Document public:
Stenograma neoficiala, realizata pentru uz personal de unul dintre membrii Comisiei Gabrielescu
Declarația colonelului Gheorghe Raţiu, fost şef al Direcţiei I – Informaţii interne al Securităţii, dată pe 16 februarie 1994 în fața Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989
“În decembrie aveam date că ceva se pregăteşte la Timişoara. Erau nemulţumiri în populaţie. După o teleconferinţă a lui Nicolae Ceauşescu, Vlad a spus că mai mult de trei luni nu va mai putea dura asta! Era un fenomen de plecare ilegală din ţară, dar la sfårşitul lui 1989 s-a întåmplat invers. Trimiterea lor înapoi. Ceauşescu a dispus ca aceşti fugari să fie ţinuţi în dormitoare la batalioanele de grăniceri.
Am trimis oameni să-i cerceteze, circa 20 au recunoscut că au fost recrutaţi de organizaţia “Romånia liberă” din Budapesta şi aveau o tabără de antrenament la Bicske. Pentru că eram în cercetare la Arad cu un cioban ce a trecut cu oile, am fost trimis la Timişoara să văd situaţia acestuia. Erau romåni şi ţigani cei recrutaţi şi mi-au spus că trebuie să se prezinte la Timişoara. Maghiarii favorizau plecarea fugarilor în Occident prin diferite filiere. În 1986, comandantul Roşca din Timişoara a înfiinţat organizaţia “Romånia liberă” la Budapesta care a luptat pentru răsturnarea regimului comunist din Romånia. În Ungaria cercurile, în special din råndul clerului. La biserica Sfåntul Ştefan, un preot reformat Nemet Geza îi primea pe transfugi. Cel mai mare contingent de transfugi reţinuţi în Ungaria era în jur de 6.000. Geza Nemet a sprijinit organizaţia “Romånia Liberă”. Scriau lozinci contra lui Ceauşescu. Apoi Roşca a plecat în Occident. Ultimul şef acolo a fost unul Manea. Sediul s-a mutat la Bicske – o fostă cazarmă unde se pregăteau transfugii.
În Romånia era situaţia explozivă, lipsea doar scånteia. Scånteia s-a declanşat în Timişoara. A lucrat serviciul secret maghiar dar şi alte servicii – erau şi maghiari veniţi din SUA ca să sprijine acţiunea. La Bicske se făcea şi pregătirea paramilitară – cu lanţuri, răngi, etc. Tokes Laszlo era agent iar Papp Laszlo, episcop, tot un agent al serviciilor secrete maghiare, a avut sarcina să-l şicaneze pe Tokes. De două ori, la Direcţia Cultelor i-am spus lui Papp Laszlo să-l lase în pace pe Tokes, dar el nu s-a conformat! La Timişoara, la Tokes în birou, aveam plasat un microfon şi toate convorbirile cu agenţii erau înregistrate, nu ştiu de ce Securitatea nu le prezintă! Nu bătrånii aceia cu lumånări au început revoluţia, ci populaţia din Piaţă, scånteia pornind-o cei circa 100 aduşi din Ungaria care apoi au fost retraşi, au plecat în Occident. Deci cazul Tokes a fost un caz fabricat – situaţia era mai explozivă la Iaşi sau Galaţi, oraşe mult mai necăjite, iar noi ne aşteptam ca acolo să înceapă.
Erau şi mulţi conducători nemulţumiţi de Ceauşescu: Gogu Rădulescu, Mizil, chiar şi Dăscălescu, Dumitru Popescu. Ceauşescu cånd împuşca 10-15 urşi era nemulţumit – vroia peste 20 de urşi şi împuşca la o vånătoare cåte 150 de cerbi lopătari. Îşi vărsau focul pe aceste animale! Vlad era nemulţumit încă din 1984, Postelnicu în schimb era foarte docil, ascultător, în mai multe împrejurări s-a manifestat faţă de mine şi Macri – nu avea reţineri. Elena Ceauşescu avea unele ieşiri: că de ce Iancu de Hunedoara era trecut între eroii neamului la o expoziţie, că-i måna iredentismului maghiar. Am fost chemat la Elena – şi Petre Enache – care pe urmă a făcut comoţie cerebrală. Nu cred că Enache a fost asasinat însă Elena a fost atåt de grosolană şi dură încåt Enache a ieşit complet desfigurat. Adică Elena a spus că cel din grupul statuar nu este Iancu de Hunedoara, ci Matei Corvin şi este måna ungurilor! Că ştie ea după costumaţie. Apoi altă dată, Elena a făcut mare scandal pentru ‘săptămåna filmului american”, că ce vor imperialiştii în Romånia. Ceauşeasca în paranoia sa cădea dintr-o extremă în alta dar ea era şi proastă şi foarte rea.
