Dragoș Diaconescu – ”Argus”, comandantul lui Dan Voiculescu – ”Crescent”, a fost arestat

Categorie: BlogrollEXPORTinvestigJustitiePresaSecuritate nationala

Deși cârnățarii lui Vasile Blaga de la Curentul, furioși că mi-am permis să-i iau apărarea lui Traian Băsescu într-un moment în care ei primiseră alte porunci de la stăpân, au decretat că sunt ”omul Elenei Udrea” și mi-au confiscat încă din 1 octombrie a.c. ”pixul”, adică laptopul de serviciu, nu ma pot abține să nu fac, aici, o observație referitoare la unul dintre cei implicați în scandalul provocat de fraudele bancare descoperite recent de DIICOT.
Fostul colonel Dragos Florian Diaconescu (stanga)

Fostul colonel Dragos Florian Diaconescu (stanga)

Este vorba despre fostul șef al Oficiului Argus, colonelul – pe atunci – Dragoș Diaconescu, despre care citesc, pe un site anti-romanesc condus de autorul celebrului eseu politico-filosofic ”Nutzi – spaima putzii”, că ar fi prietenul lui Traian Băsescu.

Desigur, nu se oferă niciun argument (serios) în acest sens, deși Nistorescu are acum în subordine cel puțin un fost general de securitate, care l-ar fi putut lămuri despre relațiile lui Diaconescu.

Personal nu știu dacă între Președinte și securistul Dragoș Diaconescu este vreo relație de prietenie. Știu însă cu certitudine (pentru că pot proba) că între turnătorul ordinar al Securității, Dan Voiculescu și Dragoș Diaconescu a fost o relație de subordonare, cel puțin formală. Astfel, securistul Dan Voiculescu a avut vreme de 8 ani, în perioada 1982-1990, cartea de muncă la unitatea condusă de colonelul – pe atunci – Dragoș Florian Diaconescu.

Iată urmele lăsate de saliva „varanului” pe vipușca lui Diaconescu:

Carte de muncă Dan Voiculescu

Carte de muncă Dan Voiculescu

 

CM Voiculescu3_arhiva Dan Badea1

Așadar, între 1 martie 1982 și 1 august 1984, Felix a fost încadrat de Argus, pe perioadă determinată, ca Director (la Crescent-Grecia), ulterior fiind avansat la funcția de Director General (Crescent-Cipru).
Cum comandantul Oficiului Argus era Dragoș Diaconescu, iar Dan Voiculescu era încadrat acolo, rezultă că Diaconescu era fericitul comandant al lui Felix. Dacă este adevărat că Dragoș Diaconescu a fost ofițer DIE/CIE și dacă generalul Constantin Rotaru (fostul comandant al ”unității” INTACT SA în perioada 1994-1998 si, apoi, prim-adjunct al șefului SIE – 1999-2000) n-a dat iama prin arhiva Serviciului de Informații Externe, ar trebui să se găsească pe undeva un dosar despre activitatea cazonă a lui Felix. Personal, mi-e greu să admit că Voiculescu a fost doar un simplu turnător ordinar al fostei Securități.

voiculescu

Pe de altă parte, Dan Voiculescu, care avea să nege pană zilele trecute că a fost un turnător ordinar al Securității, s-a dovedit a fi, decenii mai încolo, un individ care a pornit de la a-și vinde neamurile pentru ”o pâine” – cum se plângea el – și a ajuns la o avere pe  care dacă ar transforma-o în pâini ar hrăni toată populația României, vreme îndelungată. N-o transformă însă, pe toată, în pâini, dar cand aud zgomotele scoase pe gură de tonomatele acestuia, adunate în studiourile Antena 3, mă gândesc  că o mică parte din avere a transformat-o în monezi pe care le lasă să cadă, cadențat, la intrarea și la ieșirea din emisiuni, în țestele lor. Zgomotele scoase pe gură de tonomate sunt, de fapt, sunete care se aud când moneda izbeste pereții țestei de os. Și se aud aceleași sunete, pentru că efectul de țeastă golită e același la toți.

