unde era, de fapt soția mea) și în loc să-i verifice pe colegii mei, i-au verificat pe colegii soției mele consumând aiurea timp și resurse...

Dintr-o eroare greu de de înțeles, anchetatorii au greșit grupa din care făceam parte, trecându-mă în grupa de matematică-informatică (unde era, de fapt soția mea) și în loc să-i verifice pe colegii mei, i-au verificat pe colegii soției mele consumând aiurea timp și resurse…

Prin sursele BOBU și MARIN, continuă Coliban, dar și prin profesorii A,B,C,D (cenzurat, dar nu  mă pot abține să nu-l divulg pe ”D”, care era Dincă George – prorectorul Universității și PERSOANĂ DE ÎNCREDERE pentru Securitate, cum am arătat cu documente în episodul II) ”se va controla permanent activitatea  lui BADEA DAN în facultate, prezența la cursuri și seminarii” etc.

Câți informatori s-au adunat până aici? Așadar, VIRGILIU, RĂSVAN, MARIN, BOBU – surse sigure, verificate, bine antrenate în lupta contra dușmanului de clasă, plus planuri pentru atragerea la colaborare a încă doi colegi. Prin urmare 4 siguri, plus doi planificați. Așadar, aproape șase, sau, mă rog, în termeni pur matematici, undeva în intervalul [4, 6), închis la stânga, deschis la dreapta… Erau suficienți?

Nici pe departe!

Tovarășa Coliban a aflat și de SORIN ROȘCA STĂNESCU, considerat a fi unul dintre prietenii mei, neștiind însă, la acea dată, că individul avea un adevărat har informativ, el fiind deja un informator ordinar la USLA, bine plătit pentru a activitatea sa.

Turnătoria, minciuna, diversiunea și dezinformarea, domenii în care s-a specializat Roșca Stănescu, aveau să-l propulseze, ulterior, în fruntea presei de șantaj postdecembriste, el devenind unul dintre cei mai bogați jurnaliști-șantajiști ai patriei și, ca o încununare a acestor preocupări, senator în Parlamentul României.

Sorin Roșca Stănescu, un turnător ordinar la începutul meseriei de șantajist de presă, o cale sigură spre fotoliul de senator

Sorin Roșca Stănescu, un turnător ordinar la începutul meseriei de șantajist de presă, o cale sigură spre fotoliul de senator

Prin urmare, lt.col. Coliban i-a pregătit lui ROȘCA STĂNESCU o surpriză:În cooperare cu (…) Serviciul 120, mr. Besan Ion se vor stabili date de cunoaștere a numiților (cenzurat) și STĂNESCU ROȘCA, a preocupărilor și pozițiilor lor prezente și se va lua măsura cercetării lor informative în vederea stabilirii unor date cât mai complete privind pe BADEA DAN”. Termenul finalizării cercetării lui Roșca Stănescu era 31 ianuarie 1988, iar cei care răspundeau de această operațiune erau mr. Florea Florica și colonelul Nicolae Urucu (”Moșul”), de la compartimentul cercetări penale al SMB.

Cu Roșca Stănescu aveam deja 7 posibili informatori pe urme, cinci dintre ei fiind sigur informatori sau surse, plus vreo patru cadre didactice care dețineau titlul de ”persoane de încredere”, adică informatori fără angajament, un fel de INFORMATORI HONORIS ”CAUZA”!

Erau suficienți șapte? Sau unsprezece? Ei bine, nu! Lor avea să li se alăture și VASILE și BARBU și…

Ideea era să fie cât mai mulți membri în corul turnătorilor, așa încât melodia informativă, completată cu instrumentele muzicale TO montate în pereții din camera de cămin, să fie cât mai plăcută ochilor și urechilor anchetatorilor mei.

În pagina 3 a Notei, la punctul 6, apare ca sarcină pentru anchetatorul meu ceea ce spuneam deja mai sus, adică obligarea mea de a retracta, printr-o nouă scrisoare trimisă Europei Libere, textul anterior: ””.determinarea lui BADEA DAN de a redacta și expedia la postul de radio ”Europa Liberă” o scrisoare de desmințire a afirmațiilor ostile pe care le-ar fi exprimat într-o scrisoare adresată lui Mihai Botez”.

Tehnicile anilor ’50, prin care „dușmanul poporului” era „determinat” să retracteze cele declarate deja, ba chiar să publice în gazeta centrală o dezmințire și o exprimare convingătoare a regretului pentru fapta comisă, erau reluate aici de oameni care le practicaseră deja pe vremea lui Dej.

Și eram în anul 1987!!!

Prin intermediul factorilor educaționali ai universității, BADEA DAN va fi determinat să publice un articol de dezmințire și regretare a faptei comise, în revista ”Viața Studențească” – se stabilește prin măsura nr.7.

Ca și când aberația gândită de stalinista Silvian (o femeie mignonă, în jur de 55-60 de ani, cu părul alb și cu o moacă de mătușică pe care ai fi ajutat-o oricând să treacă strada) nu era suficient de mare, securista a adăugat: ”Atât prin desmințire, cât și prin articolul din ”Viața Studențească, se va urmări și compromiterea lui BOTEZ MIHAI”.

Pentru cineva care n-a trecut prin malaxorul Securității, îndeosebi prin interogatoriile conduse exclusiv de un colonel de la cercetări penale, este, poate, greu de înțeles ce poate însemna planificarea unor astfel de măsuri.