Episodul Tokes a fost o diversiune controlată de episcopul Papp Laszlo, agent al serviciilor secrete ungareÎn 15.12.1989, Tokes a lansat zvonul că va fi evacuat, a chemat enoriaşii să-l susţină. Noi am instalat o cameră de luat vederi vis-a-vis de locuinţă lui. Noaptea au mai rămas circa 60 din aştia, bătråni. Nu se punea problema evacuarii pentru că såmbăta şi duminica nu se fac evacuări, ci eventual luni. La trei am plecat la masă, sună telefonul, am venit înapoi la serviciu. Mi s-a spus că la Timişoara, că nu la casa lui Tokes, ci pe strada principală a apărut un grup de tineri turbulenţi, alţii decåt cei din faţa casei lui Tokes, că au blocat circulaţia – au oprit trecătorii – au spart vitrine, au scos băuturi – că se îndreaptă spre Piaţa Maria (se comportau ca cei instruiţi la Bicske).
Am raportat lui Vlad şi a venit şi Bucurescu, Postelnicu l-a chemat pe Vlad la el. S-a reîntors şi mi-a spus că cele două trupe de Securitate nu sunt suficiente, să trimitem şi alte forţe la Timişoara. Comandantul de brigadă din Timişoara a fost de acord să trimită alte trupe dar a spus: fără armament şi să nu se implice în restabilirea ordinii ci numai în munca de informare. Erau şi trupe de Securitate-Miliţie care trebuiau să dea ajutor miliţiei pentru restabilirea ordinii. La Timişoara erau două companii de trupe –securitate- miliţie – deci securişti puşi la dispoziţia Miliţiei pentru restabilirea ordinii. Apoi erau trupe de intervenţie antiteroristă – în Timişoara era o brigadă cu 3-4 batalioane. Am fost apoi din nou chemat la Vlad – era şi Macri (şeful Contrainformaţiilor) şi am fost să anunţăm şi şefii judeţelor despre ce se întåmplă la Timişoara – să intensifice munca informativă, să raporteze tot ce se întåmplă. Apoi Vlad a fost solicitat să trimită şi el oameni la Timişoara. Pånă la urmă s-a hotăråt să plece Macri. A plecat pe 16 decembrie, ora 23. De la mine l-am trimis pe Anastasiu – un locţiitor. Seara a fost mai liniştită la Timişoara. Dimineaţa, Sima m-a sunat din Timişoara ca a plecat coloana cu Tokes în judeţul Bihor.
Nu ştiam de nicio evacuare forţată. Postelnicu primise indicaţii să-l scoată pe Tokes din oraş. Noi ne-am comportat civilizat cu el, a fost instalat acolo. La Paris s-a jurat să se refacă Ungaria Maghiară şi urmaşii lor vor ca pånă în anul 2000 să refacă ceva. Au centre puternice în Germania, Austria, Ungaria, Canada dar au sediul central în Budapesta. Ei şi-au reluat ofensiva în 1973, cånd a luat fiinţă un serviciu de 10 oameni – au amplificat însă această activitate. Direcţia I avea 300 de persoane sub Gheorghiu Dej, dar s-a diminuat la 98. Iredentiştii acţionează pe trei fronturi: 1. Interior 2. Exterior – care caută să sprijine şi3. Un front în Ungaria finanţat cu fonduri imense.În Romånia sunt doar 100.000 de maghiari cu tendinţe iredentiste.Papp Laszlo era deputat în M.A.N. şi era interzis să-i urmărim pe deputaţi. Dar au făcut aceste verificări. Prin ‘87-‘88 a spus că fata lui Tokes l-a chemat să-l reangajeze pentru că episcopul Nagy de la Cluj l-a dat afară. M-au întrebat şipe mine ce părere am, am spus bine, să-l reprimească şi atunci Cumpănaşu a trimis acordul Departamentului Cultelor. Dar Papp Laszlo a ţinut să-l numească la Timişoara pentru că au un preot în vårstă, autoritar, care poate să-l ţină în fråu. Am fost de acord şi dosarul lui Tokes a fost transferat la Timişoara. Preotul a avut un atac de cord, după certuri bisericeşti ale lor. După o săptămånă Tokes s-a instalat în casa parohială. Aici a intervenit jocul lui Papp Laszlo care n-a vrut să-l numească paroh pentru că nu are vechime şi atunci a dat o decizie de mutare. La insistenţele mele, Cumpănaşu a fost de acord cu mutarea asta.
