Categorie: 
Bogdan Chirieac m-a dat, recent, în judecată, alături de alți doi indivizi, Val Vîlcu și Răzvan Dumitrescu, tonomate anteniste de foarte multă vreme. Cei trei îmi cer daune de peste 300.000 de lei pentru că am spus despre ei, într-un articol de presă, că sunt ”tonomate”ale mafiei politico-financiare și ”derbedei de presă”, ”figuri mizerabile” ce populează spațiul mass-media românești, iar lui Bogdan Chirieac i-am reproșat că e ”șantajist”(!).
I-am denigrat, așadar, ”vizând direct ”demnitatea” lor ” profesională și personală”!
Primul dintre ei, chirieacul, un individ extrem de periculos prin influența nefastă pe care o are asupra opiniei publice, în calitatea lui de ”vorbitor de serviciu” la antenele lui Voiculescu, Ghiță și Vîntu, care își arogă calitatea de analist politic deși, în realitate, s-a dovedit însă că nu este decât un șantajist profesionist, alături de ”maestrul” său, Sorin Roșca Stănescu, iar mai nou au apărut informații și dovezi conform cărora practică de foarte mulți ani traficul de influență la vîrf și intermediază șpăgi de sute de mii de euro între oameni de afaceri și politicieni, inclusiv în campanii electorale, intrând astfel cu totul în sfera crimei organizate și devenind în mod firesc multimilionar în euro, s-a ascuns vreme de aproape două decenii în haina modestă a jurnalistului.
Sigur, într-un târziu, prin octombrie 2009 a fost prins ”pe tehnică” în timpul unei operațiuni de șantaj devenite deja o rutină pentru unul ca el. A fost prins și dat afară din breaslă alături de specialistul nr.1 în tehnica șantajului de presă, maestrul Sorin Roșca Stănescu, azi parlamentar USL.
Ulterior, la doar câteva luni după ce i-a fost interzis accesul în mass-media (interdicție ridicată rapid de patronul Antenelor) individul și-a făcut propria magherniță de presă, înființând alături de Răzvan Dumitrescu, al doilea ”reclamant” al meu, o firmuliță transformată ulterior în ventilator de zvonuri și mesaje otrăvite pentru opinia publică românească pe care a început s-o bombardeze cu știri false, discret-manipulatoare, subiective și vădit partizane, militând alături de mafia politico-financiară pe care o slujeau în lupta comună împotriva Președintelui Traian Băsescu și a tuturor instituțiilor statului român.
Cei doi s-au asociat apoi cu un specialist în distrugerea carierelor unor medici și în promovarea mafiei din domeniu, Val Vîlcu.
Cei trei m-au dat astfel, anul trecut, în judecată pentru că am descoperit că au atentat la conștiințele, integritatea morală și profesională a unor viitori colegi de breaslă, studenți la acea dată la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. Ei au reușit să acceseze fonduri europene de aproximativ 600.000 de euro pentru instruirea viitorilor jurnaliști în atelierul lor de ”strungărie” (site-ul dcnews.ro) din maghernița proaspăt înființată (SC Press Media Electronic SRL).
Iată un fragment important din textul publicat de mine în Curentul din 7 martie 2012:
”Culmea ironiei, un individ exclus din breaslă de un exponent al autorității profesionale a acesteia, cum este Comisia Media, este plătit acum cu sute de mii de euro ca să instruiască jurnaliști. Pare incredibil, dar proiectul accesat de firma lui Chirieac pentru integrarea pe piața muncii a viitorilor jurnaliști este făcut în colaborare cu Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării din cadrul Universității București, o instituție care se descalifică astfel, automat, încălcând recomandările Comisiei Media. Cum este posibil ca facultatea condusă până zilele trecute de prof. dr. Mihai Coman, ce părea să fie o instituție serioasă, să se asocieze cu cele mai mizerabile figuri care populează spațiul mass media românești? Cum să asociezi FSJC cu Bogdan Chirieac, cel care s-a autodenumit „Pielea P…lii“? „SC Press Media Electronic SRL în parteneriat cu Universitatea București – Facultatea de Jurnalism și Știintele Comunicării a început implementarea proiectului POSDRU/109/2.1/G/81431 : „Presa on-line – fereastra catre viitor“, proiect co-finanţat din Fondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013“ – anunță Bogdan Chirieac pe site-ul său, punând capac definitv credibilității facultății lui Coman, la fel cum Lucia Hossu Longin a decredibilizat total Asociația Profesioniștilor din Televiziunea Română după ce a acordat premii APTR unor tonomate lipsite de deontologie profesională precum Mihai Gîdea, Dana Grecu, Radu Tudor, Mircea Badea și alte jivine de la curtea turnătorului Voiculescu.
