Categorie: 
…De la o vreme, un ronc cipat de tipul celor descrişi de Tismăneanu sau Patapievici a început să mă tot muşte din părţile cu care s-a obişnuit, sperând că-l voi scoate din anonimat. Cum să-i bagi în seamă, însă, altfel decât prin deratizare, pe şobolani? Sau cum să nu-i ignori pe ignoranţi? (Dan Badea) –
Ca multimile pot fi seduse de slogane abil construite nu este catusi de putin o noutate. Istoria veacului XX poate fi scrisa ca una a triumfului celor mai brutale, sordide si halucinante forme de propaganda. Lenin si Hitler s-au considerat mai presus de orice artisti ai propagandei.
In EvZ citesc un articol de o imensa tristete, un text ingrijorat si menit sa ingrijoreze, scris de H.-R. Patapievici.
Am trait eu insumi o experinta similara la Targul Gaudeamus, in noiembrie 2009 la Bucuresti. Tocmai se lansase volumul Povara libertatii de Mihai Neamtu la standul Polirom. Eram cu mai multi prieteni, conversam linistit, in sotto voce. S-a apropiat de mine un domn mai in varsta, solid si cam agitat. Ma apuca de un brat, ma trage catre el si-mi spune rastit: “Continuati cu minciunile voastre? Lasti-ne in pace cu Basescu al vostru!”
Irascibilul individ ma impingea tot mai insistent catre un colt, pare pregatit sa ma bruscheze fizic. Avea ochii injectati de ura, ameninta furios, cu pumnii stransi. Am observat ca apareau si ceva sustinatori (ai sai) in jur. Am ramas naucit, fara sa stiu ce si cum sa replic… Anii ‘90 cu ura impotriva intelectualilor pareau sa se reintoarca. Era lume multa, amicii mei prinsi in discutii, fara sa realizeze imediat ce se petrecea. Noroc cu un prieten venit de la Cluj, un tanar filosof nimerit in valmasagul bucurestean, care a intervenit transant si l-a indemnat pe agresor sa plece cat mai repede. Acesta a facut-o (indivizii de acest gen nu stralucesc prin curaj fizic sau psihic), continuind sa ma insulte grobian si sa-i blesteme pe “oamenii lui Basescu cu falsificarile lor”.
Un securist pus pe revansa? Un peremist plecat cu sorcova? O provocare ordinara (ca toate scrisorile de amenintare cu moartea pe care m-am obisnuit sa le primesc in ultimele trei decenii)? O banala ipostaza a frustrarii, manipulate televizual? Eram intre doua tururi de scrutin, totul parea posibil…
Ce poti face, ce poti spune cand citesti ca, asemeni evreului Suss, tu esti cel vinovat de orice se intampla in tara, ca ai o influenta oculta gratie careia oamenii pot fi numiti si destituiti peste noapte? Ca esti sfetnicul din umbra, liderul secret al unei cabale omnipotente? Ca faci si desfaci retele de influenta, ca demnitarii de varf din Romania (si poate nu doar de-acolo) danseaza cum le ordoni tu. Cum poti reactiona asa cum ai dori, cu civilitate, politicos si rational, atunci cand iti este sfartecata identitatea?
Ce poate face Horia Patapievici cand vede ca fiecare cuvant pe care il rosteste este rasucit, desfigurat, in chip insidios si rauvoitor, in defavoarea sa, ca aceia care se ocupa cu masluirea pozitiilor sale nu catadicsesc sa clarifice lucrurile in pofida evidentelor care striga? Ce poti face cand te intalnesti cu sovinismul cel mai odios jignindu-ti originea etnica, contestandu-ti legitimitatea de intelectual roman, evreizandu-ti prietenii si palmuind biografiile unor oameni pe care ii respecti si ii admiri? Intr-adevar, ce poti face?
(VT)
Un text de Vladimir Tismăneanu