Papp Laszlo a făcut procesul de evacuare – deci a fost un agent pus să-l incite – avea legături şi la Debrecen, unde avea o fiică. Am găsit chitanţa cu 20.000 de lei adusă de un agent, primea bani pentru a face deplasări prin ţără. Avea cheltuieli. Ştirile de radio au transmis că în Romånia s-a înfiinţat o nouă grupare: Frontul Salvării Naţionale, am mai auzit de FSN avånd nişte manifeste confiscate dintr-un TIR. Manifestele erau semnate: Frontul Salvării Naţionale şi Acţiunea Democratică Romånă. În 21 decembrie, am trimis ofiţer de serviciu pe Minister împreună cu colonel Ruxandru. La ora 9 a început alerta. Primele telefoane le-am primit de la Sibiu şi Cugir că grupări de oameni se-ndreaptă spre sediul de Partid. Că au dat foc. La Sibiu ţineam legătura cu Petrişor – acolo acesta a fost chemat la Dragomir, a fost arestat. După ora 8 am ţinut legătura cu locotenent-colonel Ignat din Sibiu. Nu ştiu exact cånd i-a arestat Dragomir. S-a spus că sunt 20 de morţi. Dimineaţa în 22, o telefonistă din Sibiu m-a sunat şi a cerut ajutor, că sunt încercuiţI şi că se trage.
Iulian Vlad mi-a spus că a fost destituit pe 18 decembrieDuminică au apărut asemenea manifestări la Caransebeş, Cluj. Greve au fost la Sf. Gheorghe, Braşov, la Arad a fost ceva – dar fără focuri de armă. Dimineaţa trebuia să mă schimbe generalul Gheorghiu dar nu a venit. Toţi erau reţinuţi la CC – de aici se comandau acţiunile din Capitală. Nu ştiau ce se întåmplă la Bucureşti – doar de la un subofiţer care a fost să vadă. Noi am înregistrat teleconferinţa şi am dat înregistrarea lui Gelu Voican Voiculescu. După teleconferinţă, Vlad a cerut un set de regulamente. În 18 duminică, Vlad mi-a spus că a fost destituit cu Milea şi Postelnicu, dar s-a revenit pånă la liniştirea lucrurilor dar precis vom fi schimbaţi la întoarcerea din Iran.
Stenograma Gheorghe Ratiu, pag2.
I-am spus şefului Televiziunii să nu acţioneze dispozitivul special pentru întreruperea emisiei
Pe 22 decembrie, am rămas la sediu pånă la orele 11. A trecut pe acolo Stamatoiu, spunea că mergem la unităţi. Am auzit de sinuciderea lui Milea. Aveam şase ofiţeri la Tv şi cinci la Radio. Generalul Vlad m-a mai sunat, că “ştii ce avem de făcut”, adică nu facem noi ordine în stradă. M-am dus la unitate. M-a sunat un ofiţer de la TV că oamenii vor să intre. Am spus să se retragă, armele de la santinelă să fie închise. L-am sunat pe Petre Constantin, şeful TV. M-a întrebat ce facem cu dispozitivul special ( care să scoasă TV-ul din funcţie), am spus să nu-l acţioneze. Apoi ofiţerii de la mine au deschis uşile de la TV, era acolo şi Mironov, långă uşi. S-a făcut un nou comandament la Securitate cu generalul Mortoiu. Am urcat şi eu pe capota unui ARO – am spus manifestanţilor să ne ajute să păstram documentele, dar să nu intre toţi, ci un comitet. Au intrat circa 15-16, i-am instalat într-o sală şi au ales un conducător – Cristi Popovici şi alţii – am stabilit cu ei să instituim paza – dar fără armanent şi din am început colaborarea cu revoluţionarii. Nu erau trimişi de nimeni. M-am gåndit să întreb cine conduce revoluţia asta?
