Mic tratat de neo-inginerie fiscală: cum să-ţi devalizezi firma şi să scapi de răspundere
O grupare condusă de clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy, specialist în consultanţă şi înfiinţare offshore, derulează în România, la vedere, operaţiuni de ştergere a urmelor evazioniste ale administratorilor unor societăţi, de recuperare a creanţelor sau de preluare şi lichidare a firmelor cu datorii, fără ca societatea prin care operează să fie înregistrată fiscal în România şi, deci, să poată derula activităţi aducătoare de profit. Narfalk Invested Limited, „fantoma” reprezentată de Kiss Laszlo, este un off-shore dublu protejat, cu sediu în Cipru şi acţionar majoritar în Delaware – SUA.
Economia românească se confruntă, de la o vreme, cu un nou tip de inginerie fiscală în faţa căreia autorităţile nu au prea multă inspiraţie şi deci nici mijloace de reacţie. Este vorba, pe de o parte, despre devalizarea unor societăţi comerciale prin vânzarea activelor, transformarea acestora în lichidităţi şi transferul sumelor în străinătate prin intermediul unor firme offshore şi, pe de altă parte, despre păgubirea bugetului de stat prin neîndeplinirea obligaţiilor fiscale asumate de firmele care intră deliberat în lichidare sau faliment.
Nu în ultimul rând, este vorba şi despre exonerarea de răspundere a unor persoane care, din poziţia de administratori ai unor societăţi, au devalizat sistematic firmele pe care le-au condus. În urmă cu câţiva ani, soluţia optimă pentru firmele cu datorii era vânzarea lor către un cetăţean străin, de regulă arab, care fie avea nume sau adresă fictivă, fie dispărea din ţară şi era apoi imposibil de găsit.
A mai fost, la fel, fenomenul arhicunoscut al firmelor fantomă care a adus pagube imense bugetului de stat. Întărirea legislaţiei fiscale, prin cârpirea breşelor evazioniste vechi, n-a reprezentat însă o problemă pentru inginerii fiscali. Au fost introduse în joc firmele off-shore.
Modus operandi
Atragerea clienţilor (firme cu datorii) se face prin intermediul unor site-uri web precum delaware.ro, assetprotection.ro, debitservice.ro sau bizbroker.ro, unde inginerii financiari pretind că au experienţă în înfiinţarea de off-shore-uri sau consultanţă fiscală. Falimentul, spun ei, este o afacere. „Ceea ce dorim noi să arătăm este că falimentul este un proces natural, deloc ruşinos, este un mecanism de protecţie a comerciantului aflat în incapacitate de plată. Este mai degrabă începutul unor noi afaceri, nicidecum ieşirea din lumea business-ului” – se afirmă pe site-ul Debit Service Ltd (parte a grupului Biz Broker).
Fie că e vorba de cesionarea acţiunilor unei companii româneşti, fie despre recuperarea unor creanţe, operaţiunile par a fi legale. O societate off-shore, deci neînregistrată fiscal în România, preia părţile sociale ale firmei-client, acelaşi off-shore (sau o firmă-fiică a acestuia) este numit administrator al societăţii şi, în fine, ca reprezentant al administratorului poate fi numită o persoană de negăsit sau cu domiciliu fictiv.
Cum vom arăta mai jos, acţiunea de preluare poate fi precedată de „curăţarea” firmei de creanţe prin cesionarea lor (evident, gratuit) către acelaşi off-shore care se obligă să le restituie integral după ce le obţine pe cale judiciară; în acest caz se încheie contracte prin care off-shore-ul primeşte dreptul de a urmări debitorii, inclusiv pe calea procedurii de insolvenţă, emit „facturi” către aceştia, după care, în cazul în care nu sunt virate sumele datorate, se declanşează procedura insolvenţei.
Pentru ca operaţiunea de recuperare să nu poată fi urmărită de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, se foloseşte inclusiv metoda subcesionării creanţelor după fragmentarea lor în sume mai mici, care să nu atragă atenţia. Numai că bruma de legalitate invocată iniţial dispare în momentul în care off-shore-ul, devenit „recuperator de creanţe”, emite facturi sau plăteşte taxa judiciară de timbru. Asta deoarece, conform legislaţiei în vigoare, o entitate neînregistrată fiscal în România nu poate desfăşura astfel de activităţi aducătoare de venit. C.U.I.-ul este necesar atât pentru emiterea unui ordin de plată, cât şi pentru plata în numerar a taxei judiciare de timbru.
