Categorie: 
România riscă declanșarea procedurii de infrigement pentru încălcarea normelor europene în materie de achiziții publice din cauza unei afaceri de peste 100 milioane de euro supervizată de primarul sectorului 3 din Capitală, Liviu Negoiță.
Afacerea, pe care o vom descrie mai jos, nu are, din perspectiva unui om de afaceri român, nimic ieșit din comun. Românul este obișnuit deja cu trucarea licitațiilor și șpăguirea celor responsabili de atribuirea contractelor din fonduri publice sau comunitare, dar și a celor chemați să împartă dreptatea prin sălile de tribunal, iar legislația comunitară e un corset greu de acceptat de către mulți dintre edilii, afaceriștii sau judecătorii români obișnuiți să facă profit pe potecile bătătorite ale corupției generalizate. Iată însă că din cauza unor indivizi puși pe căpătuială, România riscă sancțiuni deloc de neglijat. Afacerea vizată de UE se referă, concret, la atribuirea către o firmă de casă a primarului Liviu Negoiță, a unui contract de sistematizare drumuri/canalizare în Sectorul 3.
Teodor Berna – afacerist de casă al primarului
Este vorba despre contractul „Lucrări de sistematizare pe verticală/modernizare /ranforsare/ reparații curente/extindere apă/extindere canal pe raza sectorului 3 București“, în valoare de 450 milioane RON (aproximativ 110 milioane euro) fără TVA, atribuit în 2009 (și ulterior, după contestații în 2010) consorțiului de firme SC Axela Construcții SRL – SC AB Construct SRL – SC Tehnologica Radion SRL – SC Pro Cons XXI SRL. Afacerea a fost, așa cum rezultă din declarațiile publice ale celor implicați, a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor dar și din observațiile recente ale Comisiei Europene, un aranjament între primăria lui Negoiță și afaceriștii din jurul lui Theodor Berna, patronul Tehnologica Radion – firma abonată la contractele cu primăria lui Negoiță, cu municipalitatea, dar și cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR). Sute de milioane de euro au curs, cumulat, în ultimii ani, în conturile firmei lui Berna de la Primăria lui Negoiță sau din fondurile celorlalți contributori la bunăstarea acestui afacerist de casă. Și de această dată s-a aplicat cunoscuta metodă a „aranjării“ caietului de sarcini, prin introducerea unor condiții ce nu puteau fi respectate decât de cel căruia îi era dedicat, sau prin așa zisa condiție a prețului cel mai scăzut sau a „ofertei celei mai avantajoase dpdv economic“. Adică a grupării conduse de Tehnologica Radion (Berna).
Licitație trucată
Printre condițiile cu dedicație din caietul de sarcini, a fost fixarea cifrei de afaceri la pragul de 360 milioane de lei, un prag care-i scotea din joc pe majoritatea celor interesați. Doar doi dintre competitori, Tehnologica Radion și Delta ACM 93 (un alt client obișnuit al edililor) îndeplineau această condiție, Tehnologica Radion – favoritul întrecerii – având cifra de afaceri de aproximativ 495 milioane lei, iar cealaltă societate peste 520 milioane lei. Un alt criteriu făcut cu dedicație a fost cel al solvabilității patrimoniale, fixată de cei care au realizat caietul de sarcini la pragul de 50%, cu 20% mai mare decât cota obișnuită în astfel de cazuri. Au mai fost și alte criterii aranjate (angajați cu carte de muncă, echipamentele să fie în proprietatea liderului asocierii câștigătoare etc.), asupra cărora s-a revenit ulterior, în urma contestațiilor formulate de participanți.
Prețuri de dumping
Pe de altă parte, pentru a atribui contractul în condiții de legalitate formală de Dâmbovița, consorțiul lui Theodor Berna a venit cu prețuri aberant de mici care au anulat, din start, orice concurență. De exemplu, așa cum au semnalat la vremea respectivă concurenții scoși din joc de mânăria primarului Negoiță, prețurile fixate de consorțiul care avea să câștige erau chiar și de 45 de ori mai mici decât cele normale, urmând ca apoi, după câștigarea licitației, să fie reglate prin acte adiționale și anexe. Astfel, în procesul verbal încheiat după depunerea ofertelor, „la numarul 50, avem „lucrari de ridicare la cota camine (capac nou) cu prefabricate din beton (lei/buc)“. Preturile oferite Eurovia SA – 1117,42 lei, cel al Euroconstruct Trading ’98 a fost de 701,43 lei, iar cel al Mari Villa a fost de 498,5 lei. Cum era de asteptat, oferta Tehnologica Radion s-a ridicat la doar 24,51 lei, de 45,5 ori mai mica decât oferta Eurovia, de 29 de ori mai mica decat oferta Euroconstruct Trading ’98 și de 20 de ori mai mica decât oferta Mari Villa“ – a consemnat presa economică de la acea dată, semnalând și alte tertipuri folosite de Tehnologica Radion pentru a permite comisei de evaluare, conduse de Alina Socobeanu, considerată a fi mâna dreaptă a lui Negoiță. Culmea, s-a mai observat atunci, durata necesară Tehnologica Radion pentru realizarea proiectului tehnic, depunerea documentației tehnico – economice, a studiului de fezabilitate etc a fost de o singură zi, în condițiile în care, spre exemplu, Euroconstruct Trading 98, cu vechime în domeniu, fixase