Decembrie 89 – General Bucurescu Gianu: Pe 22 decembrie 1989 Iulian Vlad a cerut ca, în caz că presiunea mulţimii creşte, să dăm voie oamenilor să intre în sediul fostului CC al PCR

Categorie: BlogrollRevolutieSecuritate nationala

Un alt martor important al evenimentelor din decembrie 1989, care nu a ieşit, pånă azi, cu nicio declaraţie publică despre ceea ce s-a întåmplat atunci, este adjunctul fostului şef al Departamentului Securităţii Statului, generalul Bucurescu Gianu. Născut în 1934, el a fost încadrat în Securitate în 1954 şi din ianuarie 1956 påna la 1 ianuarie 1985 a lucrat pe linia pregătirii cadrelor, în Direcţia de învăţămånt a MI şi a Securităţii Statului.
La 1 decembrie 1985 a fost numit şef al Securităţii Municipiului Bucureşti, funcţie ocupată pånă în martie 1989, cånd a a fost numit adjunct al şefului Departamentului Securităţii Statului (pentru munca de informare din interne). La 31 dececembrie ’89, la ordinul generalului kgb-ist Nicolae Militaru, el a fost arestat alături de şeful său direct, general-colonelul Iulian Vlad, de Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii Externe,  şi de generalul Vasile, şeful Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare. N-a fost condamnat. Declaraţia sa, dată pe 9 februarie 1994, în faţa comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, apare astăzi pentru prima oară, Bucurescu Gianu fiind extrem de discret cu privire la implicarea lui în evenimentele de atunci, mai ales că are destule de spus. Spre exemplu, el a fost cel care s-a ocupat de aplicarea planului “Orient”, care constituia ansamblul de măsuri amănunţite cu privire la asigurarea securităţii şefului statului pe timpul evenimentelor interne şi externe la care participa acesta în decembrie 1989, începånd cu vizitta de la Moscova din 4 decembrie şi terminånd cu vizita şi întoarcerea preşedintelui Ceauşescu în/din Iran (18- 20 decembrie). Asta înseamnă că el a fost cel care a decis ca aeronava cu care Nicolae Ceauşescu a plecat în Iran să fie însoţită pentru prima oară de cånd Ceauşescu devenise preşedinte, aşa cum a dezvăluit secretarul personal al lui Ceauşescu, Mihai Hårjeu, de  două avioane de vånătoare. Tot Bucurescu Gianu a fost cel care s-a ocupat de securitatea mitigului din Piaţa Palatului, din 21 decembrie 1989, miting organizat la sugestia fostului primar al Capitalei, Barbu Petrescu. Adjunctul generalului Iulian Vlad descrie şi ordinele directe primite atunci de la Iulian Vlad, dar confirmă şi fapttul că Laszlo Tokes era plătit de serviciile maghiare de spionaj.“Evenimentele din dec 89 au fost previzibile, noi le aşteptam, din moment ce în celelalte ţări socialiste, inclusiv URSS se petrecea ce se petrecea.
