Nistorescu – administrator la Rodipet-ul anchetat de DIICOT

Falimentarea Rodipet, odată cel mai important difuzor de presă din Romånia, s-a produs şi cu aprobarea tacită, sau explicită, a unora dintre ziariştii care aveau să sfårşească în „burta“ generoasă a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi să devină chiar părţi componente ale aparatului său „digestiv“.

Printre ei se află Cornel Nistorescu şi Petre Mihai Băcanu, doi dintre cei care aveau să rămånă în Consiliul de Administraţie al Rodipet şi după privatizarea acestei societăţi. Încheiat în decembrie 2003 între APAPS-ul condus de Ovidiu Muşetescu şi firma Magnar System Com SA, a afaceristului libanezo-american Hassan Awdi, contractul de privatizare a Rodipet s-a dovedit a fi, cåţiva ani mai încolo, o mare escrocherie pusă la cale de gruparea infracţională condusă de libanez.

Aşa se face că, în iunie 2010, procurorii DIICOT au început urmărirea penală faţă de nouă persoane acuzate că au fraudat societatea Rodipet cu peste 35,5 milioane de euro, imediat după privatizare. În fraudarea Rodipet au fost implicate zeci de persoane şi aproximativ 70 de societăţi comerciale. Printre urmăriţii penal se află, la loc de cinste, fraţii Hassan şi Mehdi Awdi, patronii grupului infracţional organizat, dar şi cåţiva dintre administratorii romåni ai societăţii. Săptămåna trecută, procurorii DIICOT au produs o nouă surpriză în acest dosar, extinzånd cercetările şi asupra unuia dintre locotenenţii lui SOV, Said Baaklini, trimis deja în judecată de DNA pentru o fraudă de 60 milioane de euro, în dosarul UCM Reşiţa.

De această dată, Said Baaklini este acuzat de spălare de bani şi evaziune fiscală ca urmare a unor tranzacţii încheiate, inclusiv în perioada în care era şi administrator al societăţii Rodipet, între firma sa, Libarom Agri SRL (implicată şi în dosarul UCM Reşiţa) şi societăţi controlate de grupul Awdi. Prejudiciul adus statului şi estimat în această nouă cauză de către procurorii DIICOT este de aproximativ 80 milioane de lei (20 milioane de euro).

Extinderea cercetărilor asupra lui Said Baaklini ar trebui să dea însă de gândit şi altor foşti membri ai consiliului de administraţie, cum sunt Nistorescu sau Băcanu, cu atât mai mult cu cât, conform procurorilor, activitatea grupului infracţional condus de Hassan Awdi a început pe 1 ianuarie 2004, dată la care cei doi se aflau în fruntea Rodipet. Dovada ne este furnizată chiar de către DIICOT.

Astfel, spun procurorii DIICOT în rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva celor nouă membri – deocamdată – ai clanului Awdi, „faţă de cele expuse, putem concluziona că în perioada ianuarie 2004 – decembrie 2009 a fost iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a avut ca scop însuşirea, folosirea şi traficarea sumei de 35,5 milioane de euro (149.278.004 de lei – n.r.) provenind din fondurile societăţii RODIPET, şi transferul ulterior al sumelor de bani şi bunurilor cunoscând că provin din săvârşirea infracţiunii de delapidare în scopul disimulării originii ilicite a acestora“. Aşadar, spun implicit procurorii, grupul infracţional a fost „iniţiat şi constituit“ în perioada în care printre membrii Consiliului de Administraţie al Rodipet se aflau Cornel Nistorescu şi Petre Mihai Băcanu.

Nistorescu l-a precedat pe Baaklini la vârful Rodipet

Numit în fruntea Rodipet pe 27 martie 2001,

pe unul dintre cele cinci locuri ale APAPS, Cornel Nistorescu, directorul editorial de atunci al cotidianului „Evenimentul Zilei“, avea să rămână în această funcţie până la jumătatea anului 2004, deci câteva luni bune după preluarea controlului societăţii de către clanul libanezului Awdi. Conform legii societăţilor comerciale, administratorii sunt responsabili, personal sau solidar, de toate operaţiunile ilegale derulate prin societatea pe care o reprezintă. Prin urmare, dacă procurorii DIICOT vor descoperi fraude la Rodipet comise în perioada în care Nistorescu tropăia în cizmele statului prin acea societate, e posibil să-l vedem la audieri alături de amicul lui libanez, Said Baaklini, cu atât mai mult cu cât administratorii firmei sunt de multă vreme în atenţia lor şi, unii dintre ei sunt deja urmăriţi penal. „Cercetările efectuate până la această dată au stabilit faptul că în toată perioada post-privatizare, respectiv ulterior încheierii contractului de privatizare nr. 62/2003, administratorii SC RODIPET SA, profitând de inexistenţa controlului post-privatizare, a controalelor vizând respectarea regulilor financiare, dar şi de poziţia dominantă în AGA, au desfăşurat o politică de falimentare a societăţii concretizată în încheierea unor contracte de împrumut, consultanţă, reprezentare, vânzare, prestări servicii, total defavorabile societăţii“ – se arată în comunicatul oficial dat publicităţii de DIICOT la jumătatea anului trecut, după ce s-a dispus începerea urmăririi penale a celor nouă membri ai grupului infracţional condus de fraţii Hassan şi Mehdi Awdi.