ca termen 15 zile. Nu mai vorbim de faptul că firmele au aflat cu trei zile înainte că trebuie să depună ofertele de participare la licitație, că totul a debutat în săptămâna Paștelui și că data de deschidere a ofertelor a fost în Vinerea Mare, pe 17 aprilie 2009. Este și motivul pentru care, în avertismentul dat, Comisia Europeană a afirmat că „Primăria Sectorului 3 nu a acordat candidaților un termen suficient pentru pregătirea ofertelor“. De ce-ar fi făcut-o însă, când scopul tocmai ăsta era, ca ofertanții să nu aibă timp să-și pregătească dosarele?! Sigur, atribuirea făcută către asocierea de firme condusă de Tehnologica Radion a fost contestată la CNSC, începând cu 22.05.2009, de către societățile Mari Vila Com SRL și Straco Grup SRL, care au contestat mai multe comunicări și decizii ale autorității contractante. Urmare a acestor contestații, CNSC decide, pe 8 iulie 2009 să admită în parte contestațiile făcute de cele două firme. În fapt, CNSC decide „anularea raportului procedurii și a actelor care au stat la baza acestuia, dispunerea unor măsuri de remediere, în sensul obligării autorității contractante la reevaluarea ofertelor, anularea raportului procedurii prin care a fost desemnată câștigătoare oferta asocierii SC Axela Construcții SRL, SC AB Construct SRL, SC Tehnologica Radion SRL, SC Pro Cons XXI SRL și dispunere a reevaluării ofertelor etc etc“. Ulterior, pe 21 iulie, pentru că primarul Negoiță se simțea ofensat de decizia CNSC, el a făcut recurs la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și obține satisfacție fiind obligat, totuși, să reia „procedura de atribuire din etapa de evaluare a ofertei Asociației SC Axela Construcții SRL, SC AB Construct SRL, SC Tehnologica Radion SRL, SC Pro Cons XXI SRL“. Instanța a respins, evident, plângerea unuia dintre intimați. Așa se face că, după reevaluare, cu binecuvântarea instanței CAB, primăria lui Negoiță a atribuit, după reevaluare, evident!, contractul de 110 milioane de euro asocierii Tehnologica Radion &Co. Justiția și Primăria au mers mână în mână cu afaceristul Berna, aliat cu firmele unor potentați cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, unul dintre numele care mai apar în asociere fiind cel al managerului firmei Pro Cons XXI, Corina Bonciog, nimeni alta decît fiica fostei șefe a Administrației Străzilor din Capitală, Elena Ghineraru, ulterior trecută la Administrația Străzilor din Sectorul 6.
Furt cu repetiție, aprobat de justiție
Practica utilizată de către această firmă de casă a lui Negoiță (dar și altor șmecheri de la Primăria Capitalei sau CNADNR), în cârdășie cu indivizi din justiția română, a fost amendată anul trecut chiar de către președintele Traian Băsescu, după ce acesta a primit o scrisoare din partea Comisiei Europene prin care era informat că aceasta nu va mai finanța din bani europeni un proiect privind construcția unui tronson de autostradă din coridorul IV pan-european deoarece cîștigătorul licitației respective fusese desemnat de o instanță de judecată. Desigur, „câștigătorul“ pe ușa din dos a afacerii pe bani europeni era un consorțiu condus tot de Tehnologica Radion, iar valoarea contractului era de peste 445 milioane lei (aproximativ – coincidență! – 110 milioane euro).
O altă coincidență este că tot Curtea de Apel București este cea care a dat câștig de cauză firmei Tehnologica Radion, în confruntarea cu asocierea de firme care a câștigat licitația ( Tirrena Scavi SPA – Societa Italiana per Condotte d’Acqua SPA – Cossi Costruzioni SPA) și CNADNR. „Noi nu vă mai finanțăm proiectele în care justiția a stabilit cine este câștigătorul“, a rezumat Traian Băsescu mesajul primit atunci de la Bruxelles. El a adăugat că reacția CE este una de neîncredere privind modul în care, în România, se câștigă licitațiile în instanță, în pofida deciziilor luate de comisiile de specialiști, care adesea sunt supervizate de către Bruxelles în stabilirea câștigătorilor. „Petru mine, scrisoarea care a a venit ieri, legată de o licitație mare, este un semnal extrem de prost cu privire la cum sunt văzute hotărârile judecătorești legate de un contract și răspunsul este ferm – nu aveți să îl finanțați din bani europeni, este justiția voastră, folosiți banii voștri pe astfel de rezultate la licitații“, a spus Traian Băsescu. „Atenție, că ceva se întâmplă cu toate eforturile noastre de a scrie codurile și legislația. Este, dacă vreți, ceva puțin peste MCV, suntem în zona practică a reacțiilor din justiție“, a avertizat Traian Băsescu, precizând că vor mai fi reacții din partea CE pe această problemă. Iată că, din nou, președintele a avut dreptate, avertismentul de săptămâna trecută din partea CE confirmând declarațiile sale de anul trecut. Din păcate, nu se mai putea face nimic. Primarul Negoiță făcuse deja afacerea cu Tehnologica Radion, chiar dacă banii nu erau din fonduri europene, și nici vila sa de la Balotești, de peste un milion de dolari și ieșire la lac, nu poate fi justificată din salariul lui de primar.
Dan Badea,
31.01.2012