Averea Dracului: O afacere ultrasecreta a regimului Iliescu – Roman si Stolojan (I)

Categorie: BlogrollEXPORTinvestigJustitieSecuritate nationala

Ceaușescu nu a avut conturi secrete. Au existat însă conturi secrete pe care le-au preluat, în parte, cei care au devenit miliardarii tranziției.

Asta este concluzia la care am ajuns nu numai eu, ci și alți cercetători care au căutat urmele așa-ziselor conturi ale lui Ceaușescu. Asta nu înseamnă însă că problema conturilor secrete este una rezolvată. Nicicum. Altfel, oameni ca Dan Voiculescu (de care ne vom ocupa separat, pe noua platforma de investigatii pe care ma voi muta ca urmare a hartuirii la care sunt supus de către Mirela și Mihai Iacob, patronii Curentul și cârnățarii lui Vasile Blaga) sau alții din aceeași stirpe a securiștilor ordinari n-ar fi putut progresa într-un an cât alții într-un secol.

Volumul meu, Averea Președintelui (coperta 1) - Editura Nemira, 1998

Volumul meu, Averea Președintelui (coperta 1) – Editura Nemira, 1998

Ieri, pe un post TV al unui tânăr pesedist, cineva și-a permis să preia documente și idei din cartea publicată de mine în urmă cu mai bine de 13 ani, ”Averea Președintelui”, fără ca măcar să citeze sursa. Este, dealtfel, obișnuit ca șmecherii pătrunși prin televiziuni de partid să plagieze orice le pică în mână, după modelul șefului lor suprem, Victor Ponta, prim-plagiatorul României.

Anunțul apariției lucrării mele din 1998

Anunțul apariției lucrării mele din 1998


Pentru că la data apariției cărții mele au fost pubicate niște scurte extrase în presă, le reproduc astăzi, cu titlu de cadou făcut altor documentariști ce acționează la comanda patronului, dar care nu au acces la cartea cumpărată atunci, cu sacii – spun unii – de Dan Voiculescu.

Anuntul apariției lucrării mele în Evenimentul Zilei

Anuntul apariției lucrării mele în Evenimentul Zilei

Iată primul material, apărut în Evenimentul zilei din 28 mai 1998.

„Averea Dracului”: O afacere ultrasecreta a regimului Iliescu – Roman si Stolojan

Conducerea Societatii Bancilor Elvetiene a recunoscut existenta unor „depuneri ilegale de valuta de catre fostul dictator roman”
averea dracului evz
Oficial, problema fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre regimul Ceausescu n-a putut fi, pina astazi, rezolvata. Regimul Iliescu a facut tot posibilul pentru a bloca toate informatiile privitoare la ingineriile financiare ale lui Ceausescu si ale finantistilor sai de curte. A retezat, una cite una, toate pistele care duceau la borcanul cu fonduri. A creat comisii speciale pentru cautarea si recuperarea acelor fonduri, iar concluzia oficiala a fost ca nu s-a gasit si, deci, nu s-a recuperat nimic. Desi au existat informatii si chiar dovezi ale unor depozite facute de carausi ai lui Ceausescu in banci straine, din Elvetia sau de aiurea, regimul Iliescu n-a facut, aparent, nimic pentru a finaliza cercetarile si pentru a recupera sume importante pentru bugetul de stat. S-a prefacut a nu fi descoperit si a nu cunoaste filierele de scurgere a valutei din si inspre Romania, desi avea toate instrumentele pentru aflarea adevarului. Cu exceptia sotilor Ceausescu, toti cei angrenati in fraudarea Romaniei erau vii si sprijineau noul regim. Toate documentele se aflau sub control si e absurd sa credem ca, vreme de 7 ani, nu se putea da un raspuns cert problemei fondurilor deturnate. Nu s-a vrut insa clarificarea acestei probleme pentru ca ea era cheia tuturor „tunurilor” financiare din Romania postdecembrista.In 1990 au aparut ca din senin firme si afaceristi romani care aveau sa-si consolideze extrem de rapid pozitiile, multi dispunind din start de ciudate rezerve valutare si avind statutul de fosti ofiteri de Securitate. Nimeni n-a verificat vreodata provenienta fondurilor rulate prin firmele lor. Potentatii regimului comunist, care nu fusesera arestati, se imbogateau parca prea repede pentru acele vremuri.Majoritatea celor implicati in afacerile valutare controlate de Ceausescu prin Securitate scoteau acum, din palarie, firme si firmulite garnisite cu contracte in regula si dolari adevarati. Pe la colturi se iteau sponsorizari dubioase, pentru campaniile electorale ce aveau sa vina, in vreme ce prin cutii postale de aiurea se inghesuiau banci sau firme ce urmau sa fie asmutite peste economia nationala. Vechile filiere valutare ale Securitatii, utilizate din plin dupa decembrie 1989, aveau la capete semnul de acces interzis pentru ochii bezmeticiti ai opiniei publice. Pe ele s-au rulat, cu (si in) siguranta, toate fondurile deturnate de regimul comunist, numai ca miscarea a fost nu in interesul statului roman, ci in interes de gasca, o razbunare tirzie a vechililor si carausilor lui Ceausescu.E singura explicatie ce justifica tacerea incapatinata a regimului Iliescu in privinta asa-ziselor conturi ale lui Ceausescu: s-a facut deja decontarea.In urma cu un an am reusit sa descopar si sa consult documente senzationale, adunate de-a lungul anilor de catre comisiile infiintate de guvernul Roman pentru asa-zisa „cercetare si recuperare a fondurilor deturnate de Nicolae Ceausescu si acolitii sai”. Toate acestea erau dosite intr-o arhiva a Ministerului Apararii Nationale, ultimul loc in care s-ar fi gindit cineva sa le caute. Documentele erau insa descompletate. Ca dupa un jaf. Rezulta totusi din ele ca au existat fonduri deturnate si ca s-au localizat oameni, firme, banci si conturi din strainatate care le-au acoperit.Mai rezulta strategia aproape disperata a guvernului Roman de a bloca cercetarile si incercarile de recuperare oficiala a acestor fonduri.”Evenimentul zilei” dezvaluie, incepind de astazi, urme ale ospatului financiar al celor invitati, in taina, la pomana lui Ceausescu: conturile secrete. In curind, pentru gurmanzi, dar si pentru pofticiosi, „ospatul” va fi tratat pe larg in cartea ce va aparea la inceputul lunii iunie, la Editura NEMIRA, „AVEREA PRESEDINTELUI” de Dan Badea.
 