De asemenea, spre sfârşitul anului trecut, când Said Baaklini a fost reţinut şi arestat de procurorii DNA în afacerea returnării ilegale de TVA de la UCM Reşiţa, o fraudă de peste 60 milioane de euro, Nistorescu se lepăda în public de amicul Baaklini afirmând că ziarul „Curentul“ îl mută pe Baaklini din curtea lui Blejnar în cea a lui Vîntu. Iată ce scria atunci autorul celebrului eseu filozofic „Nutzi, spaima putzii“, bine camuflat în spatele unui neica-nimeni cu nume de slugă priponită, Vlad Dumitraş: „Nici n-a început interogarea lui Said Baaklini că în România a fost declanşată o diversiune menită să-l mute în curtea altora. Astfel, ziarul «Curentul» a şi postat un articol care îl ia pe Baaklini din braţele lui Cocoş şi Blejnar şi-l mută în curtea lui Sorin Ovidiu Vîntu“. Că Baaklini a fost partenerul de afaceri şi chiar chiriaşul lui Vîntu am demonstrat deja în cotidianul nostru, cu probe concrete şi chiar cu desene, ca să înţeleagă şi zevzecii de la site-ul de intoxicare condus de dumitraşul Nistorescu. Iată însă că Nistorescu avea chiar el, personal, o legătură cu Baaklini, amândoi administrând aceeaşi firmă în trecut.

Tovarăşul tovarăşilor lui Iliescu era omul lui SOV

Când a fost numit în fruntea Rodipet pentru un mandat de patru ani, Nistorescu era în compania unor personalităţi ale vremii precum Octavian Ştireanu, consilierul preşedintelui Ion Iliescu, Sorin Teşu, şeful de cabinet al lui Adrian Năstase, Cozmin Guşă, secretar general al PSD, sau Petru Sălcudean, fost ministru al Culturii din 1993. Cornel Nistorescu, sluga în devenire a lui Vîntu, era, aşadar, tovarăşul tovarăşilor de frunte ai lui Ion Iliescu. El a acţionat, în fruntea Rodipet, sub comanda lui Gheorghe Musliu, un alt dalmaţian care a fost prin 1996 partener de firmă (Mufaro Impex SRL) cu colonelul SIE Constantin Rotaru, fost director adjunct al ICE Dunărea (firma acoperită a CIE/SIE), apoi şef al Companiei Intact, iar apoi prim-adjunct al directorului SIE, Cătălin Harnagea. Musliu a coordonat echipa lui Nistorescu până în august 2003, când iese din Consiliul de administraţie împreună cu Octavian Ştireanu, Sorin Teşu şi Cozmin Guşă, locul lor fiind luat de Petre Mihai Băcanu (pe 2.07.2003), Constantin Rudniţchi (3.06.2003) şi Călin Georgel (3.06.2003), noul preşedinte al Consiliului de Administraţie al Rodipet.

La aproape o jumătate de an după ce, în decembrie 2003, Rodipet este vândut clanului Awdi, contra sumei de 6 milioane de euro, pe 20 mai 2004 Nistorescu este retras din Consiliul de administraţie al societăţii, alături de Ion Teodor, Constantin Rudniţchi şi Călin Georgel.

Locul lor este luat de Awdi Mehdi (10.05.2005), Angela Coman şi Iordan Bădeanu (preşedinte). Deşi este numit administrator la Rodipet abia pe 11 martie 2005, Said Baaklini s-a implicat în afacere chiar în perioada în care Nistorescu era administratorul firmei. Spre exemplu, una dintre afacerile încheiate între Hassan Awdi şi Said Baaklini şi aflate deja în atenţia procurorilor DIICOT, a fost încheiată în aprilie 2004, atunci când societatea lui Baaklini, Libarom Agri SRL, a vândut uneia dintre zecile societăţi ale lui Awdi, Supremo Corporation SRL (acţionar la Rodipet), 300 de chioşcuri în valoare totală de 1,2 milioane de euro, cu termen de livrare în octombrie 2004, adică două luni mai târziu după ce firma Supremo devenea acţionar la Rodipet.

