Întâiul musulman din Cluj este creștin ortodox

Iată mai jos, în facsimil, certificatul său de botez, semnat de parohul bisericii ortodoxe ”Sf. Gheorghe” din Cluj Napoca, pe 3 decembrie 2002. Așadar, avem de-a face cu un musulman creștin-ortodox, o struțo-cămilă imposibil de imaginat pentru un bun creștin, sau un bun musulman. Cazul ne-a atras atenția, mai ales după ce l-am identificat pe Iyad (nume parcă predestinat!), în mai multe rânduri, printre musulmanii aflați la rugăciune în moscheea clujeană de pe strada Păstorului și i-am ascultat și declarațiile publice în care proslăvea religia musulmană.

invocând ulterior în faţa instanţei că, în eventualitatea întoarcerii în ţara de origine, ar fi prigonit. Prin urmare, statul de creștin ortodox îi conferă statul de refugiat politic. Adică drepturi speciale. Toate bune şi frumoase până aici, întrutotul în concordanţă cu spiritul european al apărării minorităţilor şi al celor prigoniţi, numai că situaţia nu prea corespunde realităţii. Pare să fie vorba, mai degrabă , despre o manipulare grosolană a unui sistem de bună-credinţă, destinat celor care au într-adevăr nevoie de protecţie. Cum se știe, Liga Islamică și Culturală din România, o asociație formată pe fosta Asociație a Studenților Musulmani din România, a avut și are drept scop ”corecta prezentare a fenomenului islamic, cauzele care au dus la fireasca lui raspândire, precum și principiile care stau la baza unei credințe ce propaga binele, adevărul și iubirea aproapelui”. Printre activitățile filialei din Cluj Napoca, conform site-ului acesteia, sunt efectuarea rugăciunilor zilnice la sediul Ligii. În mod firesc, ca să nu spunem natural, sau igienic, o astfel de activitate nu poate fi coordonată decât de un musulman. Prin urmare, e greu de crezut că un creştin ortodox ar putea să fie şeful din Cluj al ONG-ului Liga Islamică din România, care administrează moscheea de pe strada Păstorului, aşa că probabil acesta s-a răspopit şi este din nou un bun musulman. În aceste condiții însă, dacă a renunţat la religia creştină, de ce mai beneficiază de statutul de refugiat în România, câtă vreme forma de protecţie a fost obţinută de el, în mod expres, prin invocarea acestui aspect? Pe de altă parte, cum acceptă comunitatea musulmană din Cluj-Napoca să fie condusă de o persoană cu principii morale atât de elastice? Dacă la prima întrebare răspunsul poate veni doar de la autorităţi, în cazul de faţă Ministerul Administraţiei şi Internelor – Oficiul Român pentru Imigrări şi Serviciul Român de Informaţii, care ar trebui să se autosesizeze şi să clarifice apele în dosarul acestui traseist ideologic, la a doua chestiune, lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere.

Iyad e susținut de TAIBA

Astfel, este ciudat că, deşi Iyad Arafat nu este agreat,  conform informațiilor noastre, de marea majoritate a membrilor comunităţii musulmane din Cluj-Napoca, fiind cunoscut ca o persoană dubioasă, cu o moralitate îndoielnică, implicat în diverse activităţi la limita legii, acesta este în graţiile liderului musulman Abu Ala Ola, şeful Centrului Islamic Islamul Azi din Bucureşti, alias Fundaţia TAIBA, care îl susţine necondiţionat. Şi mai ciudat este că, deşi se pare că Abu Ala Ola are cunoştinţă despre peregrinările religioase ale fratelui Iyad, insistă ca acesta să păstorească turma de credincioşi din Cluj. Încăpăţânarea lui Abu Ala Ola a provocat recent tensiuni serioase în cadrul comunităţii musulmane din Cluj, ajungându-se chiar la confruntări violente între participanţii la activităţile religioase, aceştia împărţindu-şi – evident, cu pioşenie, palme, pumni şi picioare chiar în incinta lăcaşului de cult. Dacă însă privim mai atent, lucrurile par mai puţin ciudate, în sensul că similar lui Iyad Arafat, nici Abu Ala Ola nu este chiar „uşă de…moschee”, nefiind exclus ca strânsa legătură dintre cei doi să aibă şi unele conotaţii mai puţin spirituale, respectiv materiale… în speţă bani – şi nu vorbim de bani puţini. În acest sens, în cadrul comunităţii musulmane din România există diverse discuţii cu privire la modul cel puţin dubios în care Abu Ala Ola gestionează banii pe care îi obţine prin organizarea pelerinajului la Mecca, Arabia Saudită, sau îi primeşte ca sponsorizări din străinătate pentru întreaga comunitate musulmană din România şi/sau îi colectează prin intermediul moscheilor pe care le administrează. În cazul acestuia se pare că autorităţile s-au sesizat deja, în anul 2011 DIICOT începând investigarea acti­vităţilor derulate de ONG-urile în administrarea cărora este implicat. În aprilie 2011, la Liga Islamică din Cluj au fost făcute percheziții în cadrul unei anchete extinse la mai multe centre islamice din țară. Reprezentanții DIICOT au declarat atunci, conform informațiilor apărute în presă, că au declanșat cercetările în urma unei cereri de asistență internaţională formulată de către autorităţile din Germania privind un cetăţean german de origine egipteană care s-a aflat pe teritoriul României, dar care fusese condamnat în Egipt, în lipsă, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru spălare de bani în folosul unei entităţi teroriste de sorginte islamică. În aceste condiții, nu trebuie să omitem faptul că fundaţia TAIBA, care încearcă să controleze în prezent moscheea din Cluj, nu este chiar străină de islamul radical, cel mai recent exemplu fiind al moscheii şi centrului TAIBA din Hamburg, Germania, închis în anul 2010 de autorităţile germane pentru derularea unor activităţi de radicalizare a comunităţii musulmane. Așadar, un certificat de botez creștin-ortodox eliberat de un popă autohton care a considerat că numele ”Iyad Arafat Shehaden Diab” este unul creștinesc, din aceeași familie cu Gheorghe, Ion sau Vasile, capătă cu totul alte înțelesuri decât cele creștinești, iar autoritățile române, mai ales cele de la  Oficiul Român pentru Imigrări, capătă forme ciudate, biblice am spune, de fazani.

Dan Badea,

10.05.2012