Categorie: 
– Se confirmă că absolut tot ce am scris pe acest blog (badeadan.blogspot.ro), referitor la manipularea practicată de sclavii lui Vîntu, din trustul de presă Realitatea-Caţavencu, este adevărat. Mafiotul s-a folosit de tonomate pentru a manipula „prostimea”. Câteva dintre aceste jigodii folosite de mafiot, din presă sau politică, apar în stenogramele de mai jos.-
Cine parcurge stenogramele din dosarul lui SOV înţelege de ce presa de tip mafiot, aşa cum este practicată de sclavii lui Vîntu sau Voiculescu, este o vulnerabilitate pentru securitatea naţională a României şi a fost trecută, ca atare, în Strategia Naţională de Apărare.
Mafia a reacţionat, cum era şi firesc, împotriva acestei menţiuni, mulţi aşa-zişi jurnalişti, în fapt tonomate, cântând aria mafioţilor şi amendând noua vulnerabilitate. Din păcate, presa de tip mafiot (campanii de presă la comandă, presă de şantaj etc.) controlează spaţiul public iar câtă vreme sclavii lui Vîntu şi Voiculescu vor popula mediul presei, vulnerabilitatea tinde spre ameninţare şi, mai departe, spre risc. Mafioţii au înfiinţat chiar şi un grup pentru apărarea presei de şantaj, toţi cei care au semnat pentru constituire fiind reprezentanţii grupurilor de interese ostile României.
„POPA CĂTĂLIN : Am făcut un carton şi am spus că aceleaşi ONG-uri, în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu.
S.O.VÂNTU : – Foarte bine, f… în gură să-i f… Deci s-au isterizat ăia.
POPA : -Mamă, sunt cu nervii pe pereţi.
S.O.VÂNTU : – Excepţional, excepţional.
POPA : -Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de faţă şi cele mai importante ONG-uri din România, şi nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată aşa ceva. Dar ştii care este şocul?
S.O.VÂNTU : – Ă?
POPA : – Liderii celor două partide de opoziţie nu vor să facă declaraţii pe tema asta.
S.O.VÂNTU : – De ce?
POPA : – De boi. Adică răspunsul meu e clar. De boi.
S.O.VÂNTU : – Cred că fac bine, tati.
POPA : – Eu nu cred.
S.O.VÂNTU : – Dacă îmi permiţi, totuşi rărirea parlamentarilor este o chestie foarte populară printre cetăţenii imbecili ai acestei ţări.
POPA : – Da, dar nu despre asta e vorba.
S.O.VÂNTU : -Ba da, pentru că acolo este prefaudarea alegerilor. Se referă strict la referendum şi referendumul este o chestie gingaşă. Ei au ieşit deja cu declaraţii că susţin micşorarea numărului de parlamentari.
CĂTĂLIN POPA :-Da şi asta poate să spună şi acum, „Susţinem în continuare referendumul, haideţi să-l programăm între tururile de scrutin”.
S.O.VÂNTU – Da. O să mă gândesc. Să vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN să văd de ce nu preiau mesajul. Nu ştiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.
(…)
CĂTĂLIN POPA. – Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.
S.O.VÂNTU – Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA. – Da.
S.O.VÂNTU – Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F… în gură să-l f… Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde – n.n.).
CĂTĂLIN POPA. – (râde – n.n.). Da.
S.O.VÂNTU – Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA. – Da. Am simţit şi eu pe alocuri.
S.O.VÂNTU – Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA – (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU – Da. De data asta… multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.
CĂTĂLIN POPA. – Da.
S.O.VÂNTU – I-o degajăm f… în gură să-l f… Hai, te pup! Pa!
CĂTĂLIN POPA. – Drum bun! Pa!”
„L-am suspendat pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă“
„CHIRIEAC BOGDAN : – Aşa e. Absolut ! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÂNTU – Da, evident.
CHIRIEAC : – Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÂNTU: – Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC : Da.
S.O.VÂNTU: – Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
CHIRIEAC : – Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÂNTU: – Da, bătrânelule”.
„S.O.VÂNTU: – De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER :- Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÎNTU: Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER. – Da, am înţeles.
S.O.VÎNTU- Da măi, e trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: ” Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă Băsescu, creşte”, vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER. – Da, corect.
S.O.VÎNTU: – Asta e treaba. Adică eu cred că este… îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER. – Mamă!
S.O.VÎNTU: – Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER. – Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÎNTU- Dar este elementar, dragă Watson (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.
„STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…, pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim”.
„CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu Alro care e pe site-uri acuma?
SORIN OVIDIU VÎNTU: nu am auzit.
CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru… în care e băgată Elena Udrea şi cu ăştia şi cu psihologul Stolojan.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Aşa…
CORNEL NISTORESCU: Povesteşte Nastasiu. Şi ăştia de la Realitatea o au şi nu vor s-o dea. Şi caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Şi Popa a refuzat să o dea. Ţi-a spus?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-şi asumă…, ştiu, tati, dar nu-şi asumă, zii să-i spun, scriitorul cărţii, am uitat cum îl cheamă.
CORNEL NISTORESCU: Ba îşi asumă, cum să nu!
SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îţi spun că nu-şi asumă… Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem aşa, aşa. Şi am spus bă, dacă îşi asumă autorul cărţii interviul şi cu Nastasiu, daţi-i drumul. Dacă nu, ăştia se întorc mâine şi spun că au făcut o glumă. Şi nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-şi asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.
CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu şi-a asumat, pardon. Ăla, tu îţi asumi interviul? Tu îţi asumi declaraţia? Ăsta voia 50 000 euro să-şi asume aia. Dă-te-n moaşă-ta! Nu pot să dau bani pe aşa ceva. Nu că e vorba de 50 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte poveşti”.
S. O. VÎNTU: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
CORINA DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ceea ce vroiam să te rog!
CORINA DRĂGOTESCU: Categoric nu! Categoric nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ce…
CORINA DRĂGOTESCU: Acuma urcă operatorul cu colega de la Social, filmează tabelul să şi-l asume. Eu nu-mi asum nimic. Dacă dă imaginea, ca să vadă, mă rog, să fie…
S. O. VÎNTU: Deci, nu te transforma într-un agent! Nu te transforma într-un agent de manipulare al lor!
CORINA DRĂGOTESCU: Bine”.
S. O. VINTU: Da. Pai daca nu se face o prosie de aia majora, practic Geoana ar putea sa stea si acasa. (…)
S. O. VINTU: Nu, in sensul sa spuna ceva, sa-i scape vreo perla din aia infernala, atata tot, e singura poveste
CHIRIEAC: Da, cum a fost aia cu cota mea de guvernare.
S. O. VINTU: Da, ceva de genul asta.
CHIRIEAC: Dau din cota mea de guvernare.VINTU: Deci daca nu rosteste o prostie majora…
CHIRIEAC: Sorine, dar si daca se intampla, in corul general de b… si c…, nu se mai vede.
S. O. VÎNTU: Ma, s-ar putea sa bage, stiu eu?, nu stiu, hai sa-i omoram pe aia, minoritarii aia, hai sa-i asasinam, sa facem lagare pentru minoritaii ceilalti… Vreo prostie din asta de te doare capul. Te doare capul 20 de ani dupa aia.
„SORIN OVIDIU VÎNTU: Alo!
MIRCEA GEOANĂ: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei.
MIRCEA GEOANĂ : Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (râd amândoi)”.
„S.O.VÎNTU: Salut, Dane!
DRR: Salut, prietene. Dă-mi şi mie cam cum stăm pe la ora şase.
S.O.VÎNTU: Aşa. Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?
DRR: Eu aş vrea la Apărare, pe cuvântul meu.
S.O.VÎNTU:Auzi, eu am glumit, nu vreau absolut nimic. Da, tati, aţi câştigat”.
Vântu către Guşă: „La cât avem conferinţa de presă?“
(7 decembrie 2009)
S.O.VÎNTU: La cât avem conferinţa de presă? ….
Cozmin: Da, cam aşa, cam peste un sfert de oră, 20 de minute maxim.
S.O.VÎNTU: Aşa. Bă, fiţi atenţi, că chestia asta nu i se bagă din burtă. Fiţi foarte atenţi la BEC.
Cozmin: Îhî.
S.O.VÎNTU: Foarte atenţi la procese-verbale, nu vă culcaţi pe o ureche.
Cozmin: Nu, n-a plecat nimeni.
S.O.VÎNTU: Că nu întâmplător i-am lăsat să-şi dea mesajele pe Realitatea, ca să vă ţin în alertă, tati!
Cozmin: Îhî.
S.O.VÎNTU: Deci, fiţi foarte atenţi. Jocul nu s-a terminat. Vorbeşte cu oamenii, nu la culcare acasă. Până dimineaţă, până când nu se bate în cuie toată povestea mi se pare normal să staţi, că ei vor sta până dimineaţă să-şi facă ciordelile.
Cozmin: Şi ei stau, şi noi stăm.
S.O.VÎNTU: O.K. Deci, se stă până dimineaţă. Te rog mult, am lăsat dezbaterile să curgă pe tema asta, tocmai ca să fiţi extrem de atenţi. Te pup, Cozmin! Pa!
Cozmin: Te pup!
Vîntu – Cozmin Guşă (9 decembrie 2009): „Dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii“
„S.O. VÎNTU: Da, Cozmin.
