Ioan Talpes a fost cel mai important dintre sfetnicii lui Ion Iliescu si a asigurat, vreme de mai multi ani, legatura dintre acesta si serviciile secrete.
Comunist pana in 1989 si social-democrat pana anul trecut, Ioan Talpes a facut recent eforturi deosebite pentru a deveni taranist si a se inscrie in PPCD, partidul condus de Gheorghe Ciuhandu. Cum era si firesc, anticorpii fostului PNTCD l-au respins pe strategul fostului FSN, desi oferta acestuia era destul de tentanta, in conditiile in care taranistii au fost, practic, exclusi de pe scena politica romaneasca.
Talpes sta si la baza declansarii scandalului Patriciu, el fiind cel care a avizat si a trimis procurorilor anticoruptie, in 2004, un memorandum referitor la Dinu Patriciu si Petromidia.
Scurta biografie oficiala
Ioan Talpes s-a nascut pe 24 august, 1944, in localitatea Toplet din Caras-Severin. Este casatorit cu Zoe Talpes si are un copil, Ioan Codru. A absolvit, in 1970, Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in 1980 Scoala de ofiteri activi “Nicolae Balcescu” din Sibiu. In 1980, si-a luat doctoratul in istorie. In perioada 1970-1988, a lucrat, in calitate de cercetator stiintific si, ulterior, ca ofiter MapN, la Centrul de Studii si Cercetari de Istorie si Teorie Militara din Bucuresti. Acesta este si unul dintre motivele pentru care Talpes a fost acuzat ulterior, in presa, ca ar fi fost “unul dintre istoricii de casa ai generalului Ilie Ceausescu”. Din 1988 pana in martie 1990, a fost redactor-sef la Editura Militara, iar in perioada martie-iulie 1990 a detinut functia de director al acestei edituri.
Ioan Talpes si-a inceput cariera politica in 4 iulie 1990, cand a devenit, pentru doi ani, consilier al presedintelui Romaniei, Ion Iliescu. Pe 9 aprilie 1992, Ioan Talpes il inlocuieste pe Mihai Caraman la conducerea Serviciului de Informatii Externe (SIE), functie pe care o paraseste, prin demisie, pe 31 iulie 1997. Exista informatii conform carora schimbarea lui Caraman din fruntea SIE ar fi fost facuta la cererea expresa a lui Manfred Worner, pe atunci secretar general al NATO.
In perioada noiembrie 1997- decembrie 1998, Talpes a ocupat functia de ambasador al Romaniei la Sofia, post pe care l-a parasit tot ca urmare a unei demisii. Din ianuarie 1999, a revenit alaturi de presedintele PDSR Ion Iliescu si a ocupat functia de consilier personal al acestuia pana in decembrie 2000. Dupa castigarea alegerilor prezidentiale din noiembrie 2000, de catre Iliescu, Ioan Talpes ajunge din nou consilier prezidential, precum si sef al departamentului Securitatii Nationale si Administratiei Prezidentiale. Din martie 2004, Talpes a fost cooptat in guvernul Adrian Nastase, fiind numit in functia de ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile Apararii Nationale, Integrarii Europene si Justitiei.
Dupa ultimele alegeri generale, Ioan Talpes a devenit senator de Caras-Severin pe listele PSD. Anul trecut a demisionat din PSD si a devenit senator independent. Recent, a incercat, fara succes, sa se inscrie in Partidul Popular Crestin Democrat condus de Gheorghe Ciuhandu.
Talpes versus Patriciu
La inceputul lui 2004, Ioan Talpes si-a dat acordul ca un material realizat de Paul Sarbu, consilier in Departamentului Securitatii Nationale de la Cotroceni, sa fie inaintat spre verificare procurorilor anticoruptie. In memorandumul avizat de Talpes, erau prezentate acuzatii la adresa lui Dinu Patriciu cu privire la modul in care a fost privatizata Petromidia, precum si la fluxuri financiare suspecte din cadrul Rompetrol. Cateva luni mai tarziu, impotriva lui Patriciu a fost declansata urmarirea penala. Patriciu l-a acuzat atunci pe Talpes, proaspat numit in functia de ministru de stat pentru coordonarea activitatilor din domeniile Apararii Nationale, Integrarii Europene si Justitiei, ca s-ar afla in spatele anchetei, deoarece apara interesele lui Ovidiu Tender, unul dintre protejatii de notorietate ai Cotroceniului.