Istoric al cautarii
Oficial, pentru gasirea conturilor secrete au fost infiintate 3 comisii: Interdepartamentala (Teofil Pop), Guvernamentala ( Mugur Isarescu) si Senatoriala ( Dragos Luchian). Problema a mai fost oarecum cercetata si de o a patra comisie, cea condusa de senatorul Valentin Gabrielescu. Dintre acestea, singura care a deschis niste piste interesante de cercetare a fost Comisia Interdepartamentala. Si asta deoarece a beneficiat de sprijinul unor experti straini.
A. Comisia Interdepartamentala
Comisia a fost infiintata, prin ordin guvernamental, pe 13 ianuarie 1990 si a functionat pina in iulie acelasi an. S-a aflat sub autoritatea Ministerului Justitiei, fiind condusa chiar de catre ministrul Teofil Pop. A fost constituita din reprezentanti ai Ministerului Justitiei, Afacerilor Externe, Apararii, de Interne, Finantelor, Comertului Exterior, Procuraturii Generale, Bancii Romane de Comert Exterior si, putin mai incolo, SRI. Se presupunea atunci ca suma deturnata de Ceausescu si aflata in banci din strainatate era cuprinsa intre 400 de milioane si 5 miliarde de dolari.Investigatiile comisiei au debutat prin verificarea unor intreprinderi romane de comert exterior (I.C.E.) prin intermediul carora se presupunea a fi fost alimentate conturile secrete. Au fost astfel controlate 22 dintre acestea, rezultatele fiind insa nesemnificative. Intreprinderi dubioase ale Securitatii sau Gospodariei de Partid, precum „Dunarea”, „Carpati”,” Terra”,”Argus” au fost gasite „virgine” deoarece controalele au fost fie superficiale, fie lipsite de obiect in urma refuzului unor sefi de a permite accesul la documentele solicitate (bilanturi contabile, dosare comerciale, documente de sinteza). E greu de crezut insa ca acei sefi au refuzat cu adevarat sa prezinte raportul cui trebuia si cind a fost nevoie. Au fost facute demersuri pentru blocarea conturilor din bancile elvetiene, dar si de prin alte banci, in urma aparitiei unor informatii in presa straina referitoare la existenta unor astfel de conturi. Deoarece erau interzise atunci investigatiile in strainatate ale unor experti sau juristi romani, s-a solicitat sprijinul unor experti din Elvetia si Canada. Au fost, astfel, angajate: Casa de avocati din Geneva (Elvetia), condusa de avocat Suzanne Wolfe Martin (perioada 20.02 – 27.05.1990, cu onorariu de 30.000 dolari lunar), si firmele canadiene „Peat Marwick Thorne” (contabilitate juridica) si „Gowling, Stratshi & Henderson” (avocatura) din Toronto, reprezentate de Robert Lindquist, Rod Stamler, Charles Smedmor si Edward Belobaba (perioada 14.03 – 30.06 1990, cu onorariu de 100.000 dolari lunar, plata acestora fiind suportata de catre guvernul canadian). Desi Guy Fontanet nu a fost angajat de guvernul roman, el a fost vizitat, pe 1 mai 1990, la Geneva de insusi vicepremierul Gelu Voican Voiculescu cu care a discutat, evident, despre recuperarea bunurilor Ceausestilor din Elvetia. Acesta este un prim semnal ca s-a mers in paralel cu comisia oficiala condusa de Teofil Pop. Dintre cei care n-aveau nici treaba cu comisia, s-au mai interesat in strainatate de soarta conturilor secrete urmatorii: Victor Atanasie Stanculescu, Lucian Cornescu, Radu Ciuceanu, Mihai Balanescu.
B. Comisia Guvernamentala. Demersuri
Baza juridica a infiintarii si functionarii Comisiei Guvernamentale pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai a fost Hotarirea de Guvern nr. 951/14 august 1990. Desi in hotarirea de infiintare a comisiei erau prevazute a-i fi alocate sediu corespunzator, dotare tehnica, un autoturism si fonduri necesare pentru desfasurarea activitatii (art.16,17), comisia n-a primit nimic, nici macar un telefon, ca sa nu mai vorbim de fax sau, si mai alambicat, fax international! Nu exista dovada mai clara decit aceasta a dezinteresului guvernului Roman in cautarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului! Demersurile