Apararea reputației procurorului arădean Marius Neculcea – un abuz sau o greșeală impardonabilă a CSM?

Categorie: BlogrollEXPORTinvestigJustitieManipulare prin presaPresaSecuritate nationala

Un procuror arădean controversat și plin de ”bube” tocmai a câștigat locul doi la concursul pentru ocuparea postului de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În cel mai nefericit caz, pentru justițiabili, el va deveni adjunctul acestei instituții respectabile din vestul țării. Recent, el a obținut chiar și un certificat de bună purtare de la CSM, fiind virginizat după ce s-a prostituat participând, printre altele, la compromiterea unui procuror DNA, prin falsificarea unor stenograme și interceptarea ilegală a convorbirilor telefonice ale unui cetățean apropiat de procurorul DNA, anume finul acestuia.

Marius NECULCEA, magistrat virginizat de CSM

Marius NECULCEA, magistrat virginizat de CSM

După ce, anul trecut Inspecția Judiciară a CSM a arătat în mod concret implicarea echipei de procurori conduși de Marius Neculcea, în operațiunea de compromitere a procurorului DNA, anul acesta, același CSM o întoarce ca la Ploiești contrazicându-se într-un mod care te revoltă în așa hal încât ai pleca în bejenie.

confirmare pressalert.ro – Inspectia judiciara mai 2012

Pe lângă toate acestea, surse din Arad, apropiate lui Neculcea povestesc întîmplări care, dacă ar fi verificate cu atenție, ar arunca în aer justiția arădeană. Individul este implicat în atâtea combinații încât te apucă groaza gândindu-te că s-ar putea să încapi pe mâna unui astfel de procuror și, nevinovat fiind, dar sărăntoc, să înfunzi pușcăria pentru că așa vrea mușchii lui de calibru 122 de mm. Mușchi de obuzier. În textul de mai jos am adunat câteva dintre informațiile sau ”legendele” cunoscute lumea magistraților arădeni, o lume în cadrul căreia nu te poți ascunde, oricât ai încerca, pentru că trebuie să te aștepți oricând să vină cineva și să-și șoptească, discret, sau sa-ți urle, în ureche, un ”ȘTIU CE-AI FĂCUT!”…

”Apararea reputației lui Neculcea” o contradicție în termeni!

Marius Neculcea, fost prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, un magistrat care a coordonat în urmă cu doi ani activitatea de compromitere a unui procuror din cadrul Serviciului Teritorial Timișoara al DNA, Dumitru-Lucian Dolcu, iar ulterior s-a implicat direct în mai multe acte grave de trafic de influență, conform informațiilor furnizate de surse din cadrul corpului de magistrați arădeni, a fost scos, recent, basma curată de Plenul CSM.

În urma apariției pe un site arădean (www.pressalert.ro)  a unui articol  în care se amintea faptul că magistratul Neculcea a participat cu personalul din dotare la compromiterea procurorului DNA Dolcu, informație preluată și de un post tv., Marius Neculcea a cerut Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) apărarea reputației profesionale, deși implicarea echipei conduse de el în operațiunea Dolcu a fost confirmată anul trecut chiar de către Serviciul de inspecție judiciară pentru procurori din cadrul CSM, printr-un document oficial.

Culmea, documentul în care este incriminată implicarea echipei Neculcea a fost realizat în cadrul unei alte anchete ce viza apărarea reputației procurorului DNA pe a cărui compromitere se mizase printr-o operațiune de o gravitate excepțională, în care fuseseră implicați magistrați din subordinea lui Neculcea și câțiva ziariști de la publicația lui Nistorescu (cotidianul.ro) și de la Adevărul (Anca Bărbură), pe post de răspândaci.

articolul mincinos din Adevărul

Articolul mincinos din Adevărul

dialoguri care nu au nicio legatura cu procurorul DNA (fragmente din articol Adevarul)

Dialoguri care nu au nicio legatura cu procurorul DNA (fragmente din articol Adevarul)

Comunicat DNA - dezinformare presa

Comunicat DNA – dezinformare presa

Documentul în care era incriminată deschis activitatea lui Neculcea se numește ”R A P O R T cu privire la rezultatul verificărilor efectuate urmare a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către domnul Dolcu Dumitru-Lucian, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara” și poartă nr. 2887/IJ/930/SIP/2011.

 Page-1

Ce se întâmplase de fapt și cum a ajuns CSM ca la diferență de numai un an de zile să elibereze două rapoarte care se bat cap în cap?

Răspunsul nu poate fi decât unul politic deoarece, tehnic, este imposibil de admis și iată de ce.

 

 Contrabanda cu țigări ca justificare pentru interceptarea ilegală a finului unui procuror DNA

La începutul anului 2011, la un filtru organizat în județul Arad, într-un autoturism au fost descoperite 2000 de pachete de țigări de contrabandă, aduse din Serbia. Cazul a fost preluat spre soluționare, pe 20 ianuarie 2011, la cererea prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, Marius Neculcea, la nivelul acestei unități de parchet pe motiv că ”existau indicii de săvârşire a infracţiunii de spălarea banilor” (Raport CSM din mai 2012).

După acea dată a început circul compromiterii organizate și gratuite a procurorului DNA Dumitru-Lucian Dolcu de la Secția Teritorială Timșoara a DNA, soția sa fiind asociat la una dintre firmele implicate – spun autoritățile judiciare – în acțiunea de contrabandă.

Procurorul Lucian Dolcu

Procurorul Lucian Dolcu – victima prim-procurorului Marius Neculcea și a hingherilor de presă dezinformați si incapabili să mai verifice o informatie

Operațiunea a început prin punerea sub ascultare a telefonului finului procurorului Dumitru- Lucian Dolcu, care nu avea absolut nicio legătură cu acțiunea de contrabandă de țigări, procurorul care s-a ocupat de caz pretinzând că numărul de telefon al finului procurorului aparține unuia dintre contrabandiști. Sigur, autoritățile implicate au aflat rapid al cui este numărl de telefon ascultat, dar au preferat să tacă și să-l asculte, printr-o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, modificând chiar și stenogramele din care să rezulte că finul procurorului (PVLȘ) este contrabandistul cercetat care avea discuții cu procurorul DNA Dolcu. O discuție între fin și naș a devenit pentru echipa de ”profesioniști de doi bani” a prim-procurorului Neculcea, o convorbire între doi infractori periculoși. Deși pare incredibil, informațiile sunt confirmate de unul dintre procurorii de la Inspecția judiciară a CSM, în mai 2012, după ce presa locală (pressalert.ro) semnalase continuu fărădelegea infractorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

În ziua de 19 ianuarie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus prin ordonanţă, cu titlu provizoriu, autorizarea pe 48 ore, a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi două numere de telefon mobil, despre care s-a menţionat că există indicii că erau utilizate de către învinuitul L.S.A.”, iar ” prin referatul din data de 21 ianuarie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat instanţei de judecată confirmarea ordonanţei procurorului din data de 19 ianuarie 2011, precum şi autorizarea pe mai departe a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi cele utilizate L.S.A”.

Page-4

Ei bine, unul dintre aceste numere, aparținea finului procurorului Dolcu, Popescu Vicea Lorian Ștefan (P.V.L.Ș).

Conform procurorului-inspector de la Inspecția judiciară a CSM, pe acest număr de telefon a fost cerută, așadar, prelungirea termenului de interceptare după ce existau suficiente indicii că numărul de telefon nu aparține cotrabandistului L.S.A, ci finului procurorului DNA.