Proiectul lui Chirieac, în parteneriat cu FJSC, este suficient de pervers pentru a ne atrage atenția deoarece prin el se atentează la viitorul profesional al unor tineri care nu prea știu ce li se pregătește. Este vorba despre 75 de studenți de la FJSC care vor încăpea pe mâinile ciracilor lui Chirieac fiindpredispuși astfel la a deveni șantajiști după chipul și asemănarea lui Chirieac.
„Obiectivul general al proiectului îl constituie dezvoltarea abilităților de muncă ale studenților din domeniul știintelor comunicării în vederea creșterii șanselor de integrare pe piața muncii, prin organizarea stagiilor de pregatirea practică astfel încât aceștia să poată răspunde nevoilor de informare şi comunicare ale noilor generaţii – digital natives – utilizând în mod flexibil şi eficient, în activitatea profesională pe care urmează sa o desfașoare, noile tehnologii de informare“ – își anunță Chirieac intențiile. Altfel spus, proiectul dcnews are drept scopcalificarea studenților „la locul de muncă“, sub îndrumarea subalternilor lui Chirieac. O practică la capătul căreia 75 de „chirieaci“ antrenați vor pătrunde în on-lineul românesc, gata să îngroașe rândurile mașinăriei anti-românești a lui Voiculescu, Vîntu sau, mai nou, Ghiță. Proiectul „Presa on-line – Fereastra către viitor“, finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară 2, se află deja într-o fază avansată, pe site-ul lui Chirieac fiind deja postată documentația de atribuire pentru achiziția privind asigurarea de servicii de management. În Caietul de sarcini al licitației sunt precizate clar obiectivele urmărite de beneficiarii fondurilor de aproximativ600.000 de euro, alocate acestui proiect, 1,94 milioane lei fiind fonduri UE, iar 60.042 lei fiind aloați de la bugetul național, restul de 211.560 lei fiind cheltuieli neeligibile.
Astfel, se consemnează în Caietul de sarcini, „Obiectivul general al proiectului va fi realizat prin intermediul obiectivelor operaționale: creșterea gradului de pregătire practică în domeniul de specializare studiat, pentru 75 de studenti înmatriculați în sistemul de învățământ superior și dezvoltarea și valorizarea cooperării dintre mediul universitar și angajator“. Mai departe, spune Chirieac, „Cunoștințele și aptitudinile dobândite de studenți prin participarea la stagiile de practică sunt menite să armonizeze pregătirea teoretică a grupului ținta cu cea practică, iar potențialii angajatori vor beneficia, ca urmare a implementării proiectului, de noi angajați care au un nivel de pregătire practică corespunzător cerințelor de pe piața muncii, iar noii angajați vor depăși cu ușurință perioada de adaptare la primul loc de muncă relevant În consecință, proiectul se înscrie integral obiectivelor POS DRU 2007-2013 și DCI al POS DRU și anume dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității. De asemenea, prin organizarea stagiilor de practică, persoanele aparținând grupului țintă vor fi formate pentru a face faţă schimbărilor inerente care vor avea loc ca urmare a digitalizării presei și va fi facilitata tranziția de la școală la viață activă“. Vorbind despre cerințele „pieței muncii“, pentru care vor fi pregătiți cei 75 de „chirieaci“, este de presupus că acestea se referă la cerințele mașinăriei de dezinformare, că doar echipa formată din Răzvan Dumitrescu (autorul lansării celebrelor imagini cu pixelul albastru – „Băsescu lovind un copil“), Bogdan Chirieac și Val Vîlcu (director DCNews) nu și-a propus să respecte, tocmai acum, principiile deontologiei profesionale. Mai ales că la mijloc este vorba de aproximativ 600.000 de euro. Culmea, Uniunea Europeană plătește acești bani pentru un proiect îndreptat tocmai împotriva principiilor europene, dezinformarea prin presă fiind specialitatea celor de la dcnews”
Ideea că indivizi care au compromis și compromit zilnic prin atitudinea lor profesională publică, agresiv-manipulatoare, profesia de jurnalist, m-a șocat inițial și m-a determinat să iau atitudine împotriva impostorilor de presă. Pentru că doar un impostor poate pretinde că după ce a fost prins șantajând, din poziția de jurnalist, un înalt demnitar al statului, are dreptul moral să se ocupe de educația viitorilor jurnaliști, indiferent ce aspect laic îmbracă această educație.