COSMIN GUŞĂ: Ce faci, Sorinache?
S.O. VÎNTU: Te pup. Ce să fac, mă, mi-am rezolvat o parte din treburile personale, nu vezi, procese, dosare penale, interdicţii, tot felul de chestii. A trebuit să iau şi nişte măsuri urgente pe business şi de acum gata, mă…
S.O. VÎNTU: L-am sunat şi pe Mircea în seara asta, mă întâlnesc mâine cu el şi public, public, futu-i în gură să-i fut. Mi-ai văzut interviul din HotNews?
S.O. VÎNTU: asta este treaba, am vrut să liniştesc oamenii. Se aruncase pe piaţă puternic de tot că Patriciu a cumpărat realitatea, dar la maniera făcută de căcat.
Cosmin Guşă: Ştiu, ştiu, cum a mai făcut Patriciu de două ori.
S.O. VÎNTU: Şi au făcut-o că ei se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am şi fost eu în interviu, lăudându-mă cu banii mei că, de obicei, după cum bine ştii, n-o fac”.
„S.O. VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele…
S. TOADER: … a condus aia, cum îi zice, fanfara…
S. O. VÎNTU: A condus şi fanfara… Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl futeam pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Şi, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieţii ăştia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem… armata aia… o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete şi pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată şi extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizaţie care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde şi intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu şi pe ăla merg.
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi… Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui VÎNTUşi răspunde la comanda lui VÎNTU.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p… dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc… În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p… prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f… pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f… morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p… mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihaiu afară din Deltă, da?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o muie şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p…, una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi… Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pişatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S. O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut”.
S. O. VÎNTU: -Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuţii : Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanţarea mea, Academia Caţavencu este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUŞCU: – Ăştia se formează în ani, Sorin.
S. O. VÎNTU:: -Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.
S. O. VÎNTU: – Dar stai puţin: şocul a trecut, de-acuma eşti în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituţie patronală. Este totuşi un business făcut pe banii mei, şi nu puţini, sunt câteva zeci de milioane de euro.
D. BUŞCU: – Instituţia patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conţinutul acestei publicaţii.
S. O. VÎNTU: – Tocmai de aceea, ce-ţi spun, dragul mei prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct ! Organizaţia trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VÎNTU: – Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu VÎNTU. Punct ! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu VÎNTU sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.
S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f…ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f…ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: – Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: – Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: – Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.
S. O. VÎNTU:: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.
D. BUŞCU: Un adevărat patron de presă.
S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.
S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm : Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.
S. O. VÎNTU: Mă, nu ne…, dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să…. Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc… să încep să-mi f…t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.
D. BUŞCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câţiva ani. E ştiută, a făcut turul organizaţiei asta. E ok, adică e…
S. O. VÎNTU: Doruleţu’, e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, că nu ai putut să-l ţii pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p…ă, îl dai afară. În momentul în care unul îşi permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Caţavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că se potoleşte… mi se rupe p…a! Ăia când îşi lansează ziarul?
D. BUŞCU: Acuma ies cu el.
S. O. VÎNTU: Vezi tu, la ăştia 14 care au plecat, trebuia să le ataşezi şi un om de încredere al nostru, să fim şi noi înăuntru, acolo.
D. BUŞCU: Este, dar este şi unul de-al lor aici, îl ştiu.
S. O. VÎNTU: Da.
D. BUŞCU: Mie îmi displac chestiile astea.
S. O. VÎNTU: După cum ai văzut, nu trebuie să-ţi displacă, trebuie să fii foarte atent la chestiile astea.
D. BUŞCU: Da, eu sunt alt gen. Le-am interceptat şi corespondenţa, printr-o greşeală pe care au făcut-o ei, am pus mâna pe corespondenţa lor pe mail, adică nu a săpat cineva în mod special, dar… şi am văzut că povestea era discutată de 7-8 luni, adică era hă, hă, era o chestie pusă bine la punct. Dar în fine, nu vreau să mai aud de ei şi nici nu vreau să mai am de-a face cu ei. Deşi sunt vreo 2-3 acolo care au fost luaţi cu forţa, ştii, dintr-un entuziasm din ăsta, băieţesc, la bere şi de solidaritate soldăţească.
S. O. VÎNTU: Ăia nu mai au ce căuta înapoi, indiferent de situaţie”.
Dragoş Stanca: Alo!
S.O. Vîntu: Te pup, Dragoş.
D. Stanca: Râdeam, că sunt pe ăla după central.
S.O. Vîntu: Ce voce melodioasă?
D. Stanca: Da.
S.O. Vîntu: Gold_FM.
D. Stanca: Vroiam să-ţi zic că vrea Bobby să se mai vadă o dată cu tine, dacă poţi.
S.O. Vîntu: Care Bobby?