Din exterior veneau informaţii, la radio-televiziunea ungară, măsuri împotriva romånilor. Era clar că în localităţi din jurul graniţei  era un lagăr pentru refugiaţi romåni de unde erau retrimişi ilegal peste graniţă indivizi romåni pregătiţi. Au şi fost prinşi la Satu Mare şi Timişoara asemenea indivizi cu misiunea de a lua legătura cu cei din interior. Gen. Nicolicioiu şi Centrul de Informaţii Externe pot da lămuriri suplimentare. Din exterior veneau informări despre situaţia materială proastă şi nemulţumirile, starea de spirit explozivă şi din interprinderi, lipsa de pe piaţă a alimentelor, salarii plătite cu întårziere etc. Eu nu am avut reţineri să dau aceste informaţii şi sigur gen. Vlad îl informa pe Ceauşescu. Se spunea că cei răspunzători de domeniul economic, ex Emil Bobu, căutau să stopeze anumite informaţii.Tokes a semnat chitanţe că a primit bani pentru spionaj
În legătură cu Timişoara ştiu că îl aveam în atenţie pe pastorul Laszlo Tokes ştiind că este în servicii străine. Au fost prinşi la graniţă cetăţeni cu chitanţe semnate de Tokes. S-a prezentat, în septembrie, cazul lui Ceauşescu, el a spus că nu e cazul să se ia măsuri, a rămas în atenţie pe linie informativă. De caz s-au ocupat, concret, cei de la culte. Apoi în zilele premergătoare zilei de 17 decembrie, şeful securităţii din Timişoara m-a informat în legătură cu zarva creată prin masura luată de cultul său de a-l muta din parohie, nemulţumirea enoriaşilor.
În 16 decembrie 89 am fost chemat la cabinetul gen. Vlad unde era convocat şi gen. Macri şi alţi ofiţeri superiori şi am fost informat că la Timişoara au apărut lucruri curioase: demonstraţii, spargeri de geamuri. S-a luat măsura să plece acolo gen. Macri, col. Teodorescu şi încă un ofiţer de la Informaţii Interne. Teodorescu de la Informaţii Externe a fost trimis pentru că se semnalau deplasări ale unor diplomaţi în zonă, prezenţa unor turişti, în special URSS, grupuri de turişti cu maşini Lada etc. Delegaţia a plecat cu sarcina clară de a sprijini securitatea locală în culegerea de informaţii dar să nu se angajeze în acţiunile de stradă. Despre trupele de securitate care nu lucrau cu organele de informare nu ştiu amănunte. Şeful securităţii din judeţe avea doar munca informativă. Macri raporta informaţiile generalului Vlad. La Vlad s-au concentrat informaţiile, nu se mai raporta prin noi, adjuncţii, lui Vlad.Generalul Vlad a spus că a fost destituit de Ceauşescu pentru că n-a înarmat trupele de securitateÎn 17 decembrie 89, duminică, gen. Vlad a fost chemat cu Postelnicu la Ceauşescu. Ne-am adunat şi noi să vizionăm cuvåntarea lui Ceauşescu la TV- după amiază. Vlad la revenire era schimbat, bulversat, a cerut ordinul 2600, s-a uitat la el apoi l-a restituit secretarului. După vizionare ne-a chemat pe mine şi Alexe în birou, unde ne-a spus că la Timişoara evenimentele au evoluat negativ, că Ceauşescu i-a reproşat că de ce trupele de Securitate nu au fost înarmate, cum se ordonase, şi că Ceauşescu l-a destituit din funcţie. Nu ne-a precizat dacă cineva a fost numit în locul lui, deci consideram că este pe mai departe şeful Securităţii, nu ne-am pus problema că acum Vlad nu mai poate da ordine. A spus Vlad să se continue munca informativă, dar să nu se angajeze securitatea în acţiunile de stradă.
Pånă în 20 decembrie 89 informaţiile erau că starea de spirit explozivă se generalizase pe ţară pentru că s-au răspåndit ştirile despre ce s-a întåmplat la Timişoara.