Conflictul declansat atunci continua si astazi chiar daca, intre timp, ambele grupuri de interese, reprezentate de Patriciu si Tender, sunt in faze avansate ale urmaririi penale. Talpes a negat, evident, orice legatura cu Ovidiu Tender, desi sunt tot mai multe semnale ca intre acestia exista o stransa legatura: atragerea lui Ovidiu Tender in sponsorizarea unei intruniri a serviciilor secrete din Europa, care a avut loc in urma cu cativa ani, la Sinaia, prezenta lui Tender la nunta lui Codru Talpes, favorizarea omului de afaceri timisorean in preluarea, dupa 2000, a controlului mai multor afaceri din domenii sensibile precum industria petroliera, energie nucleara, prospectiuni geologice si, nu in ultimul rand, nelipsita prezenta a lui Tender din delegatiile oficiale ale lui Ion Iliescu.
Seful spionilor intre Emil Constantinescu, Pacepa si Magureanu
In perioada in care Ioan Talpes a ocupat functia de director al SIE, in Romania au avut loc mai multe operatiuni de contrabanda in care au fost implicati atat ofiteri de informatii (fosti sau activi), cat si persoane, indeosebi cetateni arabi, aflate sub controlul acestora. La fel, in domeniul marilor privatizari au patruns indivizi si firme straine a caror bonitate nu numai ca n-a fost verificata de cei in masura sa faca acest lucru, dar au fost chiar sprijiniti de acestia sa dea marile tunuri postdecembriste. Sunt deja de notorietate cazurile Puma-Faur, Mike si Elie Nassar, Zaher Iskandarani, Columna-Bank, Jimbolia, Tigareta etc.
Traficul de armament si de droguri si contrabanda cu tigari au fost operatiuni la ordinea zilei in perioada 1990-1996, si nu putine au fost cazurile in care, in spatele acestora, s-a presupus existenta unor operatiuni speciale, de care serviciile de informatii conduse de Magureanu si Talpes, n-au fost deloc straine. Fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, a lansat, anul trecut, acuzatii dure la adresa lui Ion Iliescu si Ioan Talpes afirmand ca, in timpul regimurilor Iliescu, in Romania s-a creat si consolidat un sistem oligarhic generalizat. Intr-o replica adresata lui Constantinescu, Ioan Talpes a respins acuzatiile acestuia si a afirmat chiar ca, in vremea mandatului sau din fruntea SIE, a interzis operatiunile speciale.
“Sunt obligat sa va informez ca eu am fost acela care, dupa ce am obtinut aprobarea domnului Ion Iliescu, am interzis desfasurarea “operatiilor speciale” , a declarat Talpes. Se poate documenta si hotararea care a reconferit legalitate operatiunilor speciale. Cat m-am aflat la conducerea SIE, nu s-au desfasurat actiuni de “contrabanda cu tigari si arme, in serviciul oligarhiilor, cu aprobarea statului”. Este bine de precizat, pentru opinia publica, cine a organizat actiuni de contrabanda si cu aprobarea cui. Cel putin in cazul Tigareta 2”.
La cateva saptamani de la atacul lui Emil Constantinescu, un cotidian central a publicat o declaratie a generalului SIE (r) Ion Mihai Pacepa, in care acesta afirma ca, pe timpul lui Talpes, Serviciul de Informatii Externe a fost un serviciu de tip sovietic. “Generalul Ioan Talpes, care l-a inlocuit pe Caraman, fusese colaborator apropiat al clanului Ceausescu si era familiar cu spionajul de tip comunist. Cu Talpes la carma, SIE a ramas un serviciu de tip sovietic. In 1993, majoritatea cadrelor de conducere a MAE si circa 60% din ambasadori erau aceiasi ofiteri pe care DIE ii platea cand eram la carma sa. Ca sa nu lase echivoc ca spionajul, nu MAE, tragea sforile diplomatice, cand presedintele Iliescu a facut prima vizita oficiala la Washington el a fost insotit de seful SIE. Cunosteam bine ce a insemnat asta, pentru ca Ceausescu m-a luat cu el in 90% din vizitele pe care le-a facut in tari necomuniste”, a declarat Pacepa.