D. Stanca: Bobby Voicu, ăla cu răceală (n.r. – reţeaua) socială.
S.O. Vîntu: Hai să spunem 2 şi jumătate pe Paris ar fi OK?
D. Stanca: Da, da, când vrei tu.
S.O. Vîntu: Dar pe Paris, la mine acasă, nu la birou.
D. Stanca: Bine, OK.
S.O. Vîntu: Că mai am o întâlnire acolo cu un prieten şi mă întâlnesc şi cu el.
D. Stanca: La 2 şi jumătate, da?
S.O. Vîntu: 14.30 fix.
D. Stanca: Bine. Şi, în paranteză fie spus, ca să ştii, noi avem, apropos de răceala socială românească, pe zona asta există Neogen, care e veche şi e liderul, şi noi am lansat „Toţi pentru unul” se cheamă, care acuma mi-au venit rezultatul pe luna trecută, cred că într-o lună îi batem pe Neogen că n-au…
S.O. Vîntu: Măi Dragoş Stanca…
D. Stanca: Nu, zic ca idee.
S.O. Vîntu: Ce-ai tu în cap? Rahat?
D. Stanca: Nu, că sunt de acord să mai facem, nu zic că nu e bine, doar…
S.O. Vîntu: Nu, tu mi-i trimiţi dar eu nu iau nicio decizie. Tu îmi trimiţi nişte…noi avem o strategie, am impresia că în permanenţă ignori care este, de ce mă întâlnesc eu cu labagii ăştia.
D. Stanca: N-am de ce să ignor, pentru că eu ţi-am propus asta.
S.O. Vîntu: Şi atunci? Nu, dar…Măi băiatule, n-am de gând să fac nimic nici cu Zoso, nici cu Bobby Voicu, pot să le dau o şpagă, şi cu asta, basta. Şi trec în regimentele noastre. E o tehnologie de a atrage lumea lângă tine.
D. Stanca: Nu, că Bobby e OK. Nu te fac să-şi pierzi timpul cu tot felul de…
S.O. Vîntu: Poate fi şi un cretin, mă doare fix în fund, nu mă interesează aceşti băieţaşi decât din perspective acelei operaţiuni pe care o facem.
D. Stanca: Bine, deci la 2 jumătate pe Paris.
S.O. Vîntu: Deci n-am de gând să-mi aduc şef pe F5. N-am de gând să aduc şmecheri pe F5, care să-ţi arate ţie ce prost eşti.
D. Stanca: A, mă doare-n cot.
S.O. Vîntu: Pentru că tu, chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria „eşti prostul meu”. Am închis subiectele astea. Nu mă mai bate atâta la cap cu prostiile tale!
D. Stanca: Ţi-am zis ca să ştii.
S.O. Vîntu: Nu vreau să fac business cu ăştia, vreau să-i cumpăr. Uite, acum e clar şi pentru Coldea. Eşti mulţumit?
D. Stanca: Eram mulţumit oricum.
S.O. Vîntu: Băi deşteptule, d-aia ţi-i pasez. Ţi-i pasez ţie şi după aia îi temporizăm, le mai dăm un franc acolo, ca să se simtă bine, ne împrietenim.
D. Stanca: Da, OK, bine.
S.O. Vîntu: Că toţi labagii ăştia sunt pentru bani, nu vin de dragul meu sau cred ei în nişte principii generoase. Vor pace pe pământ. Vor bani!
D. Stanca: Bine, hai, nu mă mai certa atât.
S.O. Vîntu: Nu, dar chiar mă irit cu toate prostiile. Habar n-am ce ai tu în divizia aia, mă doare-n cot ce faci tu acolo, eu cumpăr nişte oameni pentru proiectul meu personal.
D. Stanca: Bine, gata, gata, pa, pa.
S.O. Vîntu: La revedere.
Vîntu – Sorin Enache ( director general al Realitatea-Caţavencu): 12.03.2010
 |
| Sorin Enache |
(…)
S.O. Vîntu: 30 noiembrie 2009
Discuţie Sergiu Toader – Sorin Ovidiu Vîntu pe marginea casetei trucate
„S.O. Vîntu: Păi de ce crezi că e aşa disperat. Apare pe ETNO, apare pe OTV, apare pe bloguri, apare şi la WC dacă ştergi la c… E în stare să-şi pună mecla pe hârtie igienică.
Sergiu Toader: Da, am înţeles.
S.O. Vîntu: De ce crezi că e atât de disperat. E disperat că ştie că pierde.
(….)
S.O. Vîntu: 80% declară că se prezintă, dar noi ştim al dracu’ de bine că nu-i adevărat şi de aia prezenţele pot fi între 40-50%.