„Persoanele juridice plătesc taxele judiciare de timbru în numerar sau prin virament, în contul bugetului de stat, la unităţile trezoreriei statului în raza cărora îşi au sediul fiscal” – se arată în art. 38 al. (2) din Ordinul MJ 760/99. Altfel spus, nu ai sediu fiscal, nu poţi să plăteşti. Şi dacă nu poţi plăti, nu poţi promova în instanţă cereri de insolvenţă. Aceleaşi precizări privind obligativitatea înregistrării fiscale în România sunt prevăzute şi în Codul fiscal. În practică însă, aceste aspecte nu sunt luate în seamă, dovada fiind numeroasele operaţiuni derulate de aceste firme fantomă.
Fantoma Narfalk, un off-shore dublu protejat
Un caz concret este societatea Narfalk Investments Limited, care acţionează fie direct, implicându-se în toate tipurile de operaţiuni descrise, fie indirect, prin alte societăţi pe care le controlează. Firma este reprezentată în România de clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy, persoană implicată în înfiinţarea, pentru clienţi români, a zeci de mii de firme off-shore şi în administrarea directă a mai multor societăţi româneşti. Kiss Laszlo se află, de altfel, în fruntea unei grupări din care mai fac parte persoane precum M.D.H, Mariana Andrieş, Ian Taylor sau avocatul C.N.
Narfalk Investment Ltd este un off-shore dublu protejat, având sediul în Nicosia – Cipru şi acţionarul principal în Delaware – SUA. Firma are ca acţionari off-shore-ul Baltik Swiss Capital Ltd (99,98%) şi entitatea D.G.G. Nominees Limited (0,02%). Reprezentantul acţionarului majoritar, dar şi directorul nominal al firmei cipriote este neo-zeelandezul Ian Taylor, care l-a împuternicit cu toate drepturile de reprezentare pentru firma Narfalk pe clujeanul Kiss Laszlo Gyorgy.
Deşi nu este înregistrată fiscal în România, Narfalk acţionează ca o societate autohtonă, prestează servicii aducătoare de profit şi, culmea, nimeni nu s-a sesizat până acum. „Fantoma” plăteşte taxă de timbru, emite facturi şi ordine de plată, cesioneză facturi purtătoare de TVA şi virează sumele într-un cont de la Piraeus Bank, se prezintă chiar în faţa instanţelor de judecată româneşti şi câştigă procese într-un desfrâu greu de imaginat. Mai îngrijorător este faptul că nimeni din Ministerul Finanţelor Publice nu a fost capabil să răspundă oficial întrebării adresate de noi cu privire la legalitatea acestor operaţiuni.
Astfel, gruparea condusă de Kiss Laszlo s-a implicat în ştergerea urmelor activităţii falimentare sau evazioniste ale administratorilor unor societăţi precum Vâlceana, Oxalaga, Ventfarm, Biometric, Petrobăneasa etc. etc.
Prezentăm mai jos un exemplu de preluare de către un off-shore a unei societăţi cu datorii uriaşe, în scopul lichidării, după ce mai întâi a fost devalizată de active prin cesionarea creanţelor către un alt off-shore. Operaţiunea este coordonată de cuplul Kiss Laszlo–MDH.
Studiu de caz: Ventfarm Ploieşti
Astfel, în noiembrie 2006, administratorul unei firme cu datorii de miliarde (Ventfarm Ploieşti) a cedat către Narfalk Investments Limited, reprezentată de Kiss Laszlo, creanţe ale firmei (incluzând TVA-ul datorat statului) contra mai multor debitori. Aparent, conform contractelor de cesiune, preţul acestor tranzacţii a fost zero, sumele urmând a fi achitate după recuperarea lor integrală.
Ulterior, o parte din unele creanţe au fost fragmentate şi subcesionate către Boaz Active SRL, o firmă românească al cărei unic asociat este acelaşi Narfalk Investments Ltd, iar administrator este tot Kiss Laszlo Gyorgy. Mai departe, pentru recuperarea creanţelor, atât Narfalk cât şi Boaz declanşează, după notificările aparent legale, proceduri de intrare în insolvenţă contra debitorilor cedaţi de Ventfarm.
În paralel însă, se declanşează a doua fază a operaţiunii: cesionarea acţiunilor Ventfarm. Toate acţiunile firmei româneşti sunt cedate unui alt off-shore din paradisul fiscal Delaware, Iulius Bar Debit Management and Consultancy Group Corp, societate reprezentată de MDH. Firma intră apoi, în foarte scurt timp, în procedură de lichidare judiciară voluntară.
