Categorie: 
Pentru prima oară în ultimii zece ani Sorin Ovidiu Vîntu a jucat totul pe o singură carte şi a pierdut. A mers pe mâna coaliţiei de tip mafiot Geoană-Antonescu, aruncând în arenă sute de mercenari din presă, şi zeci de milioane de euro.
Toţi cei care-i cunosc modul de operare ştiu că el a jucat întotdeauna la cel puţin două capete, iar decizia luată la începutul anului trecut, de a se poziţiona total împotriva lui Traian Băsescu pare de neînţeles. Explicaţia unei asemenea schimbări de atitudine a părintelui FNI, devenit stăpânul unei armate de aproape 1000 de mercenari din mass media, nu poate fi însă alta decât frica. Frica de Băsescu.
Asta înseamnă, de fapt, frica de justiţie pentru că, în definitiv, toate acţiunile lui Sorin Ovidiu Vîntu au fost îndreptate împotriva instituţiilor statului român, fie pentru intimidarea autorităţii, fie pentru şantajarea unor reprezentanţi ai statului, fie pentru preluarea pe nimic a unor active economice, fie pentru decapitalizarea altora. Ori, în acest caz, singura reacţie de autoapărarea a statului nu se finalizează decât prin justiţie, care, cum se ştie, a găsit un sprijin extrem de puternic în Traian Băsescu.
Mai mult, informaţii primite de el cu câteva luni înainte despre încolţirea de către Interpol a lui Nicolae Popa în Indonezia şi despre eventuala lui extrădare în România au cântărit şi ele destul de mult în decizia lui SOV de a-şi asigura libertatea. Nu în ultimul rând, există şi informaţia conform căreia anchetarea fraudei comise prin rambursarea ilegală de TVA în valoare de peste 60 milioane euro, cu care s-au alimentat conturile unuia dintre off-shorurile lui SOV, a dus la blocarea acelor conturi, deci la o criză majoră de lichidităţi. În aceste condiţii este de înţeles de ce s-a temut atât de tare Sorin Vântu la gândul că preşedintele ar mai putea rămâne încă cinci ani la Cotroceni şi, în plus, va continua să-i arate cu degetul pe marii infractori şi să asmută justiţia asupra lor.
Mogulul chiar a sfătuit la un moment dat autorităţile, aflate în faţa „prădătorilor naturali” de tipul părintelui FNI, să întărească statul.
„Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele este treaba statului. Omul de afaceri încearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să-l lege. Întăriţi-vă statul!” a declarat, sinucigaş, Vîntu.
Este exact ce avea să se întâmple pe 6 decembrie 2009, prin realegerea lui Băsescu în funcţia de preşedinte al României. Românii şi-au întărit statul. Numai că Vîntu fusese pregătit chiar şi pentru victoria lui Antonescu, dar în nici un caz pentru ceea ce s-a întâmplat.
El, care a coordonat direct din fotoliu întreaga campanie anti-Băsescu, sunându-şi pentru fiecare fleac sclavii din Realitatea Tv care se ridicau în picioare când îi auzeau vocea în receptor, sau la mercenarii din fruntea ziarelor de campanie, el, care a fumat un întreg trabuc „prezidenţial” alături de Geoană, cu trei zile înainte de alegeri şi încă unul în noaptea alegerilor, el, Vîntu, a luat o ţeapă mai mare chiar şi decât FNI-ul. A pierdut jocul. Asta pe de o parte.
Mercenarii lui Vîntu au fost trimişi în şomaj
Pe de altă parte, una dintre societăţile prin care controla imperiul mass media (Petromservice, transformată apoi în PSV Company) a intrat în insolvenţă, iar altele urmează la rând, fapte care au atras şi vor atrage, prin efectul dominoului, căderea tuturor pieselor componente. Falimentul Realitatea TV nu este decât o chestiune de timp, lipsa lichidităţilor fiind acută pentru Vîntu. Deocamdată întreaga divizie de print a grupului Realitatea-Caţavencu, plus Gardianul, singurul avorton mass media nerecunoscut al lui SOV, au intrat în faliment nedeclarat. Au fost închise câteva publicaţii, în cazul altora s-a decis să fie vândute celor care le conduc, iar în viitorul apropiat urmează să fie închise sau vândute şi cele care au mai rămas, inclusiv săptămânalul Caţavencu.
Deşi mulţi s-au grăbit să plângă de mila mercenarilor rămaşi pe drumuri, adevărul este că ei îşi merită soarta. Nu poţi să fii şi mercenar şi jurnalist. Or, cum ei au ales mercenariatul, locul lor este în afara presei. Unii dintre ei, puţini, au rămas totuşi la ediţiile online ale publicaţiilor închise, şi continuă să-i otrăvească pe cititorii rămaşi prizonieri ai unui prost obicei pe cale de vindecare.
Mercenarii şefi, adică, in ordinea de mai jos, Nistorescu (Cotidianul), Pâlşu (ZIUA) sau Racoviceanu (GARDIANUL) sunt însă asiguraţi financiar pentru tot restul vieţii.
PÂLŞU – distrugătorul de la ZIUA
Mulţi au uitat că, înainte de a fi închise, publicaţiile lui Vîntu au fost transformate în instrumente de luptă împotriva lui Traian Băsescu.
Urmează, la rând, alte societăţi falimetare dintre care amintim doar câteva: Realitatea Media (cea care difuzează Realitatea TV, Romantica TV, Radio Guerilla, Gold FM, The Money Channel, Publika TV- Moldova), Caţavencu SA (săptămânalul Caţavencu), Global Video Media SA, Dixitpress SRL Ploieşti (editează Telegraful de Prahova) şi GMG Media Box care deţine 99,9% din Telesport Intermedia (difuzorul postului TV Telesport ).
Referitor la Realitatea Media, pe numele ei există deja mai multe cereri de insolvenţă depuse la instanţele de judecată. Printre firmele care solicită falimentul Realitatea sunt Mediafax, Societatea R SA şi G.C.T. General Clima Therm.
Dan Badea