Sergiu Toader: Şi între 40 şi 50, este Geoană – 52 – şi Băsescu – 48.
S.O. Vîntu: 52,5 la 48,5, deci la patru puncte distanţă.
Sergiu Toader:Am înţeles.
S.O. Vîntu: Deci în orice poziţie. Băsescu pierde.
Sergiu Toader: Da, e clar. Deci face pe dracu’ în patru, o să încerce să facă pe dracu’ în patru, dar nu cred că mai are timp, că azi e marţi.
S.O. Vîntu: O să sugă p… Nu mai are ce face.
Sergiu Toader: Miercuri, joi şi vineri şi gata.
S.O. Vîntu: Un singur lucru îl salvează.Un singur lucru îl poate salva astăzi pe Băsescu.
Sergiu Toader: Ce?
S.O. Vîntu: Doar nu te aştepţi să-ţi zic la telefon (râde)
Sergiu Toader: (râde) Să facă iar alianţă cu Geoană.
S.O. Vîntu: Ce?
Sergiu Toader: Să facă iar alianţă cu Geoană.
S.O. Vîntu: Nu. Exclus. Numai… Are într-adevăr o carte de jucat, o carte majoră de jucat, dar la cât de tâmpit e el şi stafful lui şi securiştii lui, mă piş pe ei. I-o spun pe şapte decembrie. (râde)
Sergiu Toader: (râde)
S.O. Vîntu: Uite, boule, aşa trebuia să joci ca să câştigi! Da, măi, bandiţel! Măi, sunt satisfăcut. Te-am pupat, Sergiu. La revedere.
Sergiu Toader: Te pup! Numai bine, pa!“
„Stelian Tănase: Dar ce crezi că o să fie duminică?
S.O. Vîntu: O să câştige Geoană, Stelian.
Stelian Tănase: Să te audă Dumnezeu!
S.O. Vîntu: În mod cert.
Stelian Tănase: Da, că aseară nu s-a prezentat foarte bine.
S.O. Vîntu: Da, şi-a luat o muie cu hidrantul, ce dracul. Nu că nu s-a prezentat bine, a fost o catastrofă.
Stelian Tănase: N-a fost bine pregătit.
S.O. Vîntu: A pierdut 1, maxim 2 procente.
Stelian Tănase: Sorin, dacă mă chema să stea de vorbă cu mine o oră, să-i fac training, să ştii că intra bine în emisiune.
S.O. Vîntu: I-am spus mă, fratele meu, i-am spus.
Stelian Tănase: Nu vreu nimic de la el.
S.O. Vîntu: Dar evident, ce dracul!
Stelian Tănase: Ăia din jur n-au vrut, probabil.
S.O. Vîntu: Îţi dai seama că e captiv la gaşcă, la stafful…
Stelian Tănase: Nu, dar eu îl antrenam să intre cu un mental bun şi doi, să ştie cum se vede dincolo de cameră, că el crede că ce e acolo contează. Contează ce e dincolo de cameră, de se vede prin sticlă de către Grivei.“
„S.O. Vîntu: Doruleţule, dar de ce să râzi doar tu de mine că mi-am luat-o în bot cu nişte oameni la care am ţinut? Lasă să iei şi tu în bot!
Doru Buşcu: Băi, ăia erau lichele vizibile, să ştii.
S.O. Vîntu: Băi, că Andronic era lichea vizibilă, de acord. Dar că Angelica (n.r. fosta soţie a lui SOV, care l-a părăsit pentru Dan Andronic) era lichea vizibilă, nu sunt de acord.
Doru Buşcu: Nu m-am referit la Angelica. Te-am prevenit personal în repetate rânduri.
S.O. Vîntu: Şi eu te-am prevenit personal în repetate rânduri vizavi de adunătura asta de tiriplici.
Doru Buşcu: Eu am bănuit că tu nu ai de unde să ştii. Dar eu ştiam, îl cunoşteam pe Andronic ca jurnalist, nu ca…
S.O. Vîntu: Te rog să mă crezi că jubilez la ideea că ti-ai luat şi tu m..e, ca să nu-mi scoţi mie ochii. Că de câte ori ajungeam într-o situaţie, îmi scoteai ochii. Dă-te dracului! Te pricepi tu la oameni?! Ce bot ţi-ai luat! Acum suntem în aceeaşi poziţie.“
Vîntu-Cornel Nistorescu: 4 decembrie 2009
„S.O. Vîntu: Cornel, ăsta este un… Alegerile astea nu au fost jucate de Băsescu contra Geoană. Au fost jucate de serviciile secrete, este un joc al serviciilor secrete, prietene. Ăsta e tipul de joc, de aia trebuie să fiu extraordinar de prudent. Nu am de unde să ştiu ce golănie. Mi-au trimis oameni acasă, să mă oblige cu tot felul de chestii, cu unele, cu altele…
C. Nistorescu: Dar care dracu’ joacă, domnule? Ale noastre plus care?! Ruşii, americanii?
S.O. Vîntu: Se pare că şi americanii le-au dat o mână de ajutor.