Am scris și publicat, așadar, în gazeta unde lucram atunci, articolul ”Chirieac și cei 75 de șantajiști de la Facultatea de Jurnalism” în care am dezvăluit această operațiune de pervertire contra-cost a conștiințelor unor copii, mai ales după ce am discutat cu unul dintre angajații de la ”ateliereul” dcnews.ro, un student care mi-a dezvăluit informații din bucătăria derbedeilor de presă. Mi s-a părut absurd ca indivizi care au devenit multi-milionari din modul în care au făcut ”presă” – jurnaliștii talentați, profesioniști, au o stare materială modestă, nu devin milionari! – să instruiască generații de jurnaliști, transferându-le în mod inerent din experiența lor, deci otrăvindu-i din start și canalizându-i pe un drum ce poate duce la bogăție dar în niciun caz la profesia adevărată de jurnalist, de om care pune mai presus de orice adevărul și servirea interesului public.
Afacerea mi s-a părut un fel de construcție a jurnalistului de tipul ”omului nou” din vremea ceaușismului, a jurnalistului ”tonomat”, obedient, subiectiv și atașat valorilor promovate de ciutacii lui Dan Voiculescu, cei care au atentat în mod grav și ireversibil la credibilitatea jurnalistului și a instituției în sine căreia îi aparține, Presa.
Sigur, am scris textul cu nerv, în stilul format în războiul pentru democrație din ultimele decenii, eu fiind un jurnalist cu o vechime mai mare în presă și în bătăliile de după 1990 decât a șantajistului Chirieac și a complicilor săi, diferența dintre noi fiind că eu fac presă de investigații, iar ei presă de bani.
Cei care-i cunosc pe ”reclamanți”, dar și pe ”pârât” își pot face o imagine asupra procesului aflat acum la al treilea termen, la judecătoria Sectorului 1, eu fiind chemat mâine, la interogatoriu de maestrul Lucian Bolcaș, avocatul celor trei, mai nou și al luiAdrian Năstase.
Milionarii lui Voiculescu îmi cer daune de peste 300.000 de lei pentru că le-am spus pe nume:șantajiști și complici cu șantajiștii, tonomate, derbedei de presă etc etc.
Deși au același avocat, contestă afirmații făcute în același articol de presă, cer daune identice și au făcut plângerile aproape la fel, derbedeii de presă mi-au intentat trei procese, încercând astfel să mă intimideze și să mă hărțuiască prin avocatul Lucian Bolcaș.
Ceea ce șochează însă, mai mult decât articolul scris de mine și supus judecății unei instanțe, este Plângerea șantajistului Chirieac.