Că Oficiul Argus era o unitate acoperită a fostei Securități, plasată formal sub aripa fostei Camere de Comerț și Industrie a RSR, nu mai este un secret pentru nimeni. ”Argus” a avut, de altfel, rolul său bine definit atât în cadrul supravegherii informativ operative a firmelor străine din România, cât și în cadrul mașinăriei de făcut bani a regimului Ceaușescu.Condus multa vreme de colonelul Dragoș Diaconescu (cunoscut din celebra afacere LUCONA), Oficiul Argus nu era altceva decât o pepiniera de cadre pentru reprezentanțele deschise în România de către diverse firme străine. Orice societate care își deschidea o reprezentanță în București și avea obligatoriu nevoie de mână de lucru autohtonă, gasea intelegere la baietii lui Dragos Diaconescu. Oficial, ARGUS asigura cu personal tocmai aceste reprezentanțe. Neoficial, firma era, ca si ICE DUNAREA, înțesată cu ofițeri acoperiți ai DIE, care coordonau, la rândul lor, fără excepție, activitatea informativă a cadrelor acoperite sau a agenturii plasate la întreprinderile și reprezentanțele firmelor străine din România. Este de la sine înțeles că un director general, cum era securistul Voiculescu, angajat intr-o instituție cu un asemenea „obiect de activitate”, nu putea sa aiba doar relații „banale” cu viesparul. Practic, era imposibil ca Securitatea pe care o știm să promoveze relații de tip „banal” la un asemenea nivel. Tehnic vorbind, „Argus” era o instituție de acoperire a UM 0650 (contraspionaj economic al DSS), dupa ce inițial fusese controlată de Direcția a III-a a aceluiași DSS. Unitatea (independentă) 0650 avea în răspundere Ministerul Comertului Exterior (MCCEI) si deci toate intreprinderile cu acest profil. „Argus”, ca unitate în care lucrau ofițeri de la „0650”, a avut ca obiectiv, dincolo de plasarea de cadre în afacerile occidentalilor atrași la București, și obținerea de comisioane confidențiale pentru pusculița Securității, așa-zisul aport valutar special (AVS). Era, de aceea, aflata indirect sub controlul șefului AVS din DIE, omul responsabil cu fondurile secrete ale Securitații. De amintit aici ca ultimii doi șefi ai compartimentului AVS din DIE (UM 0107 AVS) au fost, în ordine, coloneii Octavian Stelian Ioan Andronic si Constantin Anghelache, informații prezentate deja în cartea mea, ”Averea președintelui”.

Nu știu cât de implicat este Dragoș Diaconescu în fraudele bancare, instrumentate de DIICOT, ce se ridică la zeci de milioane de euro, dar m-a frapat o informație apărută în lucrarea ”Afacerea Lucona” scrisă de austriacul Hans Pretterebner si apărută la Editura „Knaur” din München: Dragoș Diaconescu era cunoscut în fosta Securitate sub porecla de ”FABRICA DE DOCUMENTE”. Iată fragmentul din cartea austriacului ” (…)În afacerea Lucona, însa, nu este vorba despre evitarea sistemelor fiscale occidentale. Pentru a-și asigura apararea, Proksch a acceptat, în schimbul unei importante sume, ideea „fabricii de uraniu”, avansată de Argus si de acest Dragos Diaconescu, personaj cunoscut in comertul exterior romanesc drept „fabrica de documente„”. 

El a reușit, după 1990, să se implice în numeroase afaceri. Iată, în premieră o schemă relațională a câtorva dintre afacerile lui Dragoș Diaconescu.
img007 1

Cum rețeaua din care a făcut parte Dragoș Diaconescu și care a fost destructurată recent de DIICOT, cu sprijinul SRI și al DGIPI, a reușit să înșele vigilența funcționarilor bancari folosind documente falsificate, este cu atât mai clar că ”fabrica de documente” de pe vremuri, adică fostul comandant al lui Dan Voiculescu, a avut un rol esențial în această afacere.

O fi avut și în cea care a stat la baza averii subordonatului său de pe vremuri, Dan Voiculescu? Adică în afacerea ”Crescent”?

Nu știm. Sau știm?!…

Dan Badea