C. Nistorescu: Aoleu, băga-mi-aş picioarele!
S.O. Vîntu: Se pare că americanilor nu le-a prea convenit vizita lu’ ăsta la Moscova, pe care nu le-a raportat-o nici lor. Şi-atunci se pare că îl sprijină pe licurici. Ăsta e un joc al serviciilor secrete de sus până jos, tu nu vezi?
C. Nistorescu: Te anunţ că am început să aud că circulă în oraş zvonul că tu l-ai băgat pe ăsta în bălării.
S.O. Vîntu: Ei, rahat!
C. Nistorescu: Domnule, eu îţi spun ce se aude vorbind, un semnal ca atare.“
„B. Chirieac: Cel mai frumos grăsuţ din partea asta a Europei (…)
S.O. Vîntu: Cât de sobru erai la telefon, mi-a generat (…) mâncat iar pe gratis.
B. Chirieac: De unde? Eu am plătit masa.
S.O. Vîntu: Pe bune? De aia erai aşa întristat, aveai maxilarele încleştate, ha ha!
B. Chirieac: Îţi dai seama, ha, ha! Îţi dai seama cum a fost. Să mănânci pe banii mei!
S.O. Vîntu: Ce faci, mă, Bogdane? Mă, grăsuţ, unu: mi-e tare dor de tine.
B. Chirieac: Mă bucur.
S.O. Vîntu: Aşa. Pe unde esti mă, grăsanule, mă?
B. Chirieac: În întâlniri.
S.O. Vîntu: Îmi faci şi mie loc sau…
B. Chirieac: La 9 la Otopeni, că după aia iar trebuie să plec.
S.O. Vîntu: 9.00 Otopeni, ok. Aşa facem.
B. Chirieac: Poftim?
S.O. Vîntu: Aşa facem, 9.00 Otopeni. Ce se mai întâmplă Bogdane?
B. Chirieac: Păi a avut loc şedinţa Partidului Comunist, mâine se semnează cu liberalii.
S.O. Vîntu: Poftim?
B. Chirieac: Mâine se semnează cu liberalii
S.O. Vîntu: Da.
B. Chirieac: Şi cu UDMR-ul, deci se face guvern de largă respiraţie cu Klaus Johannis premier, acceptat, semnat, băgat în documente. Moralul la PSD este incredibil. Crin Antonescu va merge cu Geoană în tot Ardealul de mână şi va spune: Ăsta trebuie votat, nu altcineva… ei sunt foarte încrezători că nu pot scăpa victoria, ţinând seama că ei se bazează pe structură, pe construcţie, pe…
S.O. Vîntu: Da. Păi dacă nu se face o prostie din aia majoră, practic Geoană ar putea să stea acasă.
(…)S.O. Vîntu: Deci jocurile practic s-au jucat.
B. Chirieac: Nu pot stabili în protocol ministerele, fiecare ce ia…
S.O. Vîntu: Nu, evident că nu, ferească Dumnezeu.
B. Chirieac: Dar neoficial s-au dat.
S.O. Vîntu: Nu cred că s-a negociat pe ministere. Nu că nu cred, îţi spun eu, nu s-a negociat pe ministere. Ci pe bune, pe nişte principii generale.
B. Chirieac: Da, eu ştiu câteva ministere, de aia îţi spun.
S.O. Vîntu: Mă, pentru ce se bate, ce ar vrea fiecare, şi aşa mai departe, na…
B. Chirieac: Da, de acord.
S.O. Vîntu: Una-i ceea ce vrei şi alta-i negocierea pentru ceea ce vrei…
B. Chirieac: Vor fi negocieri apoi, vor fi…
S.O. Vîntu: N-are cum să se împartă ministerele acuma, pentru că se decapacitează oştile. Dacă eu, Orban ştiu că Transporturile sunt la PSD, îmi bag p… în ele de alegeri.
B. Chirieac: Da, că îmi dă Vasile, mă negociez cu Vasile.
S.O. Vîntu: De, de aceea îţi garantez că nu s-a discutat cu niciun minister, nicio repartiţie, nimic. S-au discutat principii. Fiecare trebuie să spere la ora actuală că obţine maximum.
B. Chirieac: Sigur că da.
S.O. Vîntu: Iar după că au ieşit şi liberalii, şi bozgorii astăzi să-i… că mâine la 1 semnează şi protocolul, din momentul ăla vin cu o variantă de construcţie care practic e cartea câştigătoare.