Sigur, pe de o parte, tot ce am scris la Curentul, cu excepția materialelor despre revoluție, a fost la ordin (ca la armată!), cârnățarii Iacob dictându-mi de multe ori și ce fraze să cuprindă textul pe care îl publicau, iar șantajistul Bogdan Chirieac – al cărui flagrant a fost dezvăluit chiar de Curentul – era una dintre preocupările constante ale iacobilor, fiind literă de lege ca numele său să fie însoțit de expresia scolastică ”pielea p…lii”. Pe de altă parte, eu am descoperit afacerea lui Chirieac, devenind curios după ce ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, a invocat în mod public presiuni făcute de o grupare mafiotă ”transpartinică” reprezentată de Bogdan Chirieac pentru schimbarea șefului Autorității de management pentru POSDRU (AM POSDRU), Carmen Ionel, instituție cu care firma ce deține site-ul dcnews.ro avea în derulare contracte de sute de mii de euro. Deși până atunci mi se refuzaseră toate propunerile de subiecte, de această dată conducerea gazetei de perete Curentul a fost fericită de descoperire și mi-a permis scrierea textului. Și așa a apărut ”Chirieac și cei 75 de șantajiști de la Facultatea de Jurnalism”.
În plângerea lui, Bogdan Chirieac spune că am atentat la ”demnitatatea” lui ”profesională” și ”personală” de ”jurnalist”.
”În acest articol se fac o serie de afirmații neadevărate cu caracter denigrator care vizează direct demnitatea mea profesională și personală. În același timp această atingere s-a realizat și prin includerea mea directă sau implicită în categorii de persoane nominalizate în articol sau cu privire la alte activități pe care le desfășor ca jurnalist” –scrie grăsunelul (vi-l amintiți din stenogramele lui Vîntu?!) Chirieac.
Se apucă apoi să numere de câte ori îl numesc șantajist, în articolul meu, și mă toarnă la instanță că l-am numit astfel ”de nu mai puțin de 6 ori”.
Autorul, zice el, ”obsedat de ideea caracterizării mele ca ”șantajist” – fără a avea proprietatea termenilor, folosește acest epitet la adresa mea, direct sau indirect, de nu mai puțin de 6 ori, inclusiv în titlul articolului”.
L-a mai jignit pe grăsunelul lui Vîntu și titlul de ”tonomat” pe care i l-am atribuit și pe care, zice el, l-am preluat papagalicește direct de la Băsescu.
”Caracterizarea de ”tonomat al mafiei politico—financiare” deși preluată direct dintr-o exprimare făcută la cel mai înalt nivel, în afară de faptul că dovedește numai calitatea de imitator al (sic!) autorului, are conotații jignnitoare pentru mine ca persoană și asupra modului în care îmi exercit profesia. Ea rămâne în sfera gratuității afirmațiilor neprobate debitată numai pentru a induce conotații negative la adresa mea”.
Sigur, nu se poate proba că Bogdan Chirieac este, conform definiției din DEX, un ”aparat cu discuri muzicale care se schimbă automat prin introducerea unei fise, folosit mai ales la baruri și restaurante”.Mai spune că nu interesează nivelul meu de educație și că nu am nici măcar proprietatea termenilor folosiți când fac vorbire de ”mașinăria anti-românească” a lui Voiculescu.
”Neputând să demonstreze în ce constă ”mașinăria anti-românească” și necunoscând de fapt ce ar reprezenta aceasta, pârâtul se consideră aprioric deținătorul monopolului românismului, toți cei care nu-i împărtășesc ideile la care este afiliat fîcând parte din ”mașinăria anti-românească”. Evident că fiind definit ca ”tonomat” al lui Voiculescu (vezi mai sus) expresia grav denigratoare mă înglobează și pe mine” – zice Chirieac.
El se preface, desigur, că nu pricepe faptul că toate atacurile coaliției Grivco din ultimii ani la adresa președintelui țării au fost, de fapt, însoțite de atacuri împotriva tuturor instituțiilor statului român, justiție, parlament, guvern, armată, servicii secrete etc etc., atacuri concertate și coordonate de ciutacii lui Voiculescu de pe poziții anti-românești, făcute parcă la comanda Kremlinului.
”Imaginea mea, zice chirieacul, este lezată de imprecațiile lansate de pârât, probabil din resentimente personale față de învățământul universitar, la adresa FJSC (…) despre care consideră că ar fi ”o instituție care se descalifică astfel, automat” întrebându-se retoric ” Cum este posibil ca facultatea condusă până zilele trecute de prof. dr. Mihai Coman, ce părea să fie o instituție serioasă, să se asocieze cu cele mai mizerabile figuri care populează spațiul mass media românești?” cu referire directă și la persoana mea”.