Pentru a alege lichidatorul, intră în scenă avocatul C.N., specialist în drept financiar şi fiscal, care-l recomandă pe lichidatorul Daniel Lucian Bălan din Tulcea. Tot în aceeaşi perioadă, Daniel Bălan devine asociat într-un SRL (Casa de insolvenţă Bogdan Dumitru şi Asociaţii) cu o societate (Lehman Brothers Insolvency and Debit Management Group Ltd) din paradisul fiscal Seychelles.
Avocatul Dumitru Bogdan, asociatul lui Daniel Bălan, este desemnat ca mediator într-unul din contractele de cesiune încheiate cu Ventfarm, ceea ce creează un flagrant conflict de interese după numirea ca lichidator a celui din urmă. De asemenea, înainte de a fi numit lichidator la Ventfarm, Daniel Bălan depune la Tribunalul Satu Mare, în ianuarie 2007, o cerere de a fi numit lichidator al unui debitor din localitate, cedat de Ventfarm, arătând că acceptă în acest scop „o remuneraţie sub nivelul celei solicitate de oricare din ceilalţi ofertanţi”.
Cu o săptămână mai devreme însă, deci înainte ca Daniel Bălan să-şi exprime dorinţa de a acţiona în Satu Mare, Kiss Laszlo l-a recomandat pe acesta, printr-o cerere, instanţei din Satu Mare. Între timp, Daniel Bălan a devenit lichidatorul Ventfarm, numai că habar nu avea de cesiunile de creanţe operate între fostul administrator şi Kiss Laszlo, deci nici de solicitările transmise, în numele său, la Satu Mare. Mai mult, în urma investigaţiilor noastre a rezultat că el nu fusese informat de situaţia reală de la Ventfarm şi a fost folosit ca pion pentru lichidarea „paşnică” a societăţii devalizate.
De ce fusese băgat la înaintare? Pentru că avea o poziţie care „garanta”, în faţa unor curioşi, seriozitatea operaţiunii: la acea dată era director de cabinet la secretarul de stat din MCTI, Daniel Bejan, dar şi membru în Consiliul de Administraţie de la Poşta Română. Numai că, întrebat asupra culiselor acestei afaceri, ce seamănă izbitor cu bancruta frauduloasă, Daniel Bălan a afirmat că a fost introdus în combinaţie de către avocatul C.N, căruia îi dăduse „un teanc de oferte”, că nu ştie nimic despre încercarea de a fi „plasat” pentru cazul din Satu Mare (deşi oferta sa indică negru pe alb debitorul din Satu Mare, e semnată de el şi e adresată instanţei sătmărene), că la Ventfarm situaţia este cu totul alta decât îi fusese prezentată, că nu i s-a spus nimic despre creanţele cesionate anterior şi că de când a devenit lichidatorul societăţii nu l-a putut contacta pe administratorul MDH, deoarece nu mai locuieşte la adresa oficială.
Antecedente sonore ale grupării Kiss
* Gruparea Kiss a preluat, la sfârşitul lui 2006, printr-un off-shore reprezentat de MDH, societatea Oxalaga, după ce aceasta a falimentat fabrica de încălţăminte Vâlceana SA. Oxalaga aparţinuse, până la preluare, lui Doru Gică Mladin, actual preşedinte al Organizaţiei Patronale Pielărie-Încălţăminte. Recent, pe un site de Internet deschis de gruparea Kiss, a fost scoasă la „licitaţie” o creanţă de peste 500.000 lei a unui creditor de la Vâlceana SA.
* Numele reprezentantului Narfalk a mai fost invocat şi în afacerea Munteniţa, când, prin intermediul off-shore-ului Boaz Active SRL a participat, alături de firma Maricicăi Ioviţă (Iris Company), la licitaţia pentru cumpărarea activelor fabricii vasluiene.
* Kiss Laszlo a preluat o creanţă deţinută de societatea Digitronix la Rodipet şi a cerut în instanţă falimentul societăţii lui Hassan Awdi. Deşi a pierdut procesul cu Rodipet, creanţa a fost scoasă la „licitaţie” pe un site al grupării Kiss.