Daca Pacepa l-a acuzat pe Talpes ca a mentinut un sistem de tip sovietic in SIE, Virgil Magureanu este de cu totul alta parere. Conform unei declaratii a acestuia, publicate anul trecut intr-un alt cotidian central, Talpes ar fi omul americanilor, deoarece le-ar fi predat acestora liste cu agenti romani perfect conspirati si integrati in SUA. “Prin ’91-’92, SIE, prin Ioan Talpes, incepuse cu vizitele la Washington, cu dosare ale unor ofiteri prezentati partii americane ca perfect conspirati. Ni se cerea si noua avizul si ni se spunea ca americanii preseaza pentru “a-i da in gat” pe unii si pe altii care sunt acolo. Erau pe acele liste oameni care nu au facut actiuni de spionaj impotriva SUA, i-ar fi descoperit americanii, erau oameni care s-au integrat perfect acolo si care au adus chiar beneficii relatiei reciproce si au si contribuit la operatiuni punctuale. Dar in final au fost deconspirati. (…) Omul (Talpes – n.r.) pleca cu mapa, pe asta doar si-a construit cariera. Pai, daca te duci pe teritoriul unui fost inamic si ii pui in brate documentele, prost sa fii si sa nu le primesti. Sigur ca le-au asimilat pe unele. Dar sa vezi intamplare! Acum cativa ani, Sergiu Nicolaescu declara cum ca SRI ar fi predat acele documente americanilor. L-am sunat pe Talpes, care mi-a spus ca va vedea ce se intampla, ca trebuie sa se inceteze. Dupa o vreme, a recunoscut ca numai el putea sa le dea, pentru ca americanii le asteptau. Dar nu a facut o dezmintire publica, asteptand sa vada ce iese”.
In iulie 1997, dupa scandalul declansat de presupusa racolare de catre serviciile romanesti de informatii a ambasadorului elvetian Jean Pierre Vettovaglia, Ioan Talpes a preferat sa-si dea demisia din functia de director al SIE. Ulterior, s-a dovedit ca acuzatiile privind racolarea diplomatului elvetian, prin intermediul unei jurnaliste focoase, erau lipsite de fundament, elvetianul fiind trimis din nou in misiune, in 2000.
Talpes la negocieri cu Iskandarani
Despre activitatea lui Talpes in fruntea SIE exista cel putin doua marturii facute de persoane din conducerea acestui serviciu de informatii. Este vorba de generalii Dumitru Ciobanu, fost sef al contraspionajului extern, si Corneliu Grigoras, fost sef al unitatii de protectie interna din SIE.
La inceputul anului 1997, dupa venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, generalul SIE Dumitru Ciobanu i-a inaintat consilierului prezidential Catalin Harnagea un raport detaliat cu privire la acte grave de coruptie de la varful si din interiorul SIE. Generalul “turnator” ii platea astfel o polita lui Talpes, pe motiv ca acesta il pusese sub supraveghere informativ-operativa. Talpes a fost acuzat atunci ca ar fi primit de la Zaher Iskandarani, in 1995, sase milioane de dolari pentru sustinerea lui Ion Iliescu. El a insotit aceasta acuzatie cu o inregistrare audio a convorbirii telefonice dintre generalul de politie Ion Suceava si Zaher Iskandarani, inregistrare facuta cu ajutorul generalului Suceava. Iata un scurt extras din acea convorbire telefonica: “General Ion Suceava: Cate milioane ai dat, pe bune asa… spune-mi si mie ca sa nu mor prost… sa vad si eu cam ce poate sa faca un demnitar in Romania… asa, in general… cam cat a fost… 7-8 milioane? – Zaher Iskandarani: Da, aproape 6 milioane… lui Talpes. General Ion Suceava : Dolari sau lei? – Zaher Iskandarani : Dolari, ca daca erau lei…”. Raportul generalului Ciobanu, sustinut