Iată ce a consemnat procurorul de la CSM în mai 2012, informații care ar fi trebuit să-l scoată pentru totdeauna din magistratură pe prim procurorul Marius Neculcea.

Începând cu data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare au avut suficiente elemente pentru a stabili că de la unul din posturile telefonice iniţiază şi primeşte apeluri exclusiv P.V.L.Ş.„LORI” (finul procurorurlui DNA – nota mea DB) iar nu L.S.A (contrabandistul – nota mea)

Astfel:

– pe data de 21 ianuarie 2011, când bărbatul „LORI” contactează şi discută cu „JOCO”;

– pe data de 24 ianuarie, când L.S.-A. ia legătura cu un domn, „P. V.L. Ş.”;

unele convorbiri conţineau elemente de identificare a interlocutorilor: de exemplu, dincolo de diferenţele semnificative de voce, în convorbirea purtată pe data de 20 ianuarie ora 13:59:04 Dolcu Dumitru-Lucian răspunde ”Da, Lory” deşi s-a consemnat ”Da, Boby”; în convorbirea din data de 21 ianuarie ora 13:27:04 Dolcu Dumitru-Lucian îşi întreabă interlocutorul dacă ”A. vine?”, iar A. era la vremea respectivă prietena lui Popescu Vicea Lorian Ştefan, nu a lui L.S.A. (a se vedea şi nota de relaţii dată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian);

– nu în ultimul rând, dacă s-ar fi făcut verificări la operatorul de telefonie Vodafone s-ar fi putut constata că nr. telefonic de la care a fost apelat/a apelat procurorul Dolcu Dumitru-Lucian este alocat, prin contract, persoanei fizice P.V.L.Ş. nu lui L.S.A. ori societăţii comerciale D.G.SRL Arad.

Un argument în plus este dat de faptul că pe data de 17 februarie 2011, însuşi procurorul a întocmit referatul prin care solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a ”convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor posturi telefonice,  utilizator P.V.L.Ş....”.

fragment din cadrull Raportului Inspectiei judiciare din cadrul CSM (mai 2012)

fragment din cadrul Raportului Inspectiei judiciare din cadrul CSM (mai 2012)

Faţă de argumentele mai sus arătate, se poate susţine că începând din data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare deţineau suficiente date că de la unul din posturile telefonice iniţia apeluri şi răspundea exclusiv P.V.L.Ş. nu L.S.A..

Se impune precizarea că notele de redare au rămas la dosarul de urmărire penală cu menţiunea că discuţiile au fost purtate între învinuitul L.S.A. şi procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

În plus, faţă de notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, la dosarul cauzei au fost depuse de către organele judiciare fişele – extras de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cuprinzând datele personale de identificare ale procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi ale soţiei acestuia D.D.P. (vol. I dosar de instanţă). Dacă am putea găsi o oarecare justificare a prezenţei acestor fişe la dosarul cauzei în ceea ce priveşte persoanele cercetate ori care au legătură cu acestea (de ex. părinţii unui învinuit, D.D.P. pentru că era unul dintre asociaţii societăţii comerciale unde deţinea părţi sociale şi învinuitul L.S.A.) ori a fişei-extras de la O.N.R.C. privind societatea comercială G.D.S.R.L. Arad, nu acelaşi lucru se poate spune despre fişa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian care nu avea nicio calitate procesuală.

Cu privire la acele aspecte din activitatea procurorilor ce ar putea constitui indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de articolul 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, respectiv „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”, Inspecţia Judicară s-a sesizat din oficiu, urmând a fi efectuate verificări”.

i

fragment din Raportul Inspectie Judiciare (mai 2012) din cadrul CSM

Tot atunci s-a concluzionat că se impune apărarea reputației procurorului DNA Dumitru Lucian Dolcu.

Page-13

Fabrica de diplome false de la Universitatea de Vest ”Goldiș”

Nouă luni mai târziu însă, presa a consemnat cazul unei ample descinderi în forță a procurorilor, polițiștilor DGA și jandarmilor la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș”, operațiune condusă de Parchetul General care viza destructurarea unei rețele de trafic de diplome, valoarea unei astfel de hârtii fiind de 500 de euro.

fragmentul subliniat a fost combătut, chipurile, de CSM, deși fiecare cuvânt este bine pus

Fragmentul subliniat a fost combătut, chipurile, de CSM, deși fiecare cuvânt este la locul său

Ei bine, cu această ocazie, pe site-ul pressalert.ro s-a reamintit faptul că în conducerea Universității era, cine oare?, chiar magistratul Marius Neculcea.

Printre cei care fac parte din consiliul de conducere al Facultății de Științe Juridice se află și procurorul Marius Neculcea, fostul șef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, în mandatul căruia a fost instrumentat celebrul dosar “Executați-l pe procurorul Dolcu”. Abuzurile săvârșite de subordonații lui Neculcea, prin falsificarea interceptărilor telefonice, sunt anchetate acum de Consiliul Superior al Magistraturii.  – informa, pe 6 februarie 2013 pressalert.ro, caz preluat și de Antena 3, a doua zi dimineață.

Cum Marius Neculcea era implicat nu numai în compromiterea procurorului DNA dar, conform surselor mele din Arad, și în asigurarea trecerii unor examene contra unei sume de câteva sute de euro, bani încasați prin intermediul unui coleg mai tânăr de-al său, studenții de la ”Goldiș” cunoscând foarte bine filiera Neculcea, el s-a simțit vizat și a cerut deîndată CSM să-i repereze onoarea, cunoscut fiind că atacul este cea mai bună apărare.

Culmea justiției de pe Dîmbovița a fost atinsă luna aceasta, pe 10 iunie 2013, când, printr-un comunicat de presă, CSM comite unul dintre cele mai rușinoase/hilare acte din arhiva sa.

Astfel, răspunzând solicitării de apărare a reputației  profesionale a magistratului Neculcea (solicitare făcută, strategic, abia în 2013, nu atunci când Inspecția judiciară a CSM îl făcea praf și pulbere, iar Tribunalul Arad și apoi Curtea de Apel Timișoara au confirmat că dosarul fusese instrumentat în mod ilegal de Parchetul condus de Marius Neculcea, cazul fiind de competența DIICOT, deci dosarul ”Executați-l pe procurorul Dolcu!” a fost restituit procurorilor), Plenul CSM – varianta 2013, a dat publicității un comunicat menit parcă să transforme o prostituată de pe centură într-o virgină din Palatul de Cleștar, sau invers că în România valorile sunt inversate, deci se citește pe dos.

Cert este că onoarea magistratului care, în aprilie 2013, se înscrisese în cursa pentru ocuparea postului de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, era musai să fie spălată, altfel neștiindu-se dacă va fi validat în cazul în care ”controversatul” din Arad ar fi câștigat concursul.

Iată așadar ce spune acum, printre altele, CSM:

(…)”În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, au rezultat următoarele:

– În articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L. (fapt confirmat deja, cum am arătat, de Raportul unui procuror inspector al aceleiași instituții, în mai 2012)

– De asemenea, s-a afirmat că procurorul şi subordonaţii acestuia, sunt cercetaţi disciplinar de către Inspecţia Judiciară. (am citat mai sus că la acea dată, Inspecția judiciară tocmai asta decisese).