Am fost desemnat să mă ocup de securitatea mitingului din 21 decembrie

În seara zilei de 20 dec 89 au fost informaţii că pe 21 decembrie se va organiza un miting pentru dezaprobarea populară a ceea ce s-a petrecut la Timişoara. Am fost chemat laVlad şi mi-a spus să mă ocup eu de organizarea măsurilor de securitate pentru miting (pentru că Nuţă era la Timişoara) şi pentru că eu răspundeam de planul “Orient”, plan ce a început de la începutul lunii decembrie şi a ţinut pånă la întoarcerea lui Ceauşescu din Iran (20 dec). Ordinul 2600 era un ordin de principiu cu privire la situaţiile deosebite în planul “Orient” era pentru o acţiune concretă – se făceau asemenea planuri pentru şedinţele mari, deplasări, congrese, M.A.N.-uri etc. Aici erau trecute aigurarea măsurilor pe trasee, la aeroport măsuri de organizare cu publicul ce era acolo. Se prevedeau trupe de la MI – circulaţie, pompieri – supraveghetori pe traseu etc. ( Tinerii civili amestecaţi în public erau de la Direcţia a V-a). Comandamentul “Orient” şi-a încetat activitatea la întoarcerea lui Ceauşescu din Iran.
Primind sarcina pentru asigurarea mitingului n-a mai fost timp pentru vreun plan şi atunci am dat ordin să se ia măsurile obişnuite în asemenea situaţii. Nu s-a făcut plan special pentru miting, dar am ordonat: miliţa “astupă” străzile din jur cu subofiţeri; direcţia a V-a asigură înălţimele din jur (Neagoe), col. Botofei de la Capitală era cu asigurarea traseelor; pompierii au venit cu două maşini; USLA cu echipajul- stăteau la parcarea de la restaurantul Cina ( un echipaj era cåţi încăpeau într-o maşină: 4-5 oameni- col Bleorţ poate specifica).
Curios, n-am fost solicitat de şefii mei să raportez de ce s-a “spart” mitingul din 21 decembrie

În clipa cånd mitingul s-a spart- eram în faţa balconului- am recepţionat ţipete, un vuiet ce mi s-a părut că vine de la megafon- vuiet ca la cutremur- şi un val de împingeri în faţă dinspre palat. Valul s-a retras apoi. Am auzit un zgomot dar am crezut că s-a desprins un megafon şi-a căzut. Ulterior am auzit că s-a aruncat o petardă. Dar anterior apăruseră ţipetele de femei şi busculada aceea. Apoi lumea s-a dispersat, dispoziţiile de la capăt s-au pulverizat, materialele de propagandă au rămas pe jos , călcate în picioare, efectivele erau adunate la Athenee Palace- le-am trimis la unitate. Terminåndu-se mitingul, misiunea mea s-a terminat, n-am mai fost implicat în nimic. Mi s-a spus că femeile au ţipat pentru că au fost înţepate. Sus pe clădirea Consiliului De Stat erau oamenii Direcţiei a V-a. La etajul I- la bibliotecă într-o sală era o echipă tehnică de comunicaţii – prin ei comunicam între noi, centrala şi liniile telefonice. Direcţia a V-a avea sediul în clădirea de alături. Am plecat şi eu sus la legăturile telefonice –nu am primit nicio informaţie concretă. Am coboråt, Postelnicu m-a întrebat “ce s-a întåmplat?” – că trebuie să raporteze. Am întrebat şi eu dar nimeni nu mi-a raportat ceva deosebit, mai mult decåt ceea ce am perceput şi eu personal.
Curios, n-am fost solicitat de şefii mei să raportez. Ulterior am auzit că Ceauşescu m-a destituit după ce au aflat că eu răspundeam de organizare mitingului- dar nu sunt sigur. Am plecat la hotel Bucureşti, restaurantul Grădiniţa, Piaţa Romană, să văd ce se întåmplă pentru a putea raporta dacă voi fi întrebat.
Nu am fost implicat în măsurile luate pentru reprimarea demonstranţilor. Împuşcături am auzit la Sala Dalles, cånd s-au tras focuri de avertisment în sus, era pe la 18.30. Aveam o stare sufletească proastă pentru ceea ce s-a întåmplat la miting. La hotel Bucureşti erau trupe de miliţieni. M-am dus la biroul gen Neagoe – Dir aV-a- apoi m-am dus la Piaţa Romană unde era un dispozitiv condus de Suceavă. Erau troleibuse oprite şi tineri care strigau lozinci anticeauşiste.

Iulian Vlad, 21 decembrie: aici nu vă băgaţi!

