Dacă ar fi să luăm de bune probele din dosarul FNA, în 2003, deşi era fugit din ţară, Nicolae Popa dădea declaraţii la Poliţie

Categorie: Blogrollcoruptie justitiecoruptie politicacrima organizataEXPORTJustitieLumea interlopamafie romaneascaPRESA "LA COMANDĂ"

Declaraţia era dată în faţa anchetatoruluiDeclaraţia era dată în faţa anchetatoruluiUn document fals apărut în dosarul FNA – Banca Agricolă, al cărui traseu, finalizat cu scoaterea de sub urmărirea penală a lui Sorin Ovidiu Vîntu, l-am prezentat într-unul din articolele anterioare, readuce în atenţie corectitudinea rezolvării acelui caz.

Documentul este o declaraţie olografă a lui Nicolae Popa (facsimil stânga – dreapta) dată la trei ani după fuga din ţară a acestuia şi la peste un an de când a fost dat în urmărire internaţională prin Interpol.

Cum se ştie deja, Popa a fugit din ţară imediat după ce a început să fie chemat să dea declaraţii la poliţie despre rolul său în afacerea FNI, dar şi despre cel care a ajutat-o pe Ioana Maria Vlas să părăsească ţara, Teodor Irimescu. Declaraţia lui Popa, datată 2 iunie 2000, a fost inclusă apoi ca mijloc de probă, de către procurorul Luminiţa Şega, în dosarul FNA (nr. 654/P/2003) trimis, pe 12 noiembrie 2003, în instanţă.

FĂCĂTURA: „Aceasta este prima mea declaraţie pe care o dau, o susţin şi o semnez“ - scrie în documentFĂCĂTURA: „Aceasta este prima mea declaraţie pe care o dau, o susţin şi o semnez“ - scrie în documentÎn întregul traseu al dosarului (întors la Parchet, după o disjungere pentru  Vîntu, ajuns apoi la DNA şi finalizat, cu scoaterea lui SOV de sub urmărire penală, după intervenţia unui expert controlat de acesta, Alexandru Bunea) nu se face vorbire decât despre declaraţia dată de Nicolae Popa în iunie 2000 (facsimil stânga-dreapta). Iată însă că, după ce a fost trimis în instanţă, deci după noiembrie 2003, în dosar apare o nouă declaraţie a lui Nicolae Popa datată 18 aprilie 2003. Întinsă pe 14 pagini, declaraţia atribuită lui Popa este o pledoarie despre nevinovăţia lui Sorin Ovidiu Vîntu în afacerea FNI. Dincolo de conţinutul ei, firesc pentru un sclav al lui Vîntu, ne interesează altceva: cine, cînd şi de ce a introdus-o în dosar?! La acea dată, adică pe 18 aprilie 2003, Popa era în Indonezia.

În februarie 2001, el se prezentase la Ambasada română din Jakarta pentru a-şi prelungi valabilitatea paşaportului, iar în ianuarie-februarie 2002 a fost dat în urmărire internaţională prin Interpol. Asta deoarece, pe 18 ianuarie 2002, pe numele său a fost emis un mandat de arestare preventivă.

Există chiar o , adresă emisă de IGPR, pe 23 septembrie 2002 către Biroul Naţional Interpol, prin care se solicită „data şi ordinul de dare în urmărire internaţională a inculpatului Nicolae Popa“.

Adresa emisă de IGPR, pe 23 septembrie 2002

Mai mult, din aceeaşi adresă rezultă şi că Ambasada română din Jakarta i-a prelungit valabilitatea paşaportului pînă în iulie 2004. Este exclus, prin urmare, ca Popa să fi fost în 2003, oficial, în România. În aceste condiţii, cum a dat el declaraţia descoperită de noi în dosarul FNA? Dacă presupunem că documentul este real şi că a fost scris chiar de Nicolae Popa în aprilie 2003, atunci el nu putea să fie ataşat dosarului decât dacă era dat în condiţiile legii, deci în faţa organului de urmărire penală.

Or, dacă declaraţia era dată în faţa anchetatorului, acesta ar fi trebuit să-l reţină de îndată pentru că se afla sub efectul unui mandat de arestare preventivă.

Cum Popa n-a fost arestat înseamnă că declaraţia lui nu a fost dată în faţa anchetatorului. Deci nu e valabilă, prin urmare nu se explică de ce a fost inclusă între filele dosarului.

Un fals grosolan pentru liniştea lui SOV

Altfel spus, documentul este un fals. Pe ultima pagină mai are însă un element care confirmă făcătura. „Aceasta este prima mea declaraţie pe care o dau, o susţin şi o semnez“ – scrie în document. Asta contrazice însă evidenţa: prima declaraţie a fost dată pe 2 iunie 2000, în faţa anchetatorilor.
Cui a servit însă această declaraţie? Evident, lui Sorin Ovidiu Vîntu. Tartorul FNI este, conform documentului, Ioana Maria Vlas. Aceasta este făcută responsabilă de toate mânăriile din SOV Invest şi FNI. Vîntu ar fi fost un simplu deponent la FNI, prin intermediul lui Popa, iar Vlas falsifica, evident, documentele. „Menţionez aici că de nenumărate ori, sumele înscrise pe carnetele de investitor la FNI pe care le deţineam nu corespundeau cu datele pe care ea le avea în baza informatică de date a SOV Invest“, motiv pentru care, spune Popa, „am discutat aspectele de mai sus cu Sorin Vîntu şi am ajuns amândoi la concluzia că este mai prudent să ne retragem investiţiile din FNI“.

Popa are explicaţii pentru orice, de la fuga lui Vlas, la administrarea banilor personali ai lui Sorin Vîntu, de care s-a ocupat. El confirmă că a fost interpusul lui SOV, luând asupra sa toate faptele acestuia. Nu ştim dacă a ţinut cineva cont de acest document, dar dacă el a fost luat în seamă, atunci cercetările ar trebui reluate şi se impune chiar o anchetă internă pentru a se stabili autorul falsului.

Dan Badea