– Sub aceste aspecte, inspectorii judiciari au evidenţiat că, prin rezoluţia nr. 700/IJ/230/SIP/2012 din 31.10.2012 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea cauzei privind activitatea procurorilor din cadrul PT Arad, întrucât nu existau indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată prin Lg. nr. 24/2012” – spun cei de la CSM.

Dar indicii pentru săvîrșirea altor infracțiuni, cum ar fi ascultarea/interceptarea ilegală a telefoanelor existau?

Sau instrumentarea ilegală și abuzivă a unui dosar doar pentru că așa vor mușchii umflați ai lui Neculcea nu e un indiciu de infracțiune prevăzută în Codul penal al României?

Prin urmare, zice CSM, ascultarea ilegală a unui telefon, falsificarea stenogramelor convorbirilor purtate și plasarea lor către presă, pentru compromiterea procurorului DNA Dolcu, nu erau indicii privind săvărșirea unei ilegalități, nici chiar a unei abateri disciplinare, dintr-acelea care se finalizează cu mustrare sau avertisment.

Trăim așadar în plin KAFKA!

Mai departe.

De asemenea, inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză”, CSM răspunzând unei întrebări pe care n-a pus-o nimeni câtă vreme nu de cercetarea unui procuror DNA era vorba, ci de compromiterea sa, fapt despre care Inspecția judiciară nu spune nimic.

Prin urmare, concluzionează CSMiștii, ”reţinând această împrejurare şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă”. Și așa a fost.

Finalul comunicatului Plenului CSM este apoteotic

Luând în considerare toate aspectele, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile din cuprinsul articolului de presă şi dezbaterile televizate, prin natura lor şi impactul asupra opiniei publice, au adus atingere reputaţiei profesionale a domnului Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Plenul Consiliului a decis că cererea domnului procuror Marius Neculcea, de apărare a reputaţiei profesionale este întemeiată şi a procedat la admiterea acesteia”.

 Page-1

Page-2

Comunicatul CSM din 10 iunie 2013

Iată și reacția la comunicatul CSM al celor de la www.pressalert.ro

CSM falsifică informaţiile publicate de PRESSALERT.ro ca să-i apere reputaţia profesională a procurorului Marius Neculce

csm falsifica...

Consiliul Superior al Magistraturii a publicat, ieri, un comunicat de presă plin de informaţii mincinoase prin care anunţă că-i apără reputaţia profesională procurorului arădean Marius Neculcea, fostul şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Cererea a fost făcută “ ca urmare a publicării articolului „Amplă operaţiune la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a procurorilor şi a DGA. Vezi cine sunt profesorii vizaţi”, postat pe site-ul www.pressalert.ro, la data de 6.02.2013 şi dezvoltarea acestuia în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată pe postul “TV Antena 3”, la data de 7.02.2013″.

Constatările Inspecţiei Judiciare încep cu o minciună, afirmându-se că “în articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L”. În realitate, în textul publicat nu s-a spus că dosarul îl privea pe procurorul Lucian Dolcu, de la DNA, ci că, în mod ilegal, au fost falsificate interceptările dintr-un dosar pentru a-l compromite pe acesta şi i-a fost lăsată fişa sa şi a soţiei de la Evidenţa Populaţiei în dosarul ajuns în instanţă, deşi nu aveau nici o calitate în dosar. Ba mai mult la afirmaţiile importante au fost puse linkuri către articolele publicate anterior, în care erau detaliate toate informaţiile, care până acum nu au fost sub nici o formă contestate de procurorul Neculce. 

Pornind de la această manipulare, CSM A anunţat că “ inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză. Reţinând această împrejurarea şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă”. Niciodată, PRESSALERT.ro nu a publicat niciodată informaţia că procurorii de la Arad l-ar fi anchetat pe procurorul DNA, ci că au încercat să-l discreteze, între cele două afirmaţii fiind o diferenţă enormă. În plus, printr-o sentinţă definitivă, dosarul în care s-au falsificat înregistrări telefonice şi la care am făcut referire a fost retrimis procurorilor arădeni, două instanţe constatând faptul că magistraţii care l-au instrumentat nu au avut competenţă, aceasta fiind a DIICOT.

De asemenea, în comunicatul CSM s-a afirmat că la ora redactării articolului, verificările în privinţa celor doi procurori erau încheiate, nefiind constatată nici o abatere.

În concluzie, “inspectorii  judiciari au apreciat că prin afirmaţiile, eronate din cuprinsul articolului de presă şi a dezbaterilor televizate, referitoare la persoana procurorului şi a independenţei şi imparţialităţii sale s-a indus, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar. (…) De asemenea, inspectorii au concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independenţa şi imparţialitatea procurorului şi au apreciat că a fost adusă atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei. ”.

Apărarea reputaţiei unui procuror de către CSM, folosindu-se informaţii false şi manipulări reprezintă, într-adevăr, un atac la credibilitatea Justiţiei.  PRESSALERT.ro va cere oficial Consilului Superior al Magistraturii retractarea informaţiilor false care au fost făcute prin intermediul comunicatului de presă, considerând că reprezintă o tentativă de îngrădire a libertăţii presei prin manipulare şi dezinformare, în caz contrar rezervându-şi dreptul de a acţiona conform normelor legale în vigoare.

 

Procurorul Marius Neculcea a fost astfel spălat și, în plus, i s-a cusut și ”himenul” cu ață gută, dintr-aceea groasă, rezistentă, folosită la prinderea peștilor răpitori din apele tulburi.

Numai că procurorul virginizat recent de CSM are bube așa de mari că nu se știe dacă există alifie pentru un tratament în libertate.

Surse arădene de toată isprava, magistrați cu vechi ștate în împărțirea corectă a dreptății, spun mult mai multe despre procurorul Marius Neculcea, un sforar de primă mână, spun ei, în zona de vest a țării.

Trafic de influență în cazul infractorului Gheorghe Bozgan, fost coleg la Oravița și exclus din magistratură în 1994

Deși presa nu a consemnat decât sporadic anumite mișcări de culise în sensul traficului de influență practicat de procurorul Marius Neculcea, în urmă cu patru ani el a intervenit pe lângă subalternul său, procurorul Florin Roman, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru a-i da SUP (Scoatere de sub Urmărire Penală – nr. 218/P/2007) unui vechi infractor arădean, Gheorghe Bozgan, fost coleg de-al lui de pe vremea în care erau amândoi magistrați în Oravița, devenit apoi infractor de drept comun.

Astfel, prietenul lui Neculcea de pe vremuri, a fost cercetat penal la începutul anilor 2000, pentru practicarea fără drept a profesiei de avocat, și a fost apoi condamnat în două rânduri, prima oară în 2007, la un an închisoare, iar a doua oară în 2009, la șase luni închisoare, pentru falsificarea probelor mijloacelor de probă în procese civile în care se implicase ca recuperator de creanțe fictive prin executări imobiliare.

Sigur, infractorul Bozgan care, când nu stă pe forumuri să comenteze despre apărarea legii, se recomandă ca fiind recuperator de creanțe, el înregistrându-se ca Persoană Fizică Autorizată (PFA) cu autorizația nr. 009127/13.11.2003 primită de la Primăria din Arad, activitatea sa infracțională fiind cunoscută în județ, dar faptul că are protecție la nivel înalt îl scutește de griji după ce și-a asigurat cazierul corespunzător pregătirii sale.