B. Chirieac: Adică ne potolim cu scandalurile, ne apucăm de muncă…“
„S.O. Vîntu: Gata, asta-i majoritatea, ăsta-i guvernul indiferent ce se mai întâmplă. Şi asta e lovitură cumplită şi pentru… ferească Dumnezeu, dacă câştigă Băsescu, câştigă degeaba. Nu va disloca atâţia parlamentari ca să-şi facă alt guvern într-un termen decent. Într-o perioadă decentă de timp.
B. Chirieac: Poate să facă Băsescu vreun giumbuşluc, adică să se prezinte cu Negoiţă în parlament că să pice şi să…? Nu.
S.O. Vîntu: Păi cum să se prezinte Negoiţă în parlament? Ca să se prezinte, trebuie să fie şi parlamentul acolo.
B. Chirieac: Da. Asta mă gândesc, că nu poate forţa parlamentul să-l primească.
S.O. Vîntu: Absolut. Nici pomeneală de aşa ceva. Majoritatea democratică are semnat protocolul, are prim-ministru, la revedere. Domnul Băsescu e notar, ia pâinea de la gura fetei lui. Deci puterea în România s-a tranşat, astăzi s-a tranşat, exceptând mici turbulenţe. Chiar presupunând prin absurd că ar putea să mai câştige Băsescu alegerile, puterea n-o mai câştigă. Azi, el a pierdut puterea.
B. Chirieac: Da, ai o majoritate parlamentară stabilită într-un protocol, ai…
S.O. Vîntu: Ai premier, toată lumea e de acord, s-a terminat, ce mai poţi să faci?! Dacă după alegeri eşti tâmpit şi… presupunând prin absurd, îţi repet, că ar câştiga preşedinţia, guvernul acesta este viitorul guvern al României. Gata!
B. Chirieac: Ştii ce mi se pare cu adevărat de excepţie? Şi îmi spuneai tu, când eu îl lăudam pentru iscusinţa politică, tu îmi spuneai că e un prost.
S.O. Vîntu: Iar tu nu m-ai crezut.
B. Chirieac: Da, nu te-am crezut. Domnule, aşa cum a jucat această chestiune, nu şi-a dat nicio şansă.
S.O. Vîntu: Măi Bogdan, niciodată nu o să câştigi un război de unul singur împotriva tuturor. Nemţii când au pierdut războiul? Când au deschis al doilea front!
B. Chirieac: Da, atunci l-au pierdut.
S.O. Vîntu: Atunci au pierdut războiul.
B. Chirieac: Dacă nu era tâmpit să deschidă al doilea front, la ora actuală vorbeam nemţeşte.
„S.O. Vîntu: Corina, din curiozitate te întreb: de la Laşca, de la Cuca Măcăii, cum vin procesele verbale computerizate?
C. DRĂGOTESCU: Le transmit prin calculator.
S.O. Vîntu: Cum, iubita mea?
C. DRĂGOTESCU: Deci, eu cred că au legătură cu cei de la Statistică şi le transmit.
S.O. Vîntu: Eu te mai întreb, eu te mai întreb o dată: de la Laşca, cum, de la Cuca Măcăii, cum se transmite, iubita, prin computer?
C. DRĂGOTESCU: Păi, cum transmiţi şi la Statistică. Exact în acelaşi fel.
S.O. Vîntu: Păi la Statistică nu transmit.
C. DRĂGOTESCU: Păi, bine, dar totuşi li se transmit.
S.O. Vîntu: Transmit, nu mamă, la Statistică se transmite din localităţile unde nu există sistem computerizat, chestiile astea se transmit, iubita mea, cu procesul verbal în mână, prin telefon.
C. DRĂGOTESCU: Cu proces verbal, cu proces verbal de mână, semnat de toată lumea.
S.O. Vîntu: Prin telefon.
C. DRĂGOTESCU: Prin telefon, telefonic adică.
S.O. Vîntu: Deci nu computerizat.
C. DRĂGOTESCU: Păi, nu, transmit telefonic cine este la capătul celălalt al firului şi introduc datele.
S.O. Vîntu: Deci, îţi repet: este imposibil ca la ora asta, cu sistem, indiferent de sistem, să poţi transmite în timp real aproape 80 şi ceva la sută numărătoare paralelă.
C. DRĂGOTESCU: Sorin, am sunat operatorul, vine operatorul acum, filmează. Că aia am şi zis: să vină să filmeze, eu nu-mi asum răspunderea, filmează tabelul lor aşa cum au ei tabelul pe perete.
S.O. Vîntu: Iubirea mea, una este – dacă îmi permiţi – una este ceea ce afirmă ei şi alta este ceea ce se poate face cu adevărat.