Am revenit la Direcţia a V-a-, a apărut generalul Vlad, între timp străzile s-au umplut cu armată, TAB-uri etc. Am plecat cu Vlad şi alţi ofiţeri la sediul unde acuma e PNL-ul, cånd începea să se întunece. A venit la “forţe”, de cåteva ori, gen Milea, gen Hortopan şi acţiunea era coodonată de Amăriucăi (ulterior i-am auzit numele, nu-l cunoşteam)- erau soldaţi şi am aflat ulterior ca erau şi elevi de la Băneasa- l-am văzut şi pe Andruţă. Erau Postelnicu, Dincă , Lică Bărbulescu (care a murit) de la partid.  Pe la 18 au fost trase cartuşe,  trăgeau în sus, multe. M-am întors la sediu- l-am văzut pe acolo şi pe gen. Neagoe. Am fost chemat de Postelnicu şi cu Bărbulescu şi ne-a spus să plecăm la comitetul municipal de partid să organizăm apărarea acestui sediu. Erau deja acolo trupe şi am plecat. Nu ştiu dacă Neagoe a primit ordin să aducă ostatici. Vlad mi-a spus atåt “aici nu vă băgaţi”.

22 decembrie, sediul CC al fostului PCR:  dacă presiunea creşte, daţi drumul în sediu!

Am revenit la sediul CC în biroul lui Neagoe şi am înnoptat acolo. Pe la ora 1 noaptea a apărut Vlad, apoi a plecat la Dir aV-a. Dimineaţa, la intrarea A era Vlad, col Ardeleanu, Bleorţ (de la USLA), Neagoe cu paza de la CC, col Lăzărescu, col Pavelescu de la trupe. La Oneşti- pe capul străzii era deja un dispozitiv creat. Am discutat despre ce-i de făcut dacă dispozitivul nu va rezista. Vlad a spus: “să nu se riposteze”. Organele de securitate nu au fost angajate în acţiuni care să împiedice derularea evenimentelor, salvarea sau reinstaurea lui Ceauşescu. Securitatea nu s-a lăsat angajată în acţiuni. Rol însemnat a avut gen. Vlad, era deştept, ştia că nu poate împiedica ce s-a întåmplat peste tot în alte ţări, noi nu eram Securitatea lui Ceauşescu, ci securitatea Statului Romån. Vlad a spus: “dacă presiunea creşte, daţi drumul în sediu”. Acest ordin a fost repetat şi cånd a fugit Ceauşescu.
După ce a intrat lumea în sediu, eu am ieşit prin spate şi ne-am dus la o unitate de-a noastră. La plecare m-am întålnit cu col. Lăzărescu care mi-a spus să ma duc la generalul Vlad în “camera generalilor” –dar n-am găsit camera şi atunci am plecat la acel sediu, la gen. Ţencu ( şeful tehnico-operativ). Ţencu mi-a spus despre ordinul să întrerupem interceptarea convorbirilor telefonice şi corespondenţei. Tot el mi-a spus că are un om între manifestanţi. Generalul Vlad m-a sunat şi mi-a spus să mă duc la sediul ministerului şi să stau acolo şi să ţin legătura cu el. La sediul ministerului era de un grup de revoluţionari condus de un inginer, mai era col Hăsmaş, m-am dus la dispeceratul ministerului. Acel inginer revoluţionar ţinea legătura cu Dumitru Mazilu.
M-a sunat Vlad, mi-a spus să fac un text, să iau legătura cu toate judeţele pentru că el n-a reuşit. Am făcut un text- o notă telefonică împreună cu acel inginer şi col Hăsmaş, cu următorul conţinut:
1 Din acest moment Securitatea intră în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, la fel şi Miliţia;
2 Conducătorii MI şi securităţii să ia legătură cu noile conduceri formate şi să se pună la dispoziţia acestora;
3 Să nu se acţioneze în nicio formă împotriva noilor autorităţi şi revoluţionarilor;
4 Să se asigure sediile pentru a nu se distruge documente;
5 Să se aştepte noi ordine.

Am vorbit pånă dimineaţa cu aproape toate judeţele. Doar la Covasna şi Constanţa nu am găsit pe nimeni. N-am plecat de la minister pånă ce am fost arestat.