Cum spuneam Marius Neculcea, prin intermediul procurorului Roman, l-a scos pe 23 februarie 2009, din clenciul unui dosar penal în care era cercetat, alături de alții ca el, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, cumplicitate la uz de fals și instigare la fals în înscrisuri, plus mărturie mincinoasă, infracțiuni de care nu putea scăpa fără sprijinul fostului său coleg Neculcea, șeful procurorului care-l cerceta penal. A existat totuși o plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului (Florin Trăiănuţ Roman) de netrimitere în judecată (cf. art.278 ind.1 C.p.p.) din partea unui anume Dragoș Radu Dabîca. Un an mai târziu, pe 8 februarie 2010, instanța a pronunțat următoarea soluție:

În baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit. c Cod procedură penală admite în parte plângerea formulată de petenta Dabîca Elisabeta, împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 218/P/2007 din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, confirmată prin ordonanţa prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 159/II/2/2009 din 06.05.2009. Desfiinţează rezoluţia şi ordonanţa de mai sus sub aspectul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală faţă de inculpatul Bozgan Gheorghe, şi faţă de învinuiţii Farcaş Mihai, şi Farcaş Elena Letiţia, ambii învinuiţi fără antecedente penale . Pune în mişcare acţiunea penală şi împotriva inculpaţilor Farcaş Mihai şi Farcaş Elena Letiţia, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. şi ped. de art.215 alin. 1-3, Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art.290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal. Reţine cauza spre judecare faţă de inculpaţii Bozgan Gheorghe, Farcaş Mihai şi Farcaş Elena Letiţia( toti cu datele de mai sus), pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. 1-3, Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 alin. 1 Cod penal şi uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 Cod penal. Respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenta Dabîca Elisabeta impotriva rezoluţiei şi ordonanţei cu nr. de mai sus doar în privinţa soluţiei de scoatere de sub urmărire penală faţă de învinuita Dumbrava Simona-Nicoleta pe care o menţine. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Dată în şedinţa publică din 08 februarie 2010. Formuleaza declaratie de abtinere.”

Conform surselor, plângerea făcută de partea vătămată împotriva rezoluției amintite, l-a scos din minți pe Gheorghe Bozgan care la termenul din 25 octombrie 2010, l-a jignit pe procurorul de ședință, Silvia Tudor, care a cerut apoi arestarea lui Bozgan. Prim procurorul Marius Neculcea și-a apărat însă, din nou, fostul coleg magistrat/infractor convingându-și subordonata să renunțe după ce a încercat chiar să-i ia dosarul și s-o promoveze. Rămâne de văzut însă ce se ascunde în spatele acestei protecții, pentru că nu poți apăra un infractor doar pe motiv că, odată, ți-a fost coleg de magistratură.

Euroicii lui Neculcea și braconajul din Lipova

Pentru a vedea la ce nivel de influență s-a pretat acest magistrat cu onoarea reperată de noul CSM, aflăm că în perioada în care magistratul Florentin Vlad era președintele judecătoriei Arad (2006-2010), procurorul Neculcea ar fi acceptat rugămintea acestuia ca, în schimbul unor atenții euroice consistente, să-i facă să dispară din penal pe doi braconieri Florin și Dumitru Șchiop, cercetați de Parchetul Lipova pentru braconaj și nerespectarea regimului armelor și munițiilor. N-a fost simplu, dar nici imposibil. Marius Neculcea a făcut în așa fel încât să obțină transferul dosarului de la Lipova la Arad, aici i l-a repartizat procurorului Denise Diana Marți căreia i-a impus SUP-ul de rigoare. Cum au existat martori care au depus deja declarații împotriva celor doi Șchiopu, procurorul i-a sfătuit pe cei doi cum să procedeze pentru a-I convinge pe martori să renunțe la declarații pentru că neexistând martori, nu exista braconaj. Ceea ce s-a și petrecut pe 19 februarie 2010, data la care procurorul Denisa Diana Marți i-a scos pe cei doi braconieri ( Toma Dumitru Șchiop și Mihai Florin Șchiop) de sub urmărire penală. Cum aceștia erau acuzați de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, a trebuit să se intervină și la cel ce răspunde de acest domeniu, adică Viorel Eugen Turla, șeful Serviciului Arme, Explozibili și Substanțe Toxice din cadrul IPJ Arad, intervenția făcând-o același judecător Florentin Vlad, care a rezolvat astfel cazul braconajului cinegetic din Lipova. Ce relație era între judecător și braconieri asta rămâne de ghicit.

Dau SUP la ”braconaj cinegetic”, dai minim la ”dare de mită”

Cum întrajutorarea este prezentă chiar și în vestul țării, prim procurorul Marius Neculcea a apelat și el, când a fost cazul, la judecătorul Florentin Vlad, pentru eliberarea unui mituitor (este vorba despre Laurențiu Cîrpaci, prins în flagrant când dădea mită și arestat preventiv) al cărui avocat era Adelin Vlai, fiul unui fost coleg de-al lui Marius Neculcea (fostul procuror George Vlai). Judecat în libertate, inculpatul Laurențiu Cîrpaci avea să primească o pedeapsă modică, de doar șase luni închisoare, tot ca urmare a intervenției lui Marius Neculcea, se spune, pe lângă judecătoarea Camelia Lucaciuc care avea o dublă calitate: era nevasta președintelui Tribunalului, dar și președintele completului de judecată din Tribunalul Arad.

Cirpaci dare de mita

Cât i-a ieșit prim-procurorului din asta doar el știe. El și avocatul lui Cîrpaci. Sentința, pronunțată pe 30 noiembrie 2010, a fost, pe scurt, următoarea: Conform  ”art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la 7 alin. 2 din Legea nr.78/2000 şi aplicarea art.3201 Cod procedură penală condamnă inculpatul la 6 luni inchisoare cu art. 81 Cp.; – Constată încetată măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă de procuror prin ordonanţa din 27.10.2010. – Confiscă de la inculpat suma de 100 euro sumă consemnată la Banca Intenssa San Paolo Arad conform foii de vărsământ seria CR 199103468909/27.10.2010. – art.191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 930 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat”.

Și cu asta, basta. Să tot faci justiție în România!

Același procuror Marius Neculcea a pus o vorbă bună, pe lângă procurorul Florica Babuțău,  și pentru soții Bodîrlău (Iuliana și Tuțu), într-un caz penal de cumpărare a peste 40 de titluri de proprietate false pentru niște terenuri, procurorul dându-le NUP celor doi soți, unul dintre ei, Tuțu, fiind fost ofițer în cadrul Serviciului Cercetări Penale al IPJ Arad, prieten de-al procurorului Marius Neculcea. Sigur, oficial, NUP-ul s-a dat pe motiv că ”nu s-a putut face dovada participării la comiterea faptelor”, dar există cineva căreia procurorul Florica Babuțău i s-a confesat că s-ar putea să aibă probleme dând acea soluție. Uite că are.

Dottore Neculcea!

Și ca să închei pe un ton la modă astăzi, aflu, cu stupoare, deși mi-e greu să cred, că procurorul Marius Neculcea ar avea ceva în comun cu premierul Victor Ponta. Ceva foarte important.

Poate fi o poveste, sau poate fi un adevăr. Rămâne de văzut.

Spuneam la început că procurorul Neculcea Marius este cadru didactic la Universitatea de Vest ”Vasile Goldiș” unde studenții știu cum să-l impresioneze ca să-i treacă la examene. Ei bine, procurorul este conferențiar, deci doctor în științe juridice. Conferențiar doctor, așadar.