”Atentatul” meu la demnitatea lui de ”jurnalist” a fost completat recent de brokerul Cristian Sima, un partener de afaceri de-al chirieacului din urmă cu peste un deceniu. Acesta a povestit și a spus că deține și dovezi, despre traficul de influență practicat la greu la începutul anilor 2000 de ”jurnalistul” Chirieac și de șpăgile de la compania Ericcson pe care acesta le împărțea politicienilor.
La început, povestește Sima, Chirieac nu era decât un traficant mărunt de influență care se mulțumea cu sume de ordinul miilor de dolari pentru a face intervenții pentru doritori:
”Deci prima oară i-am dat 1000 (de dolari), mi-aduc aminte, când m-am dus în emisiune la Burtea la TVR1 . Deci Bogdan Chirieac asta făcea: plăteai niște bani, te ducea într-o emisiune televizivă. M-a pus în relație cu Sârbu, eu am finanțat emisiunea, el a devenit moderator că-și dorea foarte mult să fie moderator” – povestește Sima într-un interviu acordat lui Robert Turcescu și apărut pe 28 noiembrie 2012.
Povestind apoi cum s-a făcut ziarul Gândul, Sima dezvăluie faptul că traficanul de influență de atunci, ajuns apoi șantajist prins în flagrant, era protejat de Cristian Tudor Popescu, care știa cu ce se ocupa chirieacul.
”Când s-a creat ziarul Gândul, Mircea Dinescu mi-a spus uite, s-a spart gașca la Taher, la Adevărul și CTP-ul a venit la mine că vrea să facă ziar cu mine și ne trebuie niște bani. Te bagi? Și, trebuie să recunosc că eram încântat.(…) Numai că aveam condiția ca Bogdan Chirieac să nu fie în această afacere. Asta era condiția mea. Și atunci, discutând cu Cristian Tudor Popescu, i-am spus domle eu intru in afacere dar să nu fie Chirieac! CTP mi-a spus: ”eu cu dumneata nu vreau să intru în nicio afacere niciodată. Eu vreau să fac ziar cu Mircea Dinescu.” Pai, zic, Mircea Dinescu nu are bani. Păi dă-i dumneata bani cu împrumut lui Mircea Dinescu și Mircea Dinescu îi bagă în ziar. (…) Și eu i-am spus: uite de ce nu-l vreau pe Chirieac, pentru motivul că…a luat bani de la Ericsson și i-a dat la politicieni și se ține cu trafic de influență contra cost și nu vreau să fiu amestecat în chestiile astea. Că una era ce-am crezut la început că e lobbist, că îți prezintă lume și astfel pot să dezvolt piața de capital, era foarte bine ca cineva să te introducă într-un anumit mediu, că n-ai cum să faci fără politic și fără decidenți, mai ales în anii 97-98. Dar după aia când am văzut că lobbyul ăsta nu este altceva decât un trafic de influență, am zis nu mă interesează. N-aveam de gând să fac afaceri cu statul, știam, am trăit în Italia zi de zi perioada Mâini Curate, știam ce s-a întâmplat….La câteva zile după aceea m-a dus Mircea Dinescu la Sorin Ovidiu Vîntu. Care Sorin Ovidiu Vîntu îi dădea lui Dinescu un milion de dolari ca să facă ziarul Gândul și își freca mâinile că uite ce bine că l-am cumpărat pe CTP. Era în al nouălea cer. Mi-a și spus că unii colecționează timbre, unii colecționează tablouri și el colecționează oameni. Și tot Vîntu mi-a spus ”stimate domn, voi rămâne în România până când ultimul român va fi fericit că a fost contemporan cu mine!”. Și Vîntu mi-a propus două lucruri. Ca el să-mi dea milionul, eu să i-l dau lui Dinescu și să facă ziarul Gândul. (…) Până la urmă i-a dat Vîntu lui Mircea un milion nu știu cum, habar n-am prin ce metode și așa s-a făcut ziarul Gândul. Asta era în 2005” – a declarat Cristian Sima.