Operaţiunea de anihilare a Securităţii a fost condusă de Militaru

Aparatul de securitate nu s-a dizolvat, dar n-a fost lăsat să-şi îndeplinească sarcinile. Cadrele noastre nu puteau ieşi din sedii, nu erau lăsate nici de armată nici de revoluţionari. La fel în foarte multe judeţe cadrele noastre au fost arestate la sedii- la telefon din multe judeţe mi-au răspuns militari. Cadrele noastre, dimineaţa, cum veneau la sedii erau reţinute. Noi am făcut o situaţie clară despre fiecare cadru, cu ce a făcut, pentru că era ideea că Securitatea trage. Ni s-au tăiat legăturile telefonice-eram complet izolaţi -cam din 23 decembrie. Apoi în 26 sau 27 am fost convocaţi cu totii la gen. Militaru – după aceea şedinţă. Pe 28 decembrie gen Vlad a fost lăsat să vină la sediu. A venit, l-am informat despre ce am făcut pånă atunci, de prin 24-25 dec. deja noi făceam note informative pentru gen Militaru, dar şi anterior încă din 22 dec. seara, am dat informaţii lui Mazilu. E adevărat că multe erau dezinformări – exemplu cu grupul de elicoptere, că e luptă aeriană la Craiova, că e atentat la uzina de apă grea Turnu Severin… Dar în 23 s-au întrerupt legăturile. Apoi, după şedinţa cu gen Militaru, au refăcut dispeceratul- culegeam informaţiile.
Aveam un serviciu D la MI – dezinformare – de la 10-15 cadre care lucrau la materiale de dezinformare destinat în special exteriorului. Colonelul Stamatoiu ştie mai multe.

Am făcut un plan de muncă- plan pe care gen Vlad voia să-l prezinte gen. Militaru. Dar în ziua de 31 dec. am fost chemaţi la gen Militaru, am intrat în Cabinet, era gen Ionel şi Gelu Voican Voiculescu, i-am informat, dar la ieşire gen Hortopan, care reţinea, ne-a urcat într-un TAB şi ne-a dus pe Olteniţa. Anterior am primit ordin să concentrăm pe toţi cei de la Dir. a V-a într-un singur loc. A venit acolo gen Vlad şi Montanu – au ţinut un discurs, cred că era pe 26 dec.

Pe Mazilu îl cunosc de prin 1950. Este şi dotat dar are şi dereglări psihice. Soţia s-a sinucis într-un accident mortal de circulaţie. Mazilu s-a descurcat pånă la efectuarea de lucrări de doctorat pentru alţii. Era susţinut de Răduică, Stoica, Stănescu, Bobu şi era apropiat de Doicaru şi Pacepa. Iulian Vlad nu ţinea indivizi de teapa lui în jurul său.
Cred că din interior să făceau planuri să lupte armata cu securitatea. S-a tras şi cu armament care nu există în dotarea armatei noastre sau a securităţii.
Dezinformările prin informaţii s-au practicat inclusiv prin televizor. Se puteau da telefoane de la ambasade. Astfel şi eu am primit un telefon, de la cineva cu o voce cu accent rusesc, că vrea să mă întålnească.
Cine a deschis graniţele?
Sergiu Nicolaescu răspunde: Vă spun eu: gen. Militaru.
Noi de ce am fost arestaţi tocmai cånd trebuia să ne ocupăm de terorişti?! Pentru că s-a urmărit anihilarea securităţii- arestarea capilor şi oamenii au stat şi au primit salariu- atåt. Trecerea Securităţii la armată  poate fi o măsură de protecţie- dar ea era mai mult o măsură de anihilare”.

(General Bucurescu Gianu, fost adjunct al şefului Departamentului Securităţii Statului, Comisia senatorială pentru cercetarea evenimetelor din decembrie 1989, 9 februarie 1994)

Dan Badea,

28.12.2011