Prin Arad circulă o legendă despre doctoratul lui Neculcea, la fel cum a circulat prin București cea despre doctoratul lui Ponta, amândoi fiind procurori șmecheri.

Dacă Ponta a plagiat pe față, fără să-i pese de nimeni, Neculcea ar fi procedat altfel.

Legenda spune că el ar fi plagiat proiectul unei lucrări juridice care fusese făcut de un cunoscut avocat, proiect pe care l-ar semnat și el fără reținere, dar numai după ce s-ar fi asigurat că avocatul nu va crâcni. Mai precis, Marius Neculcea l-ar fi surprins pe avocat într-o postură suficient de șantajabilă, ca să tacă pe veci, imortalizând scena cu ajutorul camerei video a unui telefon mobil. Dumnezeul plagiatorilor i-ar fi pus mâna în cap lui Marius Neculcea tocmai în Baia Mare, la un hotel unde s-a chefuit cu ocazia finalului sesiunii de examene din anul 2008.

Legendă? Greu de crezut dacă ai ajuns cu lectura până aici!

Mai nou, procurorul Marius Neculcea s-a calificat pe locul II (nota 9,14) la concursul pentru șefia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, urmând să fie adjunctul Procurorului general, Ion Brașoveanu, cel care a obținut nota 9.60 la acest concurs.

Dacă n-ar fi atât de controversat și n-ar avea atât de multe bube în cap, ar fi un magistrat mai bun decât fostul lui amic de la Orșova, Bozgan. Ar putea avea totuși o șansă, câtă vreme tocmai și-a reperat onoarea cu ocazia noului CSM.

Sunt curios cum și-o va spăla acum,  pentru că magistrații vorbesc, iar unii dintre ei, destui chiar, sunt și onorabili și nu acceptă să fie conduși de ”controversați”, chiar dacă vremurile sunt așa de strâmbe, iar CSM-ul atât de schimbător!…

Dan Badea

 

 

Iată mai jos cele trei documente emise de CSM, care se bat cap în cap:

 

Nr. 2887/IJ/930/SIP/2011

 

R A P O R T

cu privire la rezultatul verificărilor efectuate urmare a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulate de către domnul Dolcu Dumitru-Lucian,

procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara

 

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii pe data de 25 octombrie 2011, dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara, a solicitat apărarea reputaţiei profesionale în temeiul art. 75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, art. 30 alin.1 şi 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată pe motiv că titlul şi conţinutul articolului publicat pe data de 25 octombrie 2011 atât în ediţia scrisă cât şi în ediţia electronică a cotidianului „Adevărul” au adus o gravă atingere reputaţiei sale profesionale.

În cererea formulată, procurorul arată că următoarele afirmaţii ale articolului sunt de natură să-i afecteze reputaţia profesională:

– „ Procurorul Lucian Dolcu (39 de ani) discuta prieteneşte cu traficanţii”,

„Numele lui Lucian Dolcu, de la Direcţia Naţională Anticorupţie Timişoara, apare într-un dosar de trafic de ţigări. Din discuţii reiese că procurorul este omul de încredere al contrabandiştilor”;

„Potrivit rechizitoriului procurorilor arădeni, în acest dosar apar nume grele: un procuror DNA şi soţia acestuia, ambii asociaţi cu Sorin Lăutaş, şeful traficanţilor”;

– „Potrivit Registrului Comerţului Arad, asociata lui Sorin Lăutaş, liderul grupării de contrabandişti, este Dana Petruţa Dolcu, soţia procurorului, care deţine 25% din G.D.SRl Arad. Nici Lucian Dolcu, care din decembrie 2010 activează în cadrul DNA Timişoara, nu pare să fie străin de afacerile ilegale desfăşurate atât în Arad, cât şi în Timiş, de Sorin Lăutaş, asociatul soţiei sale”;

– „În interceptările din dosarul trimis în instanţă apar discuţii între Sorin Lăutaş şi procurorul Lucian Dolcu. Într-una dintre aceste discuţii, Dolcu se arată nemulţumit de modul în care Lucian Raizi Iftime, unul dintre furnizorii grupării conduse de Lăutaş, a căzut în capcana poliţiştilor, în data de 19 ianuarie”.

A. Expunerea faptelor

În ediţia electronică a ziarului „Adevărul” din data de 24 octombrie 2011, sub semnătura jurnalistei Anca Bărbură, a fost publicat articolul intitulat „Procuror DNA, prins cu mafia la telefon”. Acelaşi articol a fost publicat şi în ediţia scrisă a aceluiaşi ziar din data de 25 octombrie 2011. În conţinutul articolului jurnalista face afirmaţiile mai sus prezentate la adresa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi redă pasaje din notele de redare a unor convorbiri telefonice aflate la dosarul cauzei, menţionând că au fost purtate de procurorul Dolcu şi învinuitul L.S.A.. În acelaşi timp jurnalista arată că Lucian Dolcu a refuzat să le ofere reporterilor „Adevărul” detalii despre dosar, declarând însă că ”este o eroare întrucât nu purtase nicio discuţie cu niciunul dintre inculpaţi”.

În legătură cu acest articol procurorul Dolcu Dumitru-Lucian a arătat faptul că nu a discutat cu învinuitul L.S.A., iar convorbirile interceptate şi înregistrate au fost purtate cu finul său, P.V.L.Ş., căruia i se spune ”LORI”, care nu are nicio calitate procesuală în dosarul penal în care este cercetat L.S.A. şi care deţine încă din anul 1999, fără întrerupere, nr. telefonic pe care l-a apelat. Totodată, procurorul consideră că jurnalista A.B.a interpretat tendenţios şi denigrator notele de redare în care s-a menţionat din eroare că ar fi dicutat cu învinuitul L.S.A., făcând afirmaţii categorice şi explicite cu privire la presupusele legături strânse ale sale cu traficanţii de ţigări, cu privire la faptul că ar fi avut cunoştinţă despre activităţile infracţionale ale acestor persoane şi că ar fi asociat cu unul dintre inculpaţi într-o societate comercială în care se spălau bani proveniţi din contrabandă.

B. În urma sesizării şi a verificărilor efectuate, au rezultat următoarele:

Pe data de 19 ianuarie 2011, în jurul orei 1500, o echipă mixtă formată din agent de poliţie şi subofiţer de jandarmi, au oprit în trafic autoturismul marca Mercedes GL 320 cu nr. de înmatriculare AR …., la volanul căruia se afla L.S.A.. Cu această ocazie în autoturism au fost găsite 2000 pachete de ţigări marca FAST timbrate necorespunzător (cu timbru de Serbia), referitor la care conducătorul a precizat că sunt ale sale, le cumpărase în aceeaşi zi din zona P.V. din mun. Timişoara de la un anumit ”Ivan”  şi urma să le folosească în scop personal.

Având în vedere aceste împrejurări, în aceeaşi zi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul I.P.J. Arad – Serviciul Investigaţii Fraude s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numiţii L.S.A., I.-R. L. S. şi R. S. sunt implicaţi în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, ambele modificate prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. unic …./P/2011.

Prin rezoluţia din 19 ianuarie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de L.S.A., I.-R. L. S. şi R. S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2961 alin.(1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, ambele modificate prin O.U.G. nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, măsura fiind confirmată prin rezoluţia procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Tot în ziua de 19 ianuarie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad a dispus prin ordonanţă, cu titlu provizoriu, autorizarea pe 48 ore, a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi două numere de telefon mobil, despre care s-a menţionat că există indicii că erau utilizate de către învinuitul L.S.A..