Mai încolo, același personaj a amintit cum proceda Chirieac în campania electorală din 2000, inclusiv despre un episod care arată că era mână în mână cu președintele Clubului Român de Presă de atunci, colegul său de la Adevărul, același Cristian Tudor Popescu:
”Deci Bogdan Chirieac era un fel de mahăr al campaniei din 2000 pentru că spunea: Îi ajutăm și pe ăia? Îi ajutăm și pe țărăniști? Îi ajutăm și pe liberali? Deci era ca un fel de Sfântul Duh deasupra întregii campanii electorale care primea bani de la mai multe multinaționale, că nu era nu numai asta și hotăra cui îi dă și ce-i dă. (min. 43:31 al înregistrării interviului realizat de Robert Turcescu – nn). Cam așa era. În perioada de campanie el era cel mai fericit, se mișca ca un pește în apă și spunea: îi dăm lu ăla, îi dăm lu alălaltu! Plus că avea sistemul ăsta: de exemplu, mi-aduc aminte, înainte de campania din 2000 eram tot la masă și a venit unul din frații Micula și i-a dat un plic. Era încă (la) Adevărul. Și i-a spus ”bă, dar oprești articolele alea de la Adevărul contra noastră”, habar n-am ce era, ceva care-i deranja foarte mult pe frații Micula. Sună la redacție să oprească alea și în același timp le spune: ”peste două săptămâni o iei din nou!”. Și eu zic, bine mă, îi ceri omului bani și acum continui să-l ataci în ziar?
”Păi da, zice, trebuie s-o ținem caldă! O ținem caldă și peste două săptămâni o dăm din nou”…Păi și dacă vine ăla să-ți spargă capu? ”Nu-i nicio problemă, dau vina pe Cristi! Adică pe Cristian Tudor Popescu, că el e nebun și continuă ancheta și n-am ce să fac!”. Și gata.
Așa se făcea. De asta eu nu l-am vrut sub nicio formă când s-a pus problema ziarului Gândul”. Desigur, au apărut și documente bancare ce dovedesc transferuri de bani din bănci elvețiene în conturile lui Chirieac și, de acolo, în alte conturi etc etc. informații asupra cărora o să mă aplec mai tîrziu cu atenție. Val Vîlcu, directorul ”atelierului de strungărie” DCNews, a formulat și el o plîngere asemănătoare, după ce, în articolul meu de presă citat din Curentul am dezvăluit că el tocmai fusese ales prodecan al Facultății de Jurnalism, cea cu care, în calitate de director la cârnățăria DCNews, derula un program finanțat din fonduri europene. Iată fragmentul care l-a scos din minți pe derbedeul de presă al lui Voiculescu.
”Atragerea fabricii de jurnalişti, cum a devenit FJSC, de partea maşinăriei de dezinformare a mafiei Grivco e cât se poate de reală, câtă vreme derbedeii de presă care au otrăvit spaţiul public, prin operaţiuni de şantaj şi de trafic de influenţă şi-au plasat recent, în conducerea facultăţii, un membru de referinţă. Este vorba despre Val Vâlcu, noul prodecan cu probleme sociale al FJSC, ejectat în urmă cu mai mulţi ani de la Adevărul, pentru astfel de practici, iar apoi recuperat de Sorin Ovidiu Vîntu la Gardianul, unde a executat fidel, ca un soldat credincios, toate comenzile murdare ale mogulului din fruntea publicaţiei. Era aşa de fidel intereselor mafiotului care-l controla încât, pus în situaţia de a alege între Vâlcu şi alţii, Vîntu a afirmat că „Val Vâlcu va fi cel care va stinge lumina la „Gardianul””. Şi aşa a fost. Foarte multe campanii care au distrus carierele unor medici, de exemplu, au fost coordonate direct de acest individ lipsit de scrupule. Tot el a fost la conducerea publicaţiei care a lansat, în on-line, fillmuleţul trucat „Băsescu lovind un copil”, preluat apoi de colegul său de la dcnews,Răzvan Dumitrescu, care fusese şi el, anterior, director la aceeaşi publicaţie, Gardianul. Val Vîlcu este, aşadar, noul prodecan al facultaţii de şomeri numită FJSC. Din această poziţie, derularea proiectului de 600.000 de euro, al publicaţiei onine pe care o conduce, DCNEWS, în parteneriat cu FJSC, pe care, la fel, o conduce de cîteva zile, va fi lipsită de eventuale surprize. Încet dar sigur, mafia Grivco otrăveşte totul în jur, iar jurnaliştii capătă tot mai mult structura şi poziţia pingelei”.