cunoscute ale comisiei au fost astfel indreptate doar spre forul tutelar pentru a cersi, pina la autodesfiintare, conditiile promise. O comisie care trebuia sa descopere si sa readuca la buget sume de ordinul sutelor de milioane de dolari, iar dupa unii, de miliarde, n-avea hirtie de xerox pentru multiplicare de documente. Cautarea fondurilor deturnate avea sa inceteze, in fapt, cind Theodor Stolojan avea sa declare public actiunea drept „o aiureala”. El ar fi stat o noapte intreaga sa se gindeasca, ne-a declarat recent un membru al comisiei guvernamentale, daca s-ar fi putut produce o deturnare de fonduri din Romania si, spre dimineata, a ajuns la concluzia ca era imposibil. Deci, „toata aceasta cautare era o aiureala”.
C. COMISIA SENATORIALA
Comisia a fost condusa de senatorul PDSR Dragos Luchian si a inceput sa lucreze in februarie 1992. Practic, n-a contribuit cu nimic in actiunea descoperirii si recuperarii fondurilor deturnate. Problema raminea deschisa.
Piste de cautare a fondurilor
Portile cunoscute de intrare a fondurilor valutare in Romania, inainte de 22 decembrie 1989, erau Banca Romana de Comert Exterior, filiale ale BNRSR, filialele din Romania ale unor banci straine si „valiza diplomatica”. Toate aceste „porti” au ramas inchise pentru cei care au incercat sa afle cite ceva despre eventuale manipulari nejustificate de fonduri.Controalele facute la BRCE, de exemplu, au fost de suprafata cita vreme nimeni n-a reusit sa clarifice pina astazi rolul acestei banci in deturnarile de fonduri. In anumite conturi deschise aici s-au adunat fonduri din contractele aflate in derulare pe 22 decembrie 1989, sume despre care nu stim nimic. Daca pina atunci valuta colectata ar fi constituit, conform declaratiilor reprezentantilor BRCE, Fondul valutar centralizat al statului, dupa desfiintarea acestui fond ce destinatie s-a dat sumelor colectate ulterior in aceasta banca? De ce a refuzat (si cum putea sa refuze) BRCE sa puna la dispozitia comisiilor de cercetare patronate de guvern documente privind deschiderea unor conturi si operatiuni efectuate la indicatia DSS prin acestea? Aceasta situatie nu era clarificata nici dupa doi ani de cercetari, neputindu-se afla daca sumele incasate in acele conturi reprezentau sau nu drepturile reale cuvenite partii romane.Trebuie spus ca au existat depozite valutare netrecute nici la jumatatea anului 1990 la balanta de plati externe cum, la fel, au existat bilbiieli in raportarea de catre BRCE a disponibilitatilor valutare la 31 dec. 1989, cifrele schimbindu-se aleatoriu, in functie de anotimpuri. Potrivit raportului Comisiei Guvernamentale, ca urmare a nerespectarii „in totalitate de catre BRCE a dispozitiilor guvernului, care impuneau trecerea tuturor disponibilitatilor in valuta ale „unitatilor exceptate” la bugetul statului, in 1991 a fost clarificata situatia unor conturi in valoare de peste 30 milioane de dolari”. Cine si cum a jonglat cu aceste sume? Cine ne asigura ca fonduri ale statului n-au fost rulate in interese de gasca, sau de partid?
Raportul Curtii de Conturi
Daca activitatea BRCE de pina la 22 decembrie 1989 n-a putut fi cunoscuta, pentru ca nimeni nu si-a asumat raspunderea unui control riguros si pertinent in aceasta zona obscura a bancii, exista totusi niste repere ale perioadei care a urmat, repere fixate de Curtea de Conturi a Romaniei, citiva ani mai tirziu. Astfel, in urma unui control al Curtii de Conturi, finalizat in 1996, s-au constatat ciudatenii oarecum penale in activitatea BRCE de dupa 22 decembrie ’89. S-au constatat, printre altele:
1. Nu s-a putut stabili, pe baza de documente, modul de gestionare a „Fondului valutar centralizat al statului” deoarece fondul fusese desfiintat nelegal si nejustificat de catre BRCE, in ianuarie 1990. La data desfiintarii, fondul insuma 1,106 miliarde dolari SUA.