Prin rezoluţia nr…../II/6/2011 din 20 ianuarie 2011, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de activităţi procesuale care urmau a fi efectuate, precum şi faptul că existau indicii de săvârşire a infracţiunii de spălarea banilor, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a dispus preluarea cauzei la nivelul acestei unităţi de parchet.

Prin referatul din data de 21 ianuarie 2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad a solicitat instanţei de judecată confirmarea ordonanţei procurorului din data de 19 ianuarie 2011, precum şi autorizarea pe mai departe a interceptării, localizării şi înregistrării pe suport magnetic a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate prin intermediul mai multor posturi telefonice, printre care şi cele utilizate L.S.A.. Totodată, procurorul a solicitat şi interceptarea şi înregistrarea audio-video atât în mediu ambiental cât şi la punctul de lucru al SC G. D.SRL Arad, atât a întâlnirilor şi discuţiilor purtate de acesta cu orice alte persoane cu care s-ar putea întâlni, cât şi a întâlnirilor şi discuţiilor purtate de către ceilalţi asociaţi în cadrul societăţii sus menţionate, administrate de învinuit, respectiv a numiţilor P.-V. L. Ş., D. D.-P. şi I. M., începând cu data de 21 ianuarie 2011.

Tribunalul Arad, prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu pe data de 21 ianuarie 2011, a admis propunerea procurorului şi a dispus ca atare, fiind emisă autorizaţia nr. 2, ce a fost pusă în executare cu sprijinul tehnic al organelor cu atribuţii, fiind întocmite note de redare, anexe la notele de procesare a sunetului.

Relativ la discuţiile invocate în articolul publicat în ziarul „Adevărul” ca fiind purtate între procurorul Dolcu Dumitru-Lucian şi învinuitul L.S.-A. am stabilit că acestea au avut la bază notele de redare întocmite în zilele de 20 şi 21 ianuarie 2011. În aceste note s-a menţionat faptul că de la unul din posturile telefonice apelează şi răspunde învinuitul L.S.A.. De exemplu, în nota în care a fost redată convorbirea din data de 20.01.2011 ora 19.04.16, ca fiind purtată între ”Lăutaş Sorin Adrian” şi ”Lucian Dolcu” apare fragmentul redat şi în ziar: „- Mult mai nasoale, ce am anticipat aseară cu deşteptul ăsta, s-a întâmplat. Şi ne afectează şi pe mine şi pe tine şi pe zimbri, direct, direct; şi chiar nu, cum să-ţi spun, chiar nu sunt responsabil pentru prostiile lui, nu pot să-i cer să, dacă el nu se gândeşte la el, la binele lui, nu pot să-i cer să se gândească la binele meu, dar eu trebuie să mă gândesc la binele meu, că nu vreau să-mi fie asociat numele cu … şi să avem toţi de suferit din caza imbecilităţilor lui”.

Tot astfel, în nota în care a fost redată convorbirea din data de 20.01.2011 ora 13.59.04, ca fiind purtată între ”Lăutaş Sorin Adrian” şi ”Lucian Dolcu” apare alt fragmentul redat şi în ziar cu menţiunea „Într-o altă discuţie dintre Lăutaş şi Dolcu cei doi glumesc pe seama celor care le interceptează convorbirile” şi anume: „L.S.A.: Alo, bună ziua! L.D.: Da, Boby! L.S.A.: Alo, bună ziua! Cooperativa de ascultări şi interceptări? L.D.: Nu, greşeală. L.S.A.: A, a prietenilor atunci care analizează ce-au ascultat. L.D.: Probabil. L.S.A.: Mâine, fii atent, fata mea are până la unu jumătate examen, adică până la unu, am zis să plecăm la unu jumătate. L.D. No, bine. L.S.A.: Să-ţi spun din timp dacă ai ceva aranjamente. L.D.: Nu, n-am”.

Trebuie menţionat faptul că, anterior articolului din ziarul ”Adevărul”, în ediţia electronică din data de 17 octombrie a ziarului ”Cotidianul”, sub semnătura jurnalistului S.M., a fost publicat articolul intitulat ”Soţia unui procuror DNA, asociată în firma unui suspect de trafic de ţigări”. Ulterior, pe data de 4 noiembrie 2011, acelaşi jurnalist publica în ziarul ”Cotidianul” articolul intitulat ”Secrete DNA pe telefoanele traficanţilor de ţigări” în care erau prezentate în facsimil două dintre notele întocmite, respectiv nota de redare a convorbirii din data de 19 ianuarie ora 19:04:16 şi nota de redare a convorbirii din data de 21 ianuarie 2011 ora 12:13:03.

Referitor la modalitatea în care jurnaliştii au avut acces la notele de redare aflate la dosarul de urmărire penală, dat fiind că primele articole în care se făcea referire la ele, respectiv cel din „Adevărul” din 24 octombrie şi cel din „Cotidianul” din 4 noiembrie, au fost publicate după data sesizării instanţei de judecată cu rechizitoriul nr. …/P/2011 din 29 septembrie al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători a efectuat verificări în acest sens, ocazie cu care s-a stabilit că la dosarul cauzei aflate pe rolul Tribunalului Arad există două cereri de studiu formulate de către jurnaliştii A. B. de la „Adevărul” (pe data de 26 octombrie 2011) şi D.B. de la PRESSALERT.ro (pe data de 1 noiembrie 2011). De asemenea a mai rezultat că Tribunalul Arad nu a eliberat către jurnalişti nici un fel de copii de pe înscrisurile aflate la dosar şi că s-a acordat o atenţie sporită pentru ca acestea să nu fie fotografiate cu telefoane mobile sau cu alte aparate foto.

Din studiul dosarului la Curtea de Apel Timişoara a rezultat că toate notele de redare se aflau la dosarul de urmărire penală. Totodată, s-a stabilit ca acestea s-au aflat tot timpul la dosarul de urmărire penală în condiţiile în care procurorul care efectua urmărirea penală (cercetările fiind extinse cu privire la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni) a întocmit pe data de 21 ianuarie 2011 procesul-verbal intitulat ”proces-verbal de redare în formă scrisă a imaginilor şi convorbirilor purtate în mediu ambiental” (cu toate că au fost redate convorbiri purtate telefonic, nu în mediu ambiental); în plus, deşi procesul verbal a fost întocmit chiar de către procuror, a fost inserată şi menţiunea ”Certificat pentru autencitate. Procuror”. În acest proces verbal nu se regăsesc redate convorbirile mai sus menţionate. Practic, niciuna dintre convorbirile despre care în notele de redare se făcea menţiune că ar fi fost purtate între ”L.S.A.” şi ”Lucian Dolcu” nu au fost menţionate în procesul verbal întocmit de procuror, pentru că au fost apreciate ca nefiind relevante în cauză. Avem în vedere menţiunea de la sfârşitul procesului verbal potrivit căreia: ”La acesta (procesul verbal –n.n.) se anexează suportul optic conţinând …  şi alte convorbiri şi note care nu prezintă interes deosebit cauzei”. În procesul verbal sunt redate însă convorbiri telefonice purtate de la alt nr. de telefon de către învinuitul L.S.A. cu alte persoane, niciuna însă cu procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

Cu toate că în actele întomite de către procuror în zilele de 19 şi 21 ianuarie 2011, însuşite de către instanţa de judecată, se menţionează că învinuitul L.S.A. utilizează două numere de telefon, în nota de redare întocmită pe data de 26 ianuarie 2011, este redată convorbirea din data de 24 ianuarie 2011 ora 18:37:41 purtată de ”L.S.A. de la unul din posturile telefonice cu un domn aflat la celălalt post telefonic (P.V.L. Ş.)”, iar în nota de redare întocmită pe data de 21 ianuarie 2011, este redată convorbirea din data de 21 ianuarie 2011 ora 12:13:03 când de la un post telefonic ”L.S.A.” un bărbat „LORI” contactează un post telefonic şi discută cu un alt bărbat „JOCO”.