Să convingi un catâr ca mine, care pe atunci nu avea ce pierde, să facă ceva împotriva voinței sale, era echivalent cu convingerea unui catâr adevărat să scrie o scrisoare de amor.

Lucia Hossu Longin de la Memorialul Durerii, la Memorialul Durerii în Cur, adică de la profesionalism la impostură.

Lucia Hossu Longin de la Memorialul Durerii, la Memorialul Durerii în Cur, adică de la profesionalism la impostură.

Punctul următor era copiat parcă din anchetele despre care aflasem din materialele Luciei Hosssu Longin, de pe vremea în care autoarea nu devenise o  prapagandistă de partid care a transformat, de câțiva ani, profesionalismul din televiziune în opusul său, premiind  și deci girând pe piața mass media românești, ca valori reale, pe cei mai mizerabili manipulatori tv ai României post-decembriste, adică pe cățeii lui Dan Voiculescu.

Citești și nu-ți vine să crezi cum credeau securiștii că pot încerca să opbțină, în 1987, după ce Gorbaciov trecuse pe la București și-i povestise lui Ceaușescu despre perestroika și glasnost, rezultate urmărite prin Experimentul Pitești: înfierarea în cadrul organizației UTC a faptei mele, transformarea mea într-un bizon comunist și exprimarea, în fața colectivului de acuzatori publici, a regretelor pentru greșeala de a ”mușca mâna celui care m-a hrănit”.

Prin organele UTC și a Comitetului de partid din universitate se va realiza punerea în dezbaterea organizației de U.T.C. a numitului BADEA DAN, acțiune care are ca scop înfierarea preocupărilor și faptei săvârșite, precum și influențarea ca în viitor să adopte o poziție politică corectă față de orânduirea noastră. Cu această ocazie, BADEA DAN își va fixa poziția de regret față de fapta comisă” (măsura 8). Termenul fixat pentru transformarea ”catârului” în aplaudac/bizon decerebrat era 31 ianuarie 1988, iar responsabili cu reeducarea erau mr. Florea Florica (alias FLORESCU) și lt.col. Coliban Silvia.

Măsura era însă așa de penibilă încât pănă și ei și-au dat seama și cineva a scris pe marginea textului ce conținea măsura înfierării în cadru organizat a faptei mele, două cuvine de bun simț: ”Nu așa”. Cred însă că nu de penibil s-a temut cel care a scris cele două cuvinte ci de altceva, de o eventuală revoltă a studenților care erau, totuși, de la o facultate ce presupunea că oamenii au un IQ cu mult peste medie și erau greu de transformat în aplaudaci, chiar dacă printre ei erau și mulți ticăloși de tipul turnătorilor plantați în jurul meu.

matematicianul-018

Măsura aplicată va fi ”influențarea pozitivă” ”și prin intermediul părinților soților Badea, care vor fi chemați la rectoratul Universității” au decis anchetatorii, care nu avea nevoie de martiri, cu atât mai mult cu cât nu știau cine se află în spatele meu. Ei erau convinși, aveam să aflu  șapte ani mai încolo, în 1994, de la anchetatorul meu, că eu eram purtătorul de cuvânt, trimis la înaintare, al unui grup suficient de bine poziționat pentru a fi sigur că Securitatea lui Ceaușescu nu-mi va face niciun rău. Asta deoarece frica era așa de mare în acei ani încât orice om întreg la minte, cum se presupunea că sunt eu, după ce am fost anchetat vreme de câteva nopți, nu și-ar permite să-l înjure în așa hal pe Dictator, să-și dea numele și adresa exacte și să mai și spere că nu i se va întâmpla nimic(!).

Cu toate acestea, eram SINGUR ÎN PROTESTUL MEU, ca un ciot ce încerca să stea în fața Aliotmanului, sau a ”Socialismului” – cum parafrazase generalul Gianu Bucurescu, din Scrisoarea a III-a, gestul meu. Eram ”ciotul” din concluzia pusă de șeful SMB, cazului meu: ”Socialismul nu se’mpiedică de-un ciot”.

Mai departe, au decis ei, se va continua interceptarea corespondenței și, ca o noutate, folosirea interceptării din mijloace…mobile, adică o inovație disperată, la acea vreme, pentru traseul unui student nervos.

Pentru stabilirea comentariilor ostile pe care le face la adresa politicii interne și externe a partidului și statului nostru, organele noastre vor lua măsura folosirii T.O.mobile – decid ei, oficial, la finalul NOTEI DE MĂSURI.

Rezoluția finală este însă esența gândirii și a modului de acțiune a securistului ceaușist: transformarea dușmanului de clasă în unealtă umilă și utilă, adică în turnător ordinar: ”Se va acționa pe linia determinării lui B.D să furnizeze informații”.

Interesant este că planul propus de Lt.col. Coliban Silvia (C.S.) a fost aplicat, punct cu punct, numai că n-a dat rezultatele dorite. Poate și pentru că autorul său a fost călcat în picioare, înainte de vreme, de niște ”huligani” care nu se știe cum au putut fi deranjați de blândețea afișată pe fața unei bătrânici sub coaja căreia, cum or fi aflat ”huliganii”?!, se afla o reptilă stalinistă, cu limba bifurcată...

La finalul Notei apare, scris de mână, ordinul/mențiunea de a se încerca recrutarea mea ca informator!

La finalul Notei apare, scris de mână, ordinul/mențiunea de a se încerca recrutarea mea ca informator!

(va urma)

Dan Badea