2. Nu s-a putut verifica daca suma de 153,4 milioane dolari SUA a fost trecuta, potrivit legii, in fondul valutar al tarii. Suma reprezenta disponibilitatile valutare ale fostului Oficiu Economic Central Carpati (in martie 1990).
3. In 1991 BRCE a deschis pe numele BNR un cont numit „BNR -Fond de stat in valuta”, in care „prin patru operatiuni, a inregistrat plati fara documente justificative de 906 milioane dolari SUA, facind datoare in acest fel, BNR, in numele statului, cu suma mentionata, pe motiv ca ar fi achitat, la extern, datorii ale statului.”
4. BNR a acceptat, in februarie 1990, ca in contul sumei de 770,6 milioane dolari SUA din rezerva valutara a statului, pusa temporar la dispozitia BRCE-SA (727,6 mil. $) si a Ministerului Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale (43,0 mil. $), inainte de 1989, sa incaseze contravaloarea acesteia in lei, renuntind la obligatia reintregirii rezervei valutare.De remarcat ca pe 31 decembrie 1989 rezervele valutare ale Romaniei erau de circa 2 miliarde dolari SUA. Acestea au fost rapid epuizate, astfel incit pina la finele lui 1991 creditele externe ale tarii erau de 897 milioane dolari SUA.
Conturile secrete de la Banca Romana de Comert Exterior
Sintagma „conturile lui Ceausescu” acopera cele doua tipuri de conturi, presupuse a fi fost alimentate cu fonduri deturnate de familia Ceausescu din patrimoniul statului, si anume:
a. conturi deschise in strainatate de si pe numele Ceausescu (Elena sau Nicolae)
b. conturi deschise fie pe numele unor colaboratori sau firme reale ori fantoma, fie cu parola, conturi la care aveau acces Nicolae si/sau Elena Ceausescu , dar si cel care le-a deschis.
Pina astazi nu s-au descoperit in banci din strainatate conturi pe numele lui Ceausescu, exceptind cele doua conturi ale lui Valentin Ceausescu in Midlands Bank- Londra (aprox 1000 lire sterline), respectiv Deutsche Bank -Frankfurt, RFG (aprox 1500 DM). E greu de crezut insa ca a existat un cont deschis personal de Nicolae Ceausescu chiar pe numele sau, cind erau atitea posibilitati si motive de a se alege o alta cale. E greu de crezut, dar nu imposibil; in acest caz insa, sumele depuse au fost inmormintate o data cu deponentul, daca nu cumva cheia catre ele o fi fost smulsa la Tirgoviste, in decembrie ’89. Din motivele expuse mai sus, referirile la conturile lui Ceausescu vor viza a doua categorie – conturi deschise prin intermediari care inca mai traiesc. Doar doi au fost impuscati si, cu siguranta, nu i-au luat cu ei si pe colaboratorii de taina. Daca aflam care au fost cei mai de incredere colaboratori ai lui Nicolae si Elena Ceausescu, vom sti cine detine cheia controversatelor conturi.In aceeasi sintagma se includ si conturile presupuse a fi fost deschise la filialele unor banci straine din Romania, conturi despre care bancile in cauza sa nu aiba cunostinta a fi apartinut familiei Ceausescu. Si aici intermediarii din preajma sotilor Ceausescu au de povestit nume, numere, parole, sume si alte indicii. Conturile Securitatii si ale Partidului de la fosta BRCE pot ascunde la fel, sub cine stie ce forme scriptice, baze de alimentare pentru conturile lui Ceausescu.Nu apararea vreunui secret de stat i-a determinat pe „comandantii” BRCE sa refuze colaborarea cu expertii straini si, deci, sa le puna la dispozitie datele solicitate, ci tocmai teama ca nu cumva acesti specialisti sa descopere legatura dintre conturile „la vedere” din BRCE si cele disimulate prin institutiile financiare internationale.
Prezentam mai jos 44 de conturi secrete inregistrate la Banca Romana de Comert Exterior, conturi suspecte de a fi stat la baza marilor deturnari de fonduri din perioada regimului Ceausescu. Pentru ca pina azi situatia acestor conturi n-a fost oficial clarificata, este de presupus ca modul de lucru folosit pina in 1989, a fost preluat si utilizat de noua putere post-decembrista.
Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui

Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui

Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 2)

Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bînci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 2)

Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bănci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 3)

Conturi de la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) în care se virau bani, de la diferite bănci din lume, inclusiv pentru cumpărarea/vânzarea de evrei și etnici germani/sași/secui (pag 3)

Situația unor conturi (ale SECURITĂȚII) deschise în evidențele BRCE

Situația unor conturi (ale SECURITĂȚII) deschise în evidențele BRCE

CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele este echivalentă cu ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE de către NAZIȘTI!

CENZURA GOOGLE asupra SITE-urilor mele este echivalentă cu ARDEREA CĂRȚILOR INTERZISE de către NAZIȘTI!

AȘA ARATĂ (NOUL semn AMERICAN FASCISTOID de Acces Interzis, AL CENZURII) UN FRAGMENT DIN CENZURA GOOGLE. Noua zvastică de peste ocean pusă peste libertatea presei din România.
Răspunsul bancilor elvetiene in legatura cu existenta conturilor familiei Ceausescu
Pe 12 februarie 1990, printr-o adresa purtind antetul MAE, adjunctul ministrului roman de externe, R. Neagu, l-a informat pe Vasile Voloseniuc, presedintele BRCE, despre pozitia principalelor banci elvetiene asupra „depunerii ilegale de valuta de catre fostul dictator roman” comunicindu-i urmatoarele:”Conducerea Societatii Bancilor Elvetiene (SBS) a recunoscut public existenta unor asemenea fonduri.Conducerea Uniunii Bancilor Elvetiene (UBS) nu exclude prezenta de fonduri de acest gen.Creditul Elvetian(CS) a negat categoric existenta unor depuneri din aceasta categorie„.(Adresa nr.7/432).
În băncile elvețiene s-au găsit conturi secrete în care erau depuse sume de bani de reprezentanți ai fostului regim comunist din România

În băncile elvețiene s-au găsit conturi secrete în care erau depuse sume de bani de reprezentanți ai fostului regim comunist din România