C. DRĂGOTESCU: Aşa este, aşa este, de-aia.
S.O. Vîntu: Deci nu este posibil – dacă-mi permiţi – lasă-mă să-ţi spun: du-te la PSD şi vezi şi acolo treaba, deci nu este posibil, draga mea, să trimită 80 şi ceva la sută din secţiile de votare la sediul PDL-ului. Este imposibil din punct de vedere tehnic.
C. DRĂGOTESCU: Mă duc de-aicea, trec la sediul PSD, că asta am şi zis.
S.O. Vîntu: Da.
C. DRĂGOTESCU: Că vin aicea, filmează oamenii ca să fie filmat acolo, să vadă.
S.O. Vîntu: Tehnic este imposibil.
C. DRĂGOTESCU: După care mă duc la Zgonea, că am vorbit şi cu Zgonea şi mă duc la ei.
S.O. Vîntu: Da, mami, deci, tehnic este imposibil, să ştii. Îţi spun ţie ca să ştii, nu… altceva.
C. DRĂGOTESCU: Aşa au făcut şi la parlamentare şi a fost exact le fel! Au transmis, deci oamenii ăia de la Cuca Măcăii au făcut…
S.O. Vîntu: Nu, au furat! La parlamentare au furat masiv, Corina!
C. DRĂGOTESCU: A, asta este, asta e deja…
S.O. Vîntu: La parlamentare au furat, la parlamentare au furat masiv cu sprijinul lui Mitrea.
C. DRĂGOTESCU: Asta e deja altă discuţie. Eu spun de…
S.O. Vîntu: Eu îţi explic, eu îţi explic de… nu le-a dat nici la parlamentari aşa cum trebuie, le-a dat ceea ce mi-au numărat ei şi trebuiau să numere ei..
C. DRĂGOTESCU: Eu nu zic nimic, că nu toţi afişează.
S.O. Vîntu: O secundă! Mami, ce rugăminte am. Mamă, te termini?
S.O. Vîntu: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
C. DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!“
Vîntu – Oana Madalina Marcoci (fosta HOROBEȚ)
În ziua de 24.02.2010, la ora 15.32.39, Sorin Ovidiu Vîntu (de la postul telefonic 0722222286, ia legătura cu Mădălina, aflată la postul telefonic 0741127704 – PSV Company SA – Petromservice SA)
Oana Mădălina Marcoci (anterior purtand numele Horobeţ), a fost și ea a administrator la Realitatea Media SA și om de încredere al lui Vîntu:
Mădălina: Da!
S.O. Vîntu: Bună, Mădă. Ai rezolvat chestia cu ăia 50.000?
Mădălina: Da.
S.O. Vîntu: E rezolvată, da?
Mădălina: Da, e rezolvată, fără probleme, nu în ăia stăm acum. Şi să ştii că nu… Doar atåta vreau să-ţi spun. Da, deci, în principiu e totul ok. Nu Freciu a fost de vină.
S.O. Vîntu: Nu, mamă. Tu n-ai de unde să ştii, dar eu l-am însărcinat pe el să se ocupe.
Mădălina: Am înţeles.
S.O. Vîntu: Îmi este egal cine nu şi-a făcut treaba. El trebuia să supravegheze toată povestea asta.
Mădălina: Da. Ok.
S.O. Vîntu: De acum înainte l-am dat pe boul ăsta deoparte din combinaţie, că este un tåmpit care numai gura e de el şi te-am însărcinat pe tine să verifici. Adică nu e capabil să verifice dacă un dosar e bine întocmit? Asta este chiar de noaptea minţii, este absolut revoltător, Mădălina. N-avea de făcut altceva decåt să urmărească că dosarul este bine întocmit.
Mădălina: S-a lăsat pe måna contabilului-şef.
S.O. Vîntu: Ştii ceva? Pe mine nu mă interesează pe måna cui s-a lăsat boul ăsta. Este un bou sinistru. Am închis subiectul. Deci, deja iau în considerare serios posibilitatea de a-l da afară. M-am plictisit de tåmpiţi.
Mădălina: OK. Cuvåntul de onoare pe care l-am dat (…) situaţie a fost că îi dăm înapoi două jumate.
S.O. Vîntu: Da, îi dăm toţi banii înapoi. Da, fără discuţie, (…) te ocupi tu să închizi operaţiunea asta.
Mădălina: Da, da.
S.O. Vîntu: Te rog mult să ai grijă. Vineri trebuie închisă.
Mădălina: Vineri trebuie să le iasă. Deci, ei au toate actele şi mai trebuie să le iasă aprobarea din centrală.
S.O. Vîntu: Bine. Te pup. Pa!
Mădălina: Te pup. Pa, pa!