si de seful acestuia, generalul Constantin Silinescu, a fost analizat de echipa lui Emil Constantinescu, precum si de Comisia parlamentara de control al SIE, iar rezultatul cercetarilor a fost ca acuzatiile la adresa lui Talpes nu se sustin. Prin urmare, in martie 1997, la propunerea lui Ioan Talpes, cei doi generali rebeli au fost demisi si, ulterior, indepartati din SIE. Talpes a recunoscut insa ca s-a intalnit o singura data cu Zaher Iskandarani, la sediul SIE, si ca acesta ar fi fost dispus sa ofere statului, “ca actiune umanitara”, trei milioane de dolari pentru a fi judecat corect, dar ca el nu a luat nici un ban, ba chiar a cerut arestarea acestuia. Iskandarani ar fi fost adus atunci, la sediul SIE, de un personaj politic important. “L-am primit doar pentru ca acel personaj care l-a adus mi-a spus ca are informatii foarte importante legate de siguranta nationala. Cand a venit la mine in birou, i-am spus ca nu va iesi de acolo nearestat si l-am sunat pe generalul Pitulescu, pentru a-l aresta, insa i-am spus sa nu o faca in biroul meu, ci la cateva strazi mai incolo. Cand a venit la mine, Zaher a crezut ca poate negocia despre posibilitatea ca el sa fie judecat drept si cineva sa-i asigure protectia”, a declarat Talpes. Cativa ani mai tarziu, Emil Constantinescu a declarat ca personajul care a intervenit pe langa Talpes, pentru a-l primi pe Iskandarani, a fost consilierul prezidential al lui Ion Iliescu, Victor Opaschi.
Daca acuzatia privind coruperea lui Talpes n-a fost confirmata, asta nu inseamna insa ca toate informatiile din raportul Ciobanu au fost inventate. Afacerile derulate de coloneii SIE Ion Giotoiu si Nicolae Boroi, protejati atunci de generalul Alexandru Tanasescu, sunt de notorietate, acestia detinand mai multe firme prin care si-au completat la greu veniturile. Mai mult, cei doi colonei au devenit, deloc intamplator, vecini in acelasi imobil de pe strada Plantelor din Capitala cu fiul lui Razvan Temesan, presedintele de atunci al Bancorex. De mentionat ca imobilul fusese construit de una dintre firmele familiei colonelului Boroi, “Romcan Enterprises” SRL.
Coruptia din SIE a mai fost confirmata, in acei ani, si de fostul sef al unitatii de protectie, generalul Corneliu Grigoras. Declaratia generalului Grigoras, cu privire la acest aspect, nu prea lasa loc la interpretari. “Talpes n-a miscat un pai in SIE. I-am spus ca este cel mai bun director pe care l-am avut. N-a avut nici o atitudine fata de ofiterii SIE care incalcau legea. Sa stiti ca pe vremea lui Silinescu si a lui Ciobanu au fost trimisi la post oameni cu un trecut dubios. Atunci cand i-am sesizat acest lucru lui Silinescu, mi s-a raspuns ca mai au cativa ani pana la pensie si trebuie sa stranga si ei un ban. Acestea au fost criteriile. Marile afaceri in care sunt implicati ofiteri SIE s-au facut dupa venirea lui Talpes ca director si dupa ce baiatul lui Talpes s-a casatorit cu fata lui Silinescu. Trebuia ca unul dintre ei sa plece din SIE. Silinescu, avand functie de adjunct, il coordona pe Ciobanu. Daca s-ar fi facut un control real, s-ar fi constatat multe nereguli in utilizarea fondurilor. Directia de Protectie condusa de mine a fost paralizata. Oamenii pe care i-am cerut sa lucreze sub comanda mea au fost trimisi cu functii in strainatate. Silinescu si Ciobanu au facut acest lucru pentru ca in directie sa nu mai lucreze profesionisti” – a declarat generalul Grigoras.