Raportul lui Neagu de la Externe catre Voloseniuc – starostele conturilor Securitatii – pare de neinteles cita vreme ministrul justitiei si nu presedintele BRCE conducea investigatiile oficiale. Cu atit mai de neinteles cu cit BRCE avea in burta secretele tuturor tranzactiilor valutare dubioase ale regimului Ceausescu.
Incasarile valutare din emigratie
Toate comisiile au fost de acord ca una dintre sursele de colectare a fondurilor valutare pentru regimul Ceausescu a fost emigratia. Au existat intelegeri la cel mai inalt nivel privind comertul cu oameni impus de Ceausescu partenerilor germani sau evrei. S-au incasat sume imense din acest trafic specific orinduirii sclavagiste, sume asupra carora nu s-a dat nici o explicatie oficiala. Ca si cind n-ar fi existat. Prezentam mai jos citeva informatii care justifica necesitatea clarificarii problemei fondurilor rezultate din traficul amintit.
Incasari germane
Negociator din partea germana a fost, vreme de 22 ani, Dr. Heinz Gunther Huesch, care, dupa o informatie din documentarul canadian „Averea Dracului”, ar fi intermediat aproximativ 200.000 de contracte la pretul de 10-15 000 DM/persoana; Huesch n-a confirmat aceasta suma, dar a afirmat: „Este un acord secret si secretul continua si in prezent(1991-n.n.)”. Suma rezultata din aceasta tranzactie sclavagista ar fi fost de 2-3 miliarde de marci.In urma controlului facut la BRCE in 1990, au fost descoperite dovezi ale vinzarilor de etnici germani, ca urmare a intelegerilor secrete dintre RSR si RFG. Sapte ani mai tirziu, un ministru roman de externe, Adrian Severin, avea sa ceara scuze partii germane pentru faptul ca Ceausescu a exportat, ca pe o marfa, etnici germani. Este de presupus ca Severin cunostea, la acea data, termenii intelegerii secrete romano-germane referitoare la rusinoasa tranzactie, daca si-a permis sa transfere asupra Romaniei intreaga vina a acestui troc, vina care, deocamdata, nu este deloc clara. In 1990, Adrian Severin a avut o intilnire cu grupul de experti canadieni care l-au informat despre piedicile intimpinate in cercetarea anumitor documente de la BRCE, dar si de la alte institutii, cit si despre eventualitatea prelungirii contractului cu guvernul Roman.Problema este in continuare un secret bine pazit de ambele parti. Partea germana nu s-a grabit inca sa faca publice culisele afacerii si gradul ei de implicare nu e deloc confortabil, cel putin in fata contribuabilului german. Daca se va dovedi ca oficialitatile RFG au alimentat conturi personale ale lui Ceausescu, in paralel cu conturile curente deschise la BRCE pentru acest tip de tranzactie, vina afacerii va trebui altfel distribuita.Controlul efectuat la BRCE in 1990, chiar lapidar fiind, a evidentiat aspecte extrem de interesante ale emigratiei etnicilor germani: nume, sume, conturi. Prezentam continutul unei NOTE redactate in urma acestei verificari:”
1. In anul 1989, Departamentul Securitatii Statului a avut deschise la BRCE contul OV-78 (colector) si alte 13 conturi (cu functionare intermitenta) prin care s-au efectuat operatiuni de incasari prin transfer bancar, cecuri si depuneri in numerar la ghiseele BRCE si operatiuni de plati prin transfer pentru fructificarea disponibilitatilor prin plasarea acestora pe depozite renumeratorii la banci din strainatate si alte plati. Din contul OV-78 au fost efectuate in anul 1989 depozite de natura celor aratate insumind 29,2 milioane dolari si 119,5 milioane marci, care s-au incasat la termen, fiind in final cedate si utilizate pentru nevoile balantei de incasari si plati externe.
2. In ceea ce priveste modul de intrare a sumelor in valuta in aceste conturi, pe baza datelor puse la dispozitie de catre BRCE, s-au identificat 13 plati efectuate de COMMERZBANK AG-Neuss din RFG, in suma totala de 134.516.790, 00 marci, fara a se cunoaste ce reprezinta sumele, respectiv, daca acesta este nivelul lor real.