* Ian Taylor, partenerul lui Kiss Laszlo, a fost implicat anul trecut în câştigarea unui contract pentru finalizarea lucrărilor de consolidare şi refacere a 11 şcoli din Capitală, valoarea contractului fiind de 12,5 milioane euro. Firmele neo-zeelandezului Ian Taylor sunt Global Invest & Trade LLC şi General Construct & Consult Ltd. De asemenea, un alt off-shore din grup, Kontex Business Group SRL, a fost implicat în celebrul scandal Expo-Flora din Parcul Herăstrău, alături de şeful Administraţiei Lacuri şi Parcuri din cadrul Primăriei Capitalei, Virgil Cârstea.
* La sediul operativ al grupării Kiss, din B-dul N. Titulescu, funcţionează şi firma Valkys Technology, care se ocupă de comercializarea echipamentelor de supraveghere audio-video de înaltă performanţă. Unul dintre asociaţii Valkys este un off-shore panamez, reprezentat de acelaşi Kiss Laszlo.
Parazitarea Bursei Române a Creanţelor
Kiss Laszlo Gyorgy a fost, vreme de mai mulţi ani, manager al filialei româneşti a firmei internaţionale de consultanţă şi înfiinţare off-shore Laveco Ltd. Numai că el a înfiinţat ulterior două noi firme în România, cu acelaşi nume, Laveco, motiv pentru care a fost acuzat de proprietarul mărcii originale Laveco, Varadi Laszlo, că ar fi preluat astfel clienţii fostei firme şi, ulterior, în urma proceselor care au avut loc, a fost obligat să nu mai folosească denumirea firmei iniţiale.
Recent, gruparea reprezentată de Kiss Laszlo a mai avut o idee extrem de originală: a lansat pe Net Bursa Română de Creanţe. Astfel, oricine accesează adresa www.bursadecreante.ro poate licita pentru cumpărarea de creanţe ale unor societăţi precum Rodipet, Vâlceana, Centrul Medical Doris, Spitalul Obregia, Spitalul Judeţean 1 Craiova etc., etc. Pe lista cu debitori se află, evident, aproape toate societăţile urmărite în instanţă de firmele administrate de cuplul Kiss–MDH, adică de Narfalk şi Boaz.
Mai mult, domeniul adresei de Web este înregistrat la aceeaşi adresă cu a unei societăţi din reţeaua lui Kiss, Horus Service SRL. Firma, cu sediul în Banu Manta nr. 22, are ca acţionar majoritar tocmai off-shore-ul Narfalk Investment Ltd. Este de prisos să adăugăm că administratorul site-ului nu-şi asumă nicio obligaţie sau responsabilitate cu privire la informaţiile vehiculate şi nici nu prezintă vreo indicaţie cu privire la legalitatea eventualelor tranzacţii cu creanţe. Talciocul electronic al grupării Kiss parazitează astfel iniţiativa respectabilei societăţi Urban & Asociaţii, firmă care a lansat, tot pe Net, Bursa Română a Creanţelor.
Avocatul C.N: „Impozitele se plătesc în Cipru”
Încercările repetate de a avea o discuţie clarificatoare cu Kiss Laszlo Gyorgy au fost întâmpinate cu refuz, el nefiind de găsit la niciunul din telefoanele mobile personale. Prin intermediul unuia dintre avocaţii săi, C.N., i-am transmis un set de întrebări la care a refuzat să ne răspundă.
Totuşi, avocatul C.N ne-a declarat că toate operaţiunile comerciale derulate de firmele lui Kiss sunt legale şi că firmele off-shore reprezentate de Kiss Laszlo beneficiază de tratatul de dublă impunere dintre Cipru şi România, în baza căruia impozitarea se face în Cipru. De asemenea, ne-a mai declarat avocatul C.N, „din câte ştiu, firma Narfalk nu desfăşoară activităţi lucrative”, ceea ce ar exclude obligativitatea înregistrării fiscale în România. Totuşi, având în vedere complexitatea operaţiunilor derulate de societatea Narfalk Investments Ltd, este destul de greu de admis că acestea sunt „nelucrative”.
Dan Badea
(Material aparut partial in Adevarul, 19 iun 2007)
PS. Kiss Laszlo Gyorgy a preluat recent (februarie 2009), de la consiliul local din Dorna Cândreni-Suceava, aerodromul Floreni, aflat, pînă în 2005, în administrarea Ministerului Apărării Naţionale. De data asta, etnicul Laszlo reprezintă Asociaţia Piloţilor şi Proprietarilor de Aeronave Ultrauşoare Motorizate din România, parte în contractul de asociere cu edilii suceveni.