Echipa de execuţii media în acţiune: Realitatea /Gardianul spală “mortul” din comisia Udrea

Categorie: Fără categorie

Scandalul înregistrării dezbaterilor din cadrul Comisiei Udrea nu este decât o încercare disperată de manipulare a opiniei publice, după ce a devenit iminentă apariţia în presă a complotului pus la cale de membrii comisiei.

Comandoul de execuţii politice, condus acum de Ludovic Orban, a fost surprins, pe 13 august, în timp ce punea la cale utilizarea de orice mijloace, inclusiv folosirea de tehnică operativă („interceptarea telefoanelor”), pentru înfundarea Elenei Udrea.

Înregistrarea, făcută cu un dispozitiv (reportofon, telefon etc.) aflat în preajma lui Ludovic Orban (vocea lui se aude puţin mai tare decât a celorlalţi şi nu din motive de ierarhie) este , culmea!, tocmai o dovadă certă a lipsei de dovezi cu privire la acuzaţiile aduse Elenei Udrea. Scenariul Ridzi se repetă, aproape identic şi aici, cu menţiunea că, dacă în primul caz a fost folosită infrastructura media a lui Voiculescu, acum se foloseşte cea a lui Vîntu.

Pe de altă parte, discuţia „liberă” dintre câţiva membri ai comandoului politic trădează deruta în care au fost puşi, după ce şeful de partid le-a dat ordin să găsească ceva compromiţător şi musai penal în activitatea ministrului de la Turism. „Dacă nu reuşim să punem în evidenţă fapte de natură penală care să o incrimineze şi să intre şi DNA-ul sub o formă de autosesizare, ca în cazul Ridzi, nu vom face mare brânză” – zice comandoul.

Cum au decis subordonaţii lui Orban să pună faptele „în evidenţă”, în cazul în care „clienţii” comisiei refuză să colaboreze?

O metodă prezentată de Orban este cea a şpiţului. Concret, referindu-se la unul dintre cei ce urmează a fi invitaţi, „directorul direcţiei dezvoltare” din Ministerul Turismului, Ludovic Orban spune franc: „P’ăla îl luăm în şuturi!”.

O altă metodă este cea securistă, dar nu turnătoria de tip Ghişe, ci interceptarea de tip Elwis (încornoratul săftoaicei). Iată ce ne spune, la finalul complotului, pe două voci, acelaşi comando: „Dacă nu…să verifice toate informaţiile astea prin metode specifice, inclusiv ascultarea telefoanelor, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ridzi… Nu concluziile noastre au băgat-o atât de adânc…dintre ăştia care au lucrat la Editura Economică, sau alţii…Şi vor fi, eu sunt convins că vor fi! Da, de frică omul face orice! …Îşi pierde locul în libertate pentru ce?”.

Scopul înfiinţării comisiei este, prin urmare, acela de a o compromite şi a o „înfunda” pe Elena Udrea, punându-i în cârcă, după modulul Ridzi, o faptă de natură penală.

Numai că un isteţ, membru sau simpatizant PDL, a decis să facă publică înregistrarea complotului. Spun „PDL” pentru că înregistrarea foloseşte exclusiv PDL, dezvăluirea în mass media a discuţiilor fiind cel puţin suficientă pentru schimbarea componenţei comisiei Orban, dacă nu pentru desfiinţarea ei.

Sâmbătă, aflând însă despre iminenţa apariţiei pe internet şi, deci, în presa de luni, a înregistrării discuţiilor complotiste (transcrise în forma asta), gaşca lui Orban cu ramificaţii în PSD şi UDMR a căutat şi a găsit rapid o cale de contraatac. Ideea complotiştilor a fost aceea de a muta atenţia de pe complotul anti-Udrea pe aşa-zisul „abuz” făcut prin înregistrarea discuţiilor purtate, chipurile off the record, în comisia Orban. A fost aleasă o publicaţie-anexă a unui post tv (Realitatea TV) deţinut de unul dintre adversarii lui Băsescu (Sorin Vîntu) pentru a lansa ipoteza că forţe ostile au făcut „o înregistrare menită să arunce în aer comisia Udrea”.

În paralel, într-un editorial care a însoţit dezvăluirea, a fost construită şi argumentaţia necesară manipulării. Explicaţia, care serveşte comandoului condus de Orban, este următoarea: o discuţie particulară (off the record), purtată într-o sală din clădirea Parlamentului a fost înregistrată prin sistemele „auxiliare” de înregistrare, iar apoi a ajuns la secretariatul Robertei Anastase; ulterior, zice editorialistul, „înregistrarea am primit-o subtitrată, şi sisteme de transcriere automată şi subtitrare a fişierelor audio ştiu că au doar autorităţile care opereaza cu înregistrări! Ceva servicii şi vreo două structuri de ancheta!”.

Pe scurt, varianta celor interesaţi de schimbarea accentului de pe complot pe ilegalitatea comisă de cei care au înregistrat detaliile complotului ar fi următoarea: Roberta Anastase ar fi înregistrat discuţia, ar fi dat-o serviciilor secrete, sau procurorilor, s-o transcrie, şi apoi a plasat-o la presă.

Nu discut aici argumentele expuse, teoretic, de autorul manipulării mass media, cel care a recunoscut deja, în mod public, în finalul materialui său, nu numai că manipulează în mod conştient opinia publică prin publicarea înregistrării, ci şi, parţial, de ce o face: “Cea mai bună soluţie când vrei să dezumfli ceva este să o scufunzi într-o mare de cuvinte, să o prezinţi pe larg, am învăţat din experienţa anterioară a celorlalte comisii parlamentare!”. Altfel spus, dacă tot apărea, atunci noi de ce să n-o dăm? Şi au dat-o, cu omisiuni, interpretări şi „cheia” în care trebuie citită.

Numai că, şi aici este încă o formă perversă de manipulare, publicaţia-anexă a omis să prezinte exact partea finală a înregistrării, cea în care se făcea referire la folosirea de interceptări, ca în cazul Ridzi, pentru smulgerea de probe în vederea incriminării penale a Elenei Udrea, precum şi referiri la faptul că invitaţii ar trebui strânşi cu uşa pentru a vorbi.

Teoria prezentată de cotidianul Gardianul a fost pusă apoi în ventilatoarele Realitatea TV şi Antena3, generând victimizarea derbedeilor de partid din componenţa comisiei anti-Udrea. Victoria obţinută în execuţia politică a Monicăi Iacob Ridzi i-a făcut să-şi piardă cumpătul şi să comploteze deschis şi la drumul mare.

Din înregistrarea complotului aflăm, în plus, şi un alt aspect: manipularea descrisă mai sus făcea parte din practicile parlamentare. Adriana Săftoiu a spus-o clar că va fi nevoie ca, într-unul dintre cazuri, “să se dea pontul unui ziarist care să se ducă pe fir…” (vezi experimentul Tolontan-Ridzi) reamintind că şi în celălalt caz “presa cu greu a înţeles unde am vrut noi să ajungem”. E vorba, evident, de presa lor, cea folosită la execuţii politice.

Culmea, aceeaşi săftoaică, întrebată ulterior cu privire la rostul apariţiei vorbelor ei pe înregistrarea audio, s-a arătat la fel de surprinsă ca atunci când a fost filmată ieşind, tiptil-tiptiluş, din acelaşi apartament din care ieşise şi Peter Imre. E o încercare de intimidare a noastră prin metode securistice! – a zis ea, convinsă că sunt destui proşti care să nu creadă ceea ce văd şi aud.

Dan Badea