(…) Platile s-au efectuat de catre COMMERZBANK AG-Neuss, in baza unor telexuri, din ordinul domnului Huesch, invocindu-se in unele cazuri intelegerea pe care ar fi avut-o acesta cu o persoana din Romania numita Dr. Anghelache. De exemplu, in telexul primit de BRCE de la COMMERZBANK AG-Neuss pe data de 24.08.1989 se precizeaza: „Platim astazi conform intelegerii cu dr. ANGHELACHE si din ordinul domnului Huesch 9.308.000,00 marci RFG. Creditam contul dv. la oficiul nostru din Frankfurt cu suma de 9.308.000 marci RFG”. Din discutiile purtate la BRCE, a rezultat ca aceasta persoana avea gradul de colonel, isi desfasura activitatea in cadrul fostului Departament al Securitatii Statului si ca aceste sume ar reprezenta platile care se efectuau in legatura cu plecarea definitiva in RFG a unor romani de origine germana(…) „.Conturile de la BRCE in care au intrat sumele din ordinul lui Huesch au fost: OV-78, FEROVIARUL, AA, AC. Nu cunoastem insa ca vreuna dintre comisii sa-l fi audiat pe celebrul Anghelache, desi e posibil sa fi fost una si aceeasi persoana cu seful AVS din DIE, col. Constantin Anghelache, cel care i-a succedat in functie lui Octavian Stelian Andronic. Dintr-o informatie furnizata de un fost membru al Comisiei Guvernamentale, dr. Anghelache era anul trecut (1997) stabilit in Elvetia. Toate incercarile de a afla ceva pe aceasta tema s-au izbit de oculta institutie numita Asociatia Fostilor Ofiteri anexata SRI.
Germania a cotizat cu aproape 400 de milioane de marci la contul Gospodariei de Partid
In contul OE Carpati de la BRCE intra, la fiecare inceput de trimestru, suma de 8 milioane DM. Cel care supraveghea alimentarea contului cu aceste sume, Marin Cristache, a afirmat ca nu stia de unde veneau banii. „Pe la mijlocul perioadei 1988-1989, aceasta problema a stopat, banii n-au mai venit. A inceput agitatia pentru a se afla de unde veneau acesti bani, ca sa putem afla daca este vorba de o intirziere sau de stoparea acestei sume, ceea ce a durat saptamini de zile. Banii veneau printr-un circuit de banca extrem de sofisticat. Nu cunosc de unde veneau ei si ce reprezentau.” (C. Sen.)Conform unei declaratii a lui Leon Nas, adjunctul sefului Gospodariei de Partid (1953-1989), suma totala primita de Oficiul Economic „Carpati,” (incepind cu trimestrul IV al anului 1978) de la „Bundesbank,” in transe de cite 8 milioane/trimestrial, a fost de 392 000 000 marci. Declaratia a fost facuta cu ocazia audierii de catre o echipa a Comisiei Guvernamentale, pe 24.10.1990. Dispozitia de a accepta si de a urmari intrarea acestor sume in contul OECC ar fi primit-o de la Nicolae Ceausescu prin Iosif Banc. Un alt personaj implicat: col. Octavian Stelian Andronic
Seful serviciului AVS (Aport Valutar Special) din cadrul Directiei de Informatii Externe a fostei Securitati, col. Octavian Stelian Andronic, audiat de comisia guvernamentala, a spus cite ceva despre natura unor intelegeri cu oficialii germani: „(…) In perioada 1981-1985 am lucrat in cadrul U.M. 0544 in calitate de sef al Compartimentului AVS care avea ca obiect al activitatii aducerea in tara a fondurilor valutare rezultate din succesiuni si alte drepturi ale cetatenilor romani, contabilizarea si transferarea in conturile speciale de la BRCE (TN-73; TN -75; OV-80 etc.) a sumelor rezultate din intelegerile cu RFG si Israel privind emigrarea, executarea de operatiuni de aport valutar fara export de marfuri si obtinerea de comisioane din diferite operatiuni de comert exterior.(…)In cadrul relatiilor cu reprezentantul guvernului RFG, prin care ni se faceau platile, la sfirsitul anului 1983 sau inceputul anului 1984, s-a obtinut suplimentar peste sumele ce ni se datorau, aproximativ 1 milion marci vest-germane. Reprezentantul guvernului RFG a conditionat plata acestei sume pe care a depus-o intr-un cont cu mentiunea A (initiala numelui meu de familie), de cumpararea de pe piata vest-germana a unor produse. S-a prezentat aceasta situatie si s-a decis, cu aprobarea fostului dictator, sa fie folosita pentru cumpararea de aparatura speciala, necesara unitatilor Ministerului de Interne.(…)In cadrul tratativelor duse cu reprezentantul guvernului RFG privind emigrarea, acesta mi-a spus ca ei au oferit guvernului roman un credit de 800 000 000 marci vest-germane cu dobinda redusa, pentru importul din RFG de aparatura si utilaje. Aceasta oferta ar fi fost facuta lui Pungan de catre ministrul de externe vest-german prin anii 1982-1983″.
Diplomatul Kroneck de la Bonn are lista cu platile pentru emigranti