Cuscrul lui Talpes, omul lui Nastase
Ironia sortii a facut ca ofiterul care a instrumentat atacul din 1997 la adresa lui Ioan Talpes sa fie chiar cuscrul acestuia, generalul Constantin Silinescu, care ocupa si functia de adjunct al directorului SIE. La acea data, fiul lui Talpes, Ioan Codru, era casatorit cu fiica lui Silinescu. Scandalul in care au fost implicati generalii Talpes si Silinescu a dus, inevitabil, la distrugerea familiei celor doi copii ai acestora, ei divortand la putin timp dupa ce parintii lor au parasit Serviciul de Informatii Externe. Cinci ani mai incolo, in 2003, Codru Talpes s-a recasatorit cu o tanara bulgaroaica, Veronika Kirilova, pe care o cunoscuse la Sofia, in perioada in care tatal sau detinea functia de ambasador in capitala bulgara. Nunta celor doi a fost facuta cu mare fast la fosta resedinta de vara a lui Ceausescu de la Snagov, nasul fiind secretarul de stat al MApN de atunci, George Cristian Maior.
Dupa despartirea de Talpes, cuscrul Silinescu a trecut in dreapta lui Adrian Nastase, dupa un mic stagiu pe langa Petre Roman. Silinescu i-a alaturat astfel lui Ristea Priboi, fostul sau subordonat de pe vremea cand dirijau spionajul romanesc in Marea Britanie. Generalul Constantin Silinescu a devenit astfel, in 2001, consilierul pe probleme de siguranta nationala al premierului Adrian Nastase, in vreme ce ex-cuscrul sau ocupa aceeasi functie la Cotroceni. Ulterior, Constantin Silinescu a fost numit comisar general al Garzii Nationale de Mediu, post din care avea sa fie inlocuit, anul trecut, cu un alt fost ofiter din serviciul de informatii externe (SIE), Silvian Ionescu.
Averea lui Talpes-patru case
Conform ultimei declaratii de avere, Ioan Talpes nu este deloc un om sarac. In 1978, el a mostenit o casa de 420 mp si un teren agricol de un hectar in localitatea Toplet din Caras-Severin. Dupa 1990, averea lui Talpes a inceput sa creasca proportional cu pozitia detinuta. Astfel, in 1991, el a primit cu chirie de la stat un apartament luxos de patru camere in Capitala, cu o suprafata de 143,17 mp, pe strada Aurel Vlaicu nr. 42-46. Ulterior a cumparat acel apartament, iar astazi figureaza ca sediu pentru una dintre firmele fiului sau Ioan Codru Talpes. Pentru a achizitiona apartamentul din Bucuresti, Talpes declara ca a facut un credit pe trei ani (1991-1994). In 1995, anul in care a fost vizitat la sediul SIE de catre Zaher Iskandarani, a carui oferta declara ca a refuzat-o, averea lui Talpes s-a rotunjit cu un teren agricol de 1,5 hectare in Slanic Prahova si cu o vila (casa de vacanta) de 359 mp in Snagov, imobil a carui valoare de impozitare declarata este de 2,8 miliarde lei vechi. In perioada 1995-1997, el a mai facut un credit pentru achizitionarea unui autoturism Daewoo. In 1999, Talpes a achizitionat un teren intravilan de 1.000 mp la Uzlina, o localitate de pe bratul Sfantul Gheorghe din Delta Dunarii. Este posibil ca acesta sa fie motivul pentru care, in 2000, Ioan Talpes si-a permis achizitionarea unei barci cu motor. In 2003, cu un ultim efort, seful administratiei prezidentiale Ioan Talpes a iesit din nou la cumparaturi si a achizitionat o casa de 162 mp in localitatea Toplet, el detinand si un autoturism Volkswagen, fabricat tot in 2003. In intreaga sa cariera, generalul de corp de armata Ioan Talpes a reusit sa stranga “elemente de decor” in valoare de 78.000 de euro, repartizate astfel: bijuterii de 18.000 de euro, obiecte de arta si cult de 25.000 de euro si “colectii de arta + numismatica” in valoare de 35.000 de euro. Nu se stie cum pot fi justificate toate aceste achizitii, daca avem in vedere doar salariul sau de ofiter/director SIE/consilier al lui Ion Iliescu/senator si profesor SNSPA, precum si salariul de bibliograf al sotiei sale de la MApN.