Pe de altă parte, în referatul întocmit de procuror pe data de 17 februarie 2011, la pct. I se solicită Tribunalului Arad reînnoirea Autorizaţiei nr. 2 din data de 21 ianuarie, iar la pct. II se solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor două posturi telefonice … utilizator P.V. L. Ş..

În urma verificărilor directe efectuate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad s-au constatat diferenţe ale vocilor persoanelor care au utilizat constant cele două posturi telefonice.

Începând cu data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare au avut suficiente elemente pentru a stabili că de la unul din posturile telefonic iniţiază şi primeşte apeluri exclusiv P.V.L.Ş.„LORI” iar nu L.S.A.. Astfel:

– pe data de 21 ianuarie 2011, când bărbatul „LORI” contactează şi discută cu „JOCO”;

– pe data de 24 ianuarie, când L.S.-A. ia legătura cu un domn, „P. V.L. Ş.”;

– unele convorbiri conţineau elemente de identificare a interlocutorilor: de exemplu, dincolo de diferenţele semnificative de voce, în convorbirea purtată pe data de 20 ianuarie ora 13:59:04 Dolcu Dumitru-Lucian răspunde ”Da, Lory” deşi s-a consemnat ”Da, Boby”; în convorbirea din data de 21 ianuarie ora 13:27:04 Dolcu Dumitru-Lucian îşi întreabă interlocutorul dacă ”A. vine?”, iar A. era la vremea respectivă prietena lui Popescu Vicea Lorian Ştefan, nu a lui L.S.A. (a se vedea şi nota de relaţii dată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian);

– nu în ultimul rând, dacă s-ar fi făcut verificări la operatorul de telefonie Vodafone s-ar fi putut constata că nr. telefonic de la care a fost apelat/a apelat procurorul Dolcu Dumitru-Lucian este alocat, prin contract, persoanei fizice P.V.L.Ş. nu lui L.S.A. ori societăţii comerciale D.G.SRL Arad.

Un argument în plus este dat de faptul că pe data de 17 februarie 2011, însuşi procurorul a întocmit referatul prin care solicită autorizarea interceptării, localizării şi înregistrării pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a ”convorbirilor din timpul discuţiilor purtate în mediu ambiental prin intermediul următoarelor posturi telefonice,  utilizator P.V.L.Ş….”.

Faţă de argumentele mai sus arătate, se poate susţine că începând din data de 21 ianuarie 2011 organele judiciare deţineau suficiente date că de la unul din posturile telefonice iniţia apeluri şi răspundea exclusiv P.V.L.Ş. nu L.S.A..

Se impune precizarea că notele de redare au rămas la dosarul de urmărire penală cu menţiunea că discuţiile au fost purtate între învinuitul L.S.A. şi procurorul Dolcu Dumitru-Lucian.

În plus, faţă de notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, la dosarul cauzei au fost depuse de către organele judiciare fişele – extras de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date cuprinzând datele personale de identificare ale procurorului Dolcu Dumitru-Lucian şi ale soţiei acestuia D.D.P. (vol. I dosar de instanţă). Dacă am putea găsi o oarecare justificare a prezenţei acestor fişe la dosarul cauzei în ceea ce priveşte persoanele cercetate ori care au legătură cu acestea (de ex. părinţii unui învinuit, D.D.P. pentru că era unul dintre asociaţii societăţii comerciale unde deţinea părţi sociale şi învinuitul L.S.A.) ori a fişei-extras de la O.N.R.C. privind societatea comercială G.D.S.R.L. Arad, nu acelaşi lucru se poate spune despre fişa procurorului Dolcu Dumitru-Lucian care nu avea nicio calitate procesuală.

Cu privire la acele aspecte din activitatea procurorilor ce ar putea constitui indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de articolul 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată prin O.U.G. nr. 59/2009, respectiv „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”, Inspecţia Judicară s-a sesizat din oficiu, urmând a fi efectuate verificări.

 

*       *       *

 

Analiza de faţă presupune, în primul rând o evaluare a raportului dintre două drepturi consacrate constituţional, respectiv dreptul la libera exprimare şi dreptul la propria imagine, fiind cunoscut faptul că interesul informării publicului interferează cu obligaţia jurnalistului de a nu aduce atingere imaginii, reputaţiei şi drepturilor altor persoane.

Potrivit art. 30 alin.(1) din Constituţia României, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.

Articolul 10 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului consacră libertatea de exprimare, arătând că orice persoană are dreptul la liberă exprimare şi că acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Dreptul la propria imagine este un drept fundamental, complementar al dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, astfel cum este reglementat în articolul 26 din Constituţia României. Potrivit ar. 30 alin.(6) din Constituţie libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

În vederea garantării acestui drept, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat în anul 1993 Rezoluţia nr. 1003 cu privire la etica ziaristică. Potrivit art. 3, principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincţie clară între ştiri şi păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. Ştirile sunt informaţii, adică fapte şi date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăţi de valoare ale mijloacelor de informare în masă, editorilor sau ziariştilor.

Pornind de la rolul esenţial pe care îl joacă presa într-o societate democratică, Curtea de la Strasburg a reamintit că presa nu trebuie să depăşească anumite limite, privind în special protecţia reputaţiei şi a drepturilor altora, cu toate că acesteia îi revine sarcina de a comunica, cu respectarea obligaţiilor şi responsabilităţilor sale, informaţii şi idei despre toate problemele de interes general, inclusiv cele care se referă la funcţionarea puterii judecătoreşti. Presa reprezintă într-adevăr unul dintre mijloacele de care dispun responsabilii politici şi opinia publică pentru a se asigura că judecătorii se achită de înaltele lor responsabilităţi conform scopului constitutiv al misiunii care le este încredinţată. Desigur, acţiunea instanţelor, care sunt garante ale justiţiei şi care au o misiune fundamentală într-un stat de drept, are nevoie de încrederea publicului. Astfel, este necesară protejarea acesteia împotriva atacurilor lipsite de temei, mai ales atunci când obligaţia de reţinere interzice magistraţilor să acţioneze[1].

În speţa supusă analizei, conţinutul unor discuţii redate în notele în care s-a menţionat că procurorul Dolcu Dumitru-Lucian vorbea cu învinuitul L.S.A., ar fi putut fi de natură să constituie o ştire, fiind consacrat faptul că presa are sarcina de a comunica informaţii şi idei legate de cauzele aflate pe rolul instanţelor, deoarece administrarea justiţiei serveşte colectivităţii în ansamblul ei şi necesită cooperarea unui public bine informat[2]. Cu toate acestea, modul tendenţios de prezentare a ideilor, precum şi aprecierile personale şi judecăţile de valoare ale jurnalistului, unele chiar fără susţinere în dosarul cauzei, au afectat imaginea publică a procurorului.