La Comisia Guvernamentala au existat, de asemenea, informatii conform carora partea germana depunea in plus si alte sume decit cele negociate intr-un cont din Elvetia la care avea acces numai familia Ceausescu.Printr-o adresa semnata de Teodor Melescanu in 1991, ministrul justitiei Victor Babiuc era informat astfel:”(…)intr-o discutie, la 21 mai 1991, cu dl.Dumitru Ceausu, director adjunct in Ministerul Afacerilor Externe, dl Friedrich Kroneck, ambasador in Ministerul Afacerilor Externe de la Bonn, a relatat urmatoarele: In perioada 1978-1989, dl. Kroneck, s-a ocupat de derularea intelegerilor secrete romano-germane privind emigrarea in R.F. Germania a etnicilor germani din Romania. Initial, intelegerea a fost convenita intre Ceausescu si cancelarul Helmuth Schmidt, pe termen de 5 ani. Ulterior, intelegerea a fost modificata si prelungita, cu actualul cancelar.Sumele de bani pe care partea germana le platea pentru fiecare etnic german erau depuse la o banca elvetiana din Basel in doua conturi. Unul din conturi era deschis si intreprinderilor romanesti, iar celalalt nu era cunoscut decit de cei ce faceau platile si de oamenii de incredere ai familiei Ceausescu (s.a.)” (Adresa nr. 14/1520). Adresa lui Melescanu poarta mentiunea „Dl. Ianculescu, de trimis imediat la dl. Isarescu, guvernatorul Bancii Nat. care coordoneaza comisia privind banii lui N.C. / 03 iunie 91”. (va urma)
Incasari evreiesti
Se estimeaza ca numarul contractelor negociate de partea romana cu sef-rabinul Moses Rosen a fost 400 000. Daca s-a aplicat acelasi regim de plata ca in cazul etnicilor germani, suma obtinuta in urma acestor contracte ar fi de ordinul miliardelor de dolari (!). S-au gasit foarte putine urme ale acestor plati. Iata insa una dintre putinele descoperite. In conturile Securitatii de la BRCE au fost depuse in 1989, de catre diversi ofiteri, CEC-uri emise de mai multe banci din strainatate. Dintre acestea, raportat la marimea sumelor depuse, se evidentiaza urmatoarele:Bank Leumi- Iasrael / 1.200.000 dolari depusi in contul TN-75 la 20.01.89; Bank Hapoalim-New York / 1.000.000 dolari depusi in cont A.A. la 30.05.89; Bank Leumi Tel- Aviv / 1.000.000 dolari depusi in cont A.A. la 25.08.89; Bank Hapoalim Israel / 1.000.000 dolari in cont A.A. la 16.11.1989.Suzanne Wolfe, angajata de guvernul roman pentru depistarea conturilor lui Ceausescu, a aflat, in urma unei discutii cu Thomas Lachs (director executiv al Bancii Nationale a Austriei) ca banca „Winter Bank” ar detine conturi ale lui Ceausescu. „Aceasta banca, din Viena, este proprietatea unui evreu ortodox, pe nume Moskovitch, prieten cu rabinul Moses Rosen” (Raport asupra activitatii dnei S.W., avocat din Geneva / 5.06.1990). Moscova – mai importanta decit fondurile deturnate
Din discutiile avute de Suzanne Wolfe, in Israel, cu Zvi Barak -directorul general al departamentului financiar al organizatiei „The Jewish Agency for Israel” – si cu prof. Amnon Rubinstein, deputat in parlamentul israelian (CNESET) „a rezultat, in esenta, ca in relatia cu statul Israel s-ar putea „dezlega enigma”, cel putin in parte, insa dialogul va trebui sa fie purtat intr-o „discretie absoluta”, eventual printr-un mandatat special (de ex. prin dna S.Wolfe). S-a afirmat ca, pentru succesul dialogului, daca Romania ar accepta sa transporte evrei sovietici in Israel, ar putea primi in schimb informatii cu efect revelator, inclusiv despre unele legaturi dintre fostul dictator si Arafat sau Khadafi” (Raport asupra activitatii lui Suzanne Wolfe/5.06.1990).Problema acestui schimb de informatii a fost adusa la cunostinta lui Petre Roman, primul-ministru roman de atunci. Astfel, printr-o adresa semnata de Ion M. Anghel, primul presedinte al Comisiei Guvernamentale, Roman era rugat sa aprobe, printre altele, urmatoarele: „Initierea unor contacte cu reprezentantii Ministerului de Interne israelian in legatura cu propunerea acestora de a analiza conditiile unui schimb de informatii referitoare la deturnarea unor sume in valuta de catre dictator si acolitii acestuia. Aceste convorbiri, propuse de dl. Pesach Teitelman – om de afaceri israelian, ar urma sa aiba loc la Tel-Aviv, in prima parte a lunii noiembrie 1990, la o data care va fi comunicata de catre dl. Teitelman la revenirea acestuia in Romania. Propunem ca la aceasta actiune sa participe trei membri ai comisiei, scop in care este necesara aprobarea sumelor de 30 000 lei si 3 000 sekeli”. (Adresa nr.C.G./1001 din 12 oct.1990)
va urma
Dan Badea,
material apărut în Evenimentul zilei din 28 mai 1998