„Fenomenul terorist a avut două componente. Componenta externă, sovietică, şi componenta internă, a celor care au acţionat ca oameni care, văzând că regimul a fost răsturnat, trebuiau să facă reacţia la această acţiune. Teroriştii prinşi la noi, la Armată, şi dovediţi au recunoscut că au plecat şi ofiţeri din unităţi. (…) Au dispărut un timp şi pe urmă au revenit în unităţi. Şi nu se ştie ce au făcut în timpul ăsta.(…)Eu am avut în mână lista cu 1.015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare – a declarat Victor Athanasie Stănculescu
Teoria existenţei „teroriştilor”, repetată obsesiv în ultimii 20 de ani de către cei vinovaţi pentru crimele de după 22 decembrie 1989, este falsă, iar lista invocată de Stănculescu este o invenţie ca atâtea altele. Nici el şi nici Ion Iliescu nu pot să justifice altfel cei peste 1000 de morţi înregistraţi după fuga lui Ceauşescu şi cei câţiva mii de răniţi, cum, la fel, nu pot justifica altfel asasinarea soţilor Ceauşescu. Celebra listă cu „terorişti de adevărat” nu conţinea „terorişti” ci persoane reţinute de armată sau „revoluţionari” din motive ce sfidează orice logică. Unii au fost reţinuţi pentru că priveau în sus, alţii pentru ca priveau într-o parte, alţii pentru că erau înarmaţi (tot de către autorităţi), alţii pentru că n-aveau documente asupra lor, alţii pentru că erau nebuni etc etc. Pe lista respectivă erau ofiţeri ai fostei securităţi, disidenţi (Dumitru Iuga), cetăţeni străini, hoţi, răniţi etc etc. Iată mai jos, în premieră, cum, arăta o astfel de listă şi cine erau „teroriştii” de care aveau atâta nevoie complicii lui Iliescu . Este vorba despre o listă ce conţine 463 de persoane reţinute atunci în Bucureşti, ca „terorişti”, şi puse apoi în libertate deoarece nu s-a reţinut nimic în sarcina lor.
Dan Badea