Reputaţia este o rezultantă şi în acelaşi timp componentă a imaginii publice, noţiune prin care înţelegem stima, respectul, consideraţia, dezaprobarea faţă de o persoană ca urmare a reflectării unor anumite însuşiri (cum ar fi de pildă de ordin personal, politic, profesional, funcţional, autoritar, instituţional etc.) în mentalul colectiv. Uneori reputaţia este un element esenţial al imaginii profesionale cum ar fi imaginea de medic, imaginea de procuror, imaginea de profesor, imaginea de demnitar etc. Ca urmare, se poate vorbi de o imagine favorabilă sau de o imagine nefavorabilă ori de imagine dezirabilă sau indezirabilă în funcţie de consecinţele acesteia sub toate aspectele. În funcţie de caracterul informaţiilor ce stau la baza imaginii aceeaşi entitate poate avea imagini diferite după cum informaţiile sunt diferite, complete sau incomplete, exacte, inexacte etc.

Reputaţia profesională este o consecinţă a integrităţii profesionale şi morale de care trebuie să dea dovadă fiecare procuror şi include atitudinea de ansamblu pe care magistratul o adoptă în relaţiile cu colegii, justiţiabilii, avocaţii şi persoanele cu care intră în contact, în exercitarea profesiei.

Totodată, se află în strânsă legătură cu independenţa, imparţialitatea şi integritatea pe care trebuie să le manifeste fiecare procuror în exercitarea profesiei.

Reputaţia profesională conferă magistratului credibilitate şi siguranţă în exercitarea profesiei, autoritate în examinarea opiniilor, cu precădere a celor profesionale şi totodată, reprezintă imaginea pe care magistratul o creează în conştiinţa colectivă despre modul în care îşi exercită profesia.

Este evident că în situaţia în care se creează o imagine publică nefavorabilă în privinţa reputaţiei profesionale a procurorilor o cerere de apărare a reputaţiei este întemeiată.

Considerăm că atât titlul articolului cât şi aprecierile din conţinutul articolului publicat de jurnalista A.B.în ziarul „Adevărul” din 25 octombrie 2011, chiar dacă a avut la bază documente din dosarul de urmărire penală, au afectat imaginea publică şi reputaţia profesională a domnului procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara.

 

Faţă de cele ce preced,

În baza art. 19 alin. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii,

 

P R O P U N

 

1. Admiterea cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulată de dl. procuror Dolcu Dumitru-Lucian din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Timişoara

2. Emiterea unui comunicat de presă.


INSPECTOR


[1] Hotărârea din 29.03.2011 pronunţată în cauza Cornelia Popa împotriva României, publicată în M. Of. nr. 13 din 6 ian. 2012

[2] Hotărârea din 26.04.1979 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord

 ******

001 002 003 004 005 006 007 008 009

******

         COMUNICAT DE PRESĂ

privind admiterea de către Plenul CSM  a cererii de apărare a reputaţiei profesionale

a domnului Marius Neculcea – Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad – ca urmare a

publicării unui articol de presă pe site-ul www.pressalert.ro

 

10 iunie 2013 

 

În şedinţa din data de 4 iunie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară a cererii de apărare a reputaţiei profesionale formulată de domnul Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Cererea de apărare a reputaţiei profesionale a fost formulată decătre procurorul Marius Neculcea, ca urmare a publicării articolului Amplă operaţiune la Universitatea Vasile Goldiş din Arad, a procurorilor şi a DGA. Vezi cine sunt profesorii vizaţi”, postat pe site-ul www.pressalert.ro, la data de 6.02.2013 şi dezvoltarea acestuia în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată pe postul “TV Antena 3”, la data de 7.02.2013.

În urma verificărilor efectuate de către Inspecţia Judiciară, au rezultat următoarele:

În articolul susmenţionat şi în emisiunea televizată s-a insinuat ideea că procurorul a supervizat (confirmat) un dosar instrumentat fraudulos de procurorii de la PT.Arad, dosar care privea pe procurorul D.L.

De asemenea, s-a afirmat că procurorul şi subordonaţii acestuia, sunt cercetaţi disciplinar de către Inspecţia Judiciară.

Sub aceste aspecte, inspectorii judiciari au evidenţiat că, prin rezoluţia nr. 700/IJ/230/SIP/2012 din 31.10.2012 a Inspecţiei Judiciare, s-a dispus clasarea cauzei privind activitatea procurorilor din cadrul PT Arad, întrucât nu existau indicii privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată prin Lg. nr. 24/2012.

De asemenea, inspectorii judiciari au constatat că la PT Arad nu a fost instrumentat nici un dosar care să aibă ca obiect cercetarea procurorului D.L. de la DNA – Serviciul Teritorial T., pentru simplul motiv că acest parchet nu are competenţa materială, funcţională sau după calitatea persoanei, pentru a instrumenta o astfel de cauză. Reţinând această împrejurarea şi raportat la aspectele invocate de procurorul Marius Neculcea, inspectorii judiciari au apreciat că cererea de apărare a reputaţiei profesionale poate fi admisă.

Inspectorii judiciari au apreciat că, prin afirmaţiile făcute în cadrul emisiunii „Ştirile Dimineţii”, difuzată de “Antena 3”, a depăşit limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, aşa cum sunt protejate de dispoziţiile art. 10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi 6 din Constituţia României, „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile însă, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.

Dreptul la liberă exprimare nu poate fi exercitat cu încălcarea principiului independenţei judecătorului şi supunerii lui numai legii, astfel cum este statuat prin dispoziţiile art. 124 din Constituţie şi  art. 2 alin. (3) din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Referindu-se la restrângerea libertăţii de exprimare în scopul garantării  autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti, CEDO, în cauza „Braford contra Danemarca” a decis că „interesul de a proteja reputaţia şi a asigura autoritatea magistraţilor este superior aceluia de a permite o discuţie liberă asupra imparţialităţii acestora”.

În cauza „Pager şi Oberschlick contra Austriei” s-a statuat că „activitatea justiţiei nu poate fi discutată fără să se aibă în vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important într-un stat de drept”.

Potrivit art. 30 din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Consiliul are dreptul şi obligaţia de a apăra magistraţii împotriva oricărui act care le-ar afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Principiile independenţei şi imparţialităţii magistraţilor sunt consfinţite de art. 124 alin. 3 din Constituţia României, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor precum şi în art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Convenţia de la Havana pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor, adoptată la Congresul VIII al O.N.U. la pct. 4 prevede că „statele veghează ca procurorii să-şi îndeplinească atribuţiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărţuiri, fără a suferi ingerinţe nefondate şi fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.

Inspectorii  judiciari au apreciat că prin afirmaţiile, eronate din cuprinsul articolului de presă şi a dezbaterilor televizate, referitoare la persoana procurorului şi a independenţei şi imparţialităţii sale s-a indus, în mod indirect, ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar.

De asemenea, inspectorii au concluzionat că afirmaţiile sunt de natură să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la probitatea profesională, independenţa şi imparţialitatea procurorului şi au apreciat că a fost adusă atingere independenţei, prestigiului şi credibilităţii justiţiei.

   Luând în considerare toate aspectele, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că afirmaţiile din cuprinsul articolului de presă şi dezbaterile televizate, prin natura lor şi impactul asupra opiniei publice, au adus atingere reputaţiei profesionale a domnului Marius Neculcea, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Plenul Consiliului a decis că cererea domnului procuror Marius Neculcea, de apărare a reputaţiei profesionale este întemeiată şi a procedat la admiterea acesteia

PLENUL CONSILIULUI  SUPERIOR AL MAGISTRATURII