Am dat telefon la 261 – era la telefon Iliescu – m-a întrebat dacă îl ştiu pe Stănculescu şi să-l caut să mergem la Ministerul Apărării. Era în jur de ora 13, m-am conformat – în cabinet la Stănculescu era Guşe, Logofătu, Chiţac, Voinea, Hortopan, era şi Militaru. Pe la trei fără zece au venit civilii: Iliescu, Voican, Montanu, Petre Roman. Nu ştiu de ce nu s-a spus de această sedinţă de la MApN. Şedinţa a deschis-o Iliescu, a spus că s-a creat un vid de putere, trebuie să creăm un comandament unic etc. Cred că era şi Brucan, colonelul Stan şi Iacob. S-au făcut propuneri cum să fie denumit noul organ. Petre Roman a spus despre Frontul Sălvării Naţionale pentru că acum 200 de ani în Franţa tot aşa se cheama. Şi Iliescu a fost de acord. Apoi, Iliescu a spus că vom face un consiliu central şi s-a făcut o platformă-program. S-a creat şi un comandament militar unic – a fost pus generalul Guşe în fruntea comandamentului. Şi la Interne l-am propus pe generalul Ghiţă şi pe generalul Cåmpeanu de la Miliţie. Am întrebat pe Iliescu ce fac cu Securitatea.
Mi-a spus să iau legătura cu comandanţii să intre trupele în unităţi. În timpul ăsta a sunat telefonul de trei ori că vin tancuri de la Băneasa. Apoi că generalul Nuţă, la Timişoara, vrea să fugă. Iliescu a dat ordin să fie arestat la Arad. După şedinţă, generalul Guşe a venit la CC, nu am înţeles de ce nu a rămas la Minister. Acolo au rămas Stănculescu, Militaru. La miezul nopţii, m-a sunat Vlad. Apoi mi-a spus că idiotul de Plesiţă a plecat cu coloana din Grădiştea să mă duc să-l opresc. M-am dus cu o maşină – era perfect linişte la Grădiştea: am venit şi i-am spus lui Vlad că este o alarmă falsă.
Nu înceta focul şi l-am întrebat pe Ardeleanu de ce nu intervine? Am format patru echipe să vedem prin spitale cine sunt morţii şi răniţii. Am verificat şi am făcut un raport că doar patru morţi sunt străini şi-au murit accidental – doar unul a fost omoråt pentru că s-a crezut că-i terorist. Unii erau dubioşi totuşi, spitalele erau puse sub pază şi era imposibil să se facă o cercetare. S-a spus că sunt sute de turişti în maşini Lada – dar era imposibil pentru că înainte cu o lună Ceauşescu întrerupsese turismul cu toate ţările vecine. Pe unde au intrat aceştia? Nu am avut probe că s-a implicat statulmaghiar. Dar transfugii aceia erau pregătiţi. Am vorbit cu şefi de securitate – nu au confirmat problema cu autoturismele Lada. De turişti nu ne ocupam noi dar nici din discuţia cu Mortoiu sau ceilalţi nu a reieşit o invazie mare de turişti – cred că sunt fabulaţii! L-am rugat pe Măgureanu să-mi dea voie să mă ocup dar nu mi-a permis. În presă s-a dat o ştire că pe teritoriul Iugoslaviei s-au prins 60 sau 70 din cei care au acţionat în Romånia şI eu presupun că sunt din cei trecuţi din Ungaria şi retraşi!