Codru Talpes, intre Iosif Armas si Cico Dumitrescu
Fiul lui Ioan Talpes a urmat, la inceputul anilor 1990, cursurile Academiei de Politie unde, conform istoricului Marius Oprea, ar fi beneficiat de favorurile sefului logisticii din acea institutie, Aurel Ceciu. Iata cum descrie Marius Oprea aceasta relatie: “In perioada 1992 – 1994, dupa cum sustine o sursa care ii cunoaste bine biografia, Aurel Ceciu a reusit sa intre in gratiile sefului SIE, Ioan Talpes. La Academia de Politie, prin campul sau larg de relatii, seful logisticii s-a ocupat personal de “soarta” lui Codru Talpes, student al acestei institutii, la specialitatea Politia pentru Controlul Trecerii Frontierei. Codru Talpes era singurul student “decazarmat”, deci nu statea la un loc cu ceilalti in caminele Academiei. Codru nu venea decat la examenele de sesiune, iar aceste examene ii erau “aranjate” lui Codru de comandantul Dobrinoiu sau de adjunctul sau cu “spatele”, Aurel Ceciu. De fapt, la admiterea lui in 1992, cand dadea a doua oara acest examen, Codru a avut noroc si cu “tata Talpes”: se afirma ca ar fi cunoscut dinainte subiectul la istorie, subiect scris tocmai de catre generalul Talpes, in seara dinaintea examenului, la o vila a SIE din Mangalia, unde se afla in concediu. Astfel, calea lui Ceciu spre o cariera in spionajul romanesc era deschisa. Dar intra aici ca sef cu “spatele”, adica loctiitor cu problemele logistice – un sector de activitate pe care il stia deja foarte bine”, spune Marius Oprea. Afirmatiile acestuia au fost insa contrazise de Ioan Talpes, care a declarat ca nu a facut nici un fel de interventii in favoarea fiului sau, toate acuzatiile fiind facute, din motive de razbunare, de catre “inamicii” sai din SIE.
Codru Talpes a fost atras insa in afaceri cu Iosif Armas si Emil (Cico) Dumitrescu. El apare ca actionar la doua societati comerciale, Minaquarom SRL si H.T.S. Trading SRL, infiintate la inceputul lui 2003.
Minaquarom SRL, al carei obiect de activitate este “productia de ape minerale si bauturi racoritoare nealcoolice” are sediul chiar in comuna natala a lui Ioan Talpes, iar actionarii acesteia sunt omul de afaceri PSD Iosif Armas (34%), sotia consilierului de stat Emil (Cico) Dumitrescu, Doina Dumitrescu (33%) si Codru Talpes (33%). De remarcat faptul ca implicarea in aceasta afacere a sotiei lui Cico Dumitrescu este de fatada, fiind greu de crezut ca profesorul universitar Doina Dumitrescu-Ionescu, sef de sectie la Spitalul Universitar din Bucuresti, precum si seful unei clinici de chirurgie plastica, are timp sau habar de afacerile cu ape minerale din Toplet. Conform datelor de la Oficiul National al Registrului Comertului, firma de partid a lui Talpes-Armas-Dumitrescu nu a depus bilanturi contabile pe 2003 si 2004. Administratorii de la Minaquarom sunt Codru Talpes si Iancu Marius Gogaltan din Baile Herculane.
Cealalta societate a lui Codru Talpes, HTS Trading, a fost infiintata in ianuarie 2003, cu sediul la domiciliul lui Talpes din strada Aurel Vlaicu nr. 42-46 din Capitala, si are ca obiect de activitate “cultivarea cerealelor, porumbului si a altor plante”, semn ca studiile facute de fiul lui Talpes la Academia de Politie “Ioan Cuza” nu i-au fost de nici un folos. Conform datelor de la Registrul Comertului, societatea a mers in pierdere, iar bilantul depus pe site-ul Ministerului Finantelor dovedeste ca actionarul unic, Codru Talpes, n-are, cu exceptia numelui, nici o alta legatura cu agricultura.