Deşi n-a stat decât un an în fruntea Rodipet (11.03.2005 – 24.03.2006), Said Baaklini a avut suficient timp, conform procurorilor DIICOT, pentru a frauda statul român cu 20 milioane de euro. Dacă despre implicarea lui Nistorescu în fraudele comise de grupul infracţional al lui Awdi nu avem încă informaţii concrete, aceeaşi situaţie este şi în cazul lui Petre Mihai Băcanu, fostul director al cotidianului „România liberă“. De altfel, implicarea lui Băcanu în afacerea Rodipet s-a întins pe o mult mai mare perioadă de timp, el fiind membru în consiliul de administraţie al firmei pe toată perioada fraudării acesteia, ultima numire în CA Rodipet fiind făcută pe 10 mai 2008, atunci când falimentul societăţii era deja o certitudine.

Petre Mihai Băcanu a făcut şi el parte din „aparatul digestiv“ al mogulului

În mod aparent ciudat, Petre Mihai Băcanu intra şi el, la puţin timp după numirea în CA Rodipet, în componenţa „aparatului digestiv“ al lui Sorin Ovidiu Vîntu, la fel ca Nistorescu sau Baaklini.
Relaţia de afaceri Vîntu-Băcanu, ce părea imposibilă în 2001, a mai fost vehiculată atunci când au apărut informaţii privind un teren deţinut de Băcanu, lângă cel deţinut de Cornel Nistorescu, vizavi de vila lui SOV din Petreşti-Corbeanca. De această dată, însă, aşa cum am arătat deja în cotidianul nostru, legăturile sunt cu mult mai vizibile, ele făcându-se prin intermediul uneia dintre firmele folosite de SOV ca să-l alimenteze cu bani pe fugarul Nicolae Popa. Astfel, Willowsworth Ltd, offshore-ul prin care i-au fost transferaţi lui Nicolae Popa 150.000 de euro în conturi, a intrat în afaceri cu Băcanu pe 16 februarie 2004, când Petre Mihai Băcanu a bătut palma cu Vîntu. El a cesionat atunci 25% din acţiunile firmei Aflux Publiprod SRL offshore-ului Willowsworth Ltd, reprezentat de Ghenadie Nipomici, unul dintre paravanele lui Vîntu. Firma Aflux Publiprod SRL, din acţionariatul căreia făcea parte şi Bogdan Ficeac, a preluat licenţa pentru televiziunea Flux TV, care emitea pentru rudele lui Băcanu de la etajul cinci al magazinului Unirea. După intrarea lui Vîntu în firma lui Băcanu, deci şi în Flux Tv, administratorul Ficeac a fost înlocuit cu un alt paravan moldovean de-al lui Vîntu, Sergiu Tapordei. După modul în care a decurs afacerea, este de presupus că tranzacţia Băcanu-Vîntu n-a fost decât o plată mascată pentru fostul ziarist de la „România liberă“. De ce? Pentru că, deşi două luni mai încolo s-a făcut o majorare de capital, de la 25 de milioane la 1,8 miliarde lei, Flux TV era o televiziune născută moartă. O acoperire pentru altceva, o jucărie stricată pe care Vîntu i-o subvenţiona, temporar, fostului său adversar din presa română. Căderea lui Băcanu, după ce şi-a încasat partea de la Adamescu şi a intrat în combinaţii cu SOV, a fost totală. El a dispărut complet din mass-media. Prin firma Aflux Publiprod el a mai încasat, în iunie 2005, nişte bani de la Vîntu, când a cesionat 3,6% din acţiunile Aflux unui alt offshore al acestuia, Stonitec Limited, alături de pachetul de 11,4% cedat de Bogdan Ficeac. În 2007, după demisia lui Bogdan Ficeac şi a ţărănistului Bubenek Turconi Şerban Ion din consiliul de administraţie al firmei Aflux, Băcanu devine noul preşedinte al CA. Printre acţionarii firmei s-a aflat multă vreme şi Ion Bocioacă, cunoscut mai degrabă din relaţia lui cu Omar Hayssam decât ca ziarist. Astăzi, Băcanu figurează ca acţionar majoritar (60%) al firmei, alături de offshore-urile Willowsworth (25%) şi Stonitec (15%). Referitor la ultima dintre firme, Stonitec, este de remarcat faptul că, în mai 2008, SOV a făcut imprudenţa să se afişeze pe BVB cu celelalte ofshore-uri ale sale, în acţionariatul Grupului Editorilor şi Difuzorilor de Presă (GEDP) SA. Atunci, GEDP avea următorii „acţionari SOV“: Stonecom Ltd (13,7%), Radoway Ltd (13,6%), Stonitec Ltd (13,6%), Fercell Ltd (5,23%), Magichand Ltd (6,97%) şi Sorin Ovidiu Vîntu (6,48%). Cu excepţia unuia dintre offshore-uri, toate celelalte au fost asociate cu SOV.

Plasaţi succesiv în fruntea Rodipet, oamenii lui Vîntu şi-au făcut, fiecare după posibilităţi, datoria. Urmează să şi-o facă, până la capăt, şi procurorii DIICOT.

Dan Badea