În loc de mulțumiri pentru că i-am arătat oglinda, derbedeul de presă specialist în plante modificate genetic și în campanii de distrugere a carierelor unor medici cu renume, îl asmute asupra mea pe venerabilul Bolcaș.
La fel procedează și Răzvan Dumitrescu, partenerul de afaceri al chirieacului, un evazionist fiscal și un șmecheraș școlit de Vîntu și perfecționat de Voiculescu, un individ care încalcă zi de zi codul deontologic al jurnalistului și care a devenit celebru prin plasarea în cadrul unui interviu în direct cu Traian Băsescu a unor imagini ce s-au dovedit a fi trucate, în care președintele Băsescu părea că lovește un copil, trucaj explicat destul de clar, în filmulețul de mai jos, de un specialist:
În 2009, Traian Băsescu avea să descrie, într-un dialog cu Dan Diaconescu la OTV, ”lucrătura” lui Răzvan Dumitrescu:
Traian Băsescu: N-o să-l uit cât voi trăi pe ziaristu’ … pe ziaristu’ care în timpu’ emisiunii ca să-mi arate că-i sincer îşi pusese o foaie de hârtie pe mâini şi îmi arăta că nu tremură! Iar el ştia că trebuie să facă o ticăloşie. Ce fel de om este ăsta? Şi avea în faţă preşedintele în funcţie al României.
Dan Diaconescu: Aşa şi el ştia că urmează filmul?
Traian Băsescu: Păi sigur că ştia. Că totul a fost trucat şi …
Dan Diaconescu: Păi şi de unde a-ţi ajuns la discuţia cu coala albă s-o ţină pe mâini ca să arate că …
Traian Băsescu: Păi eu nu i-am cerut. El vroia să-mi spună că e un om sincer iar el ştia ce mizerie urmează să facă. N-am crezut că se mută caracterul lui Vântu în Răzvan Dumitrescu!
Dan Diaconescu: Păi da ce să facă? Păi nu, da trebuie să ne înţelegeţi dacă totuşi primeşte şi el o sarcină de serviciu ce să facă?
Traian Băsescu: Pe urmă a fost trimis la casierie vă asigur!
Și el s-a simțit lezat, la amintirea acelor vremuri și la calificarea sa drept tonomat și derbedeu de presă, angajat în campania de demolare a instituțiilor statului, dacă asta avea să ducă, în final, la scopul ultim al turnătorului Dan Voiculescu, Dumnezeul ciutacilor de teapa lui Răzvan Dumitrescu, anume alungarea de la Cotroceni a Președintelui ales al României, Traian Băsescu. Iată ce invocă, în plângerea sa, această caricatură a presei românești ce funcționează ca telefonul public de pe vremuri, sau ca tonomatul, pe bază de fisă.
Deocamdată, având în vedere că de trei luni sunt și șomer, după ce cârnățarul Mihai Iacob (cel care conduce în realitate gazeta Curentul și un șantajist – cum vom vedea altădată – de aceeași talie cu Chirieac), mi-a confiscat (în lipsa) computerul de serviciu de pe biroul din redacție, interzicându-mi să mai scriu pentru ziar, tot ce pot adăuga este un citat din Păstorel Teodoreanu:
”În lumea asta prost făcută/ Rahații scriu în loc să pută / Iar scriitori adevărați / Sunt dați afară de rahați”.
Dan Badea