Caracatita fratelui Gheorghe de la Constanta
Fratele lui Ioan Talpes, Gheorghe, a stiut cel mai bine sa profite de pozitia consilierului de la Cotroceni. In vreme ce Ioan Talpes se ocupa cu destinul natiunii, fratele Gheorghe infiinta firme peste firme, ca o adevarata caracatita de afaceri, si a reusit astfel sa lanseze pe piata nu mai putin de 11 societati in care au fost atrasi diversi cetateni cu sau fara legatura cu serviciile secrete. De altfel, afacerile acestuia au fost si in atentia politiei atunci cand “dusmanii” din SIE ai lui Ioan Talpes au cautat sa-i gaseasca punctele nevralgice. In raportul din 1997, generalul SIE Dumitru Ciobanu a prezentat o situatie a afacerilor lui Gheorghe Talpes, asa cum rezulta dintr-o informare primita de la seful Politiei, generalul Costica Voicu. Iata, mai jos, fragmentul din raportul Ciobanu cu privire la aceste afaceri: “Generalul de divizie Voicu Costica, seful IGP, mi-a prezentat din proprie initiativa ca fratele generalului de divizie Talpes Ioan, respectiv Talpes Gheorghe, din Constanta, care anterior anului 1989 a fost simplu barman, are sase firme puternice, astfel: “Com-Unic” SRL, prin care detine barul “Melody” Neptun; “Phoenix Shipping and Trading LTD.Co.”, prin care s-au efectuat operatiuni de trafic de benzina cu incalcarea embargoului impus Iugoslaviei (realizandu-se, in acest fel, o frauda de circa un milion dolari si de aproximativ 5 miliarde lei, toate acestea cu concursul direct al presedintelui Bancorex, Razvan Temesan). Dosarul respectiv nu a putut fi instrumentat pana in prezent din cauza interventiilor lui Talpes Ioan. Colonelul Bogdan din Constanta, care are in preocupare cazul, poate confirma si raporta detalii. La data de 18.02.1997, Voicu Costica mi-a relatat ca deja a inceput procedura legala, inclusiv prin implicarea Parchetului, de cercetare a acestei cauze: “Eurodif Casino” SRL, firma prin care detine hotelul “Comodore”, din Mamaia; “Kumako International” SRL, care atesta faptul ca fratele sefului SIE este asociat cu un cetatean american si cu un cetatean turc; “Vega Trading ’95” SRL, prin care a inchiriat docuri la dana 2 Port Constanta. De aici se exporta marfurile propriei sale firme “Phoenix Shipping And rading LTD”; “Ralco International” SRL, firma de acoperire pentru angajarea de actori pe care-i folosesc la barul “Melody” si la hotelul “Comodore” din Mamaia”, se afirma in celebrul Raport Ciobanu.
De la elaborarea acelui raport, Gheorghe Talpes a progresat vizibil si a mai infiintat, in ciuda lui Costica Voicu, inca cinci firme: “International Consulting Service” SRL (alaturi de un italian, Maurizio Gagliardi), “Gemipet” SRL, “T.M.R. Distribution Group” SRL, “Business Sport” SRL si “D.P.S. – Management Grup” SA. In acelasi timp, rudele din Constanta ale lui Talpes au mai infiintat si alte firme pe numele Ralucai Talpes (“Intelect Team” SRL) si al lui George Giuliano Talpes (“Alt Trend M.G” SRL, “Visual Consulting” SRL si “Visual Propaganda” SRL). Daca Ioan Talpes nu poate fi facut responsabil pentru afacerile fratelui sau, este greu de crezut ca implicarea intr-una din firmele lui Gheorghe Talpes a fostului colonel DIE, Cornel Rudareanu, poate fi intamplatoare. Astfel, conform datelor de la Registrul Comertului, Cornel Rudareanu apare ca actionar in firma “D.P.S. – Management”SA, alaturi de Gheorghe Talpes, Vasile Blanaru, Mihai Rotariu si firma “Forey Man” SRL din Stefanesti-Arges. Firma, infiintata in 2002, are sediul pe strada Splaiul Independentei nr. 319 din Capitala si in 2004 avea o cifra de afaceri de 11,3 miliarde lei.
Colonelul rezervist Cornel Rudareanu a fost ofiter SIE pana in 1990, iar ulterior a fost angajat in SRI si a ocupat functiile de sef de cabinet al directorului SRI Virgil Magureanu si sef de protocol al aceleiasi institutii.
Dan Badea
Revista BILANŢ nr.20, mai 2006