Cei care au avut sume arme cu lunetă şi prevăzute cu infraroşu era trupele USLA. În sediul erau doar 3-4 asemenea arme. Eu spun cu tărie că nu au existat terorişti în sensul ce li s-a dat atunci. Acte teroriste au fost – dar a fost un joc – trebuie să căutaţi la DIA – care au trecut prin şcoli la Moscova. Nu Securitatea a tras! Convingerea mea ca om de informaţii: au fost simulatoare de foc şi zgomot de care aveau şi Armata şi Securitatea, dar puteau fi aduse de agenţi şi date celor din interior. Cineva a vrut să fie acest “joc”, dar nici activiştii de partid nu au tras. Tot mai mulţi oameni din sånul partidului şi-au dat seama că trebuie făcută o schimbare.
Dar Ceauşescu a devenit dogmatic, nu era în stare să facă schimbări.S-a făcut greşeala la Timişoara, s-a făcut greşeala la 21 decembrie, iar după 22 nu mai trebuia să se tragă niciun glonţ. Au murit mulţi nevinovaţi în acest joc făcut de unii ca spectacol de Crăciun. Brucan a fost lucrat, s-a spus că e spion american, apoi evreu- toţi ăştia erau lucraţi la Direcţia III Contraspionaj – în loc să fie la noi. Era şi unitatea 0110 Contraspionaj Tările Socialiste, cundusă de general Nicolicioiu, avea în problematică în special URSS şi Ungaria – aici erau “lucraţi” Măgureanu şi ceilalţi.Şeful Securităţiilor judeţene nu avea simulatoare. Avea armată pentru că aveau acele trupe de cercetare-diversiune. Făceau exerciţii – noi îi mai prindeam – aveau un plic la ei pe care îl rupeam şi scriau cine sunt. Dar dacă se întorceau cu plicul rupt însemna că nu şi-au îndeplinit misiunea. În seara de 21 decembrie a fost în stradă Şcoala de la Băneasa – dar fără arme şide la USLA pentru paza ambasadei americane. Fără să luam ceva din meritele revoluţionarilor, era şi un interes din afară. Străinii începeau să se agite cu una-două săptămåni înainte. Fiecare şi-a rechemat reprezentanţii.
Un comerciant şi-a scos familia din ţară (Braşov), ambasadorii din Bucureşti (Franţa, Belgia, Olanda) au devenit foarte activi, ieşeau personal pe stradă. S-a dorit de data asta să curgă sånge. La Braşov nu s-a reuşit dar trebuia urnit cumva poporul să se mişte. Se justifică pånă în 22. Dar după această dată nu se mai justifică!! Mulţi neinstruţi au primit arme, mulţi au murit în “prostie”. Aşa a murit un căpitan al meu. Doi morţi la intrarea în MI – pentru că se trăgea fără somaţie. S-a tras fără niciun discernămånt. Nu erau semnale luminoase de la ferestre ci lumini pålpåitoare de la pomii de Crăciun. Trupe erau la dispoziţie Direcţiei a V-a care asigurau vizitele lui Ceauşescu. La miting cei din Direcţia a V-a aveau 300 de automate distribuite dar nu s-a tras niciun cartuş şi toate automatele au fost retrase. Mai aveam în departament un serviciu “D” care se ocupa şi de acţiuni de dezinformare dar mai mult pentru străinătate. Totuşi cred că există un plan exact cu ce s-a întåmplat. În 1973, speriaţi de criza economică, s-a considerat că este necesar să se facă planul “Taifun” – ştiu de la generalul Dogaru.
Planul avea ca obiectiv desfiinţarea lagărului socialist pe etape: Etapa I – disensiuni între ţările socialiste, etapa II – desfiinţarea CAER etc. Romånia avea un capitol special în acest plan. Apoi, serviciile occidentale au dat måna cu ruşii, ungurii au fost primii interesaţi în speranţa că vor putea schimba statutul Transilvaniei cu această ocazie. Am văzut că ideea mitingului nu a fost bună! Dar Ceauşescu nu ţinea cont de informaţiile sau obiecţiile noastre. Încă din 1973, Ceauşescu a dat ordin ca noi să nu ocupăm de activul de partid. Şi cei mai mulţi anti-ceauşişti au fost chiar în sånul activului de partid! Şi noi nu aveam voie să ne ocupăm de ei. Apoi de prin ’75 şi informatorii noştri aveau aceleaşi griji, nu mai era reţeaua informativă ca înainte. Documentele mele le-am lăsat la domnul Măgureanu, acolo puteţi să le găsiţi”.
Dan Badea