Categorie: 
Managerul general al Rafo, Marin Anton, este un om de afaceri despre care se stiu foarte putine lucruri. A aparut, brusc, in octombrie 2003, in staff-ul de conducere al Rafinariei Rafo Onesti, in calitate de consilier al presedintelui Balkan Petroleum (BKP), si de atunci, alaturi de Paul Ivascu, conduce rafinaria onesteana. Foarte multi se intreaba cine este, de unde vine si pe cine reprezinta cel care conduce fosta companie a lui Corneliu Iacobov.In urma investigatiei noastre, rezulta ca Marin Anton nu este decat reprezentantul unui grup de interese, crescut la curtea lui Gelu Tofan si a lui Stolojan si lansat in lume de grupul reprezentat de fratii Marian si Octavian Iancu, precum si de Ovidiu Tender. De asemenea, Marin Anton a fost si a ramas un fidel reprezentant al intereselor celor ce dirijeaza industria cauciucului sintetic din Romania. Ca deputat in Parlamentul Romaniei, Marin Anton n-a facut altceva decat sa promoveze interesele acestor grupuri din care a facut si continua sa faca parte. Am descoperit astfel un deputat de cauciuc. Un individ care a reusit ca, in numai sapte luni de deputatie, sa castige uriasa suma de 517.000 de euro! Bani declarati.
In slujba lui Gelu Tofan
Dupa intrarea in Parlament, Marin Anton a reprezentat, in continuare, interesele grupului Tofan, fie singur, fie alaturi de Paul Ivascu, fost director general la Divizia Achizitii a Tofan Grup. Misiunea cea mai importanta a lui Marin Anton a fost, de departe, preluarea manageriatului Rafo Onesti, precum si a combinatului de cauciuc Carom Onesti, o fabrica extrem de utila grupului Tofan.
V&V Trading – cordul Balkan Petroleum
In 2001, la o cifra de afaceri de 20,8 miliarde lei (ROL), societatea a avut un profit net de 1,3 miliarde, dar si datorii de 5,5 miliarde lei (ROL). In mod ciudat, anul urmator profitul a scazut la doar 2,4 milioane lei (ROL), iar datoriile au crescut la 13,4 miliarde lei (ROL). In 2003, dupa ce in obiectul de activitate a fost trecut “comert cu ridicata al altor produse” cum ar fi, spre exemplu, anvelope auto, profitul a crescut la 303,7 milioane lei (ROL), crescand si datoriile, la 21 de miliarde. Anul 2004 este si cel mai profitabil, firma fiind angajata de Balkan Petroleum pentru consultanta in managementul Rafo Onesti. Astfel, la o cifra de afaceri de 69,7 miliarde lei (ROL), profitul a fost de 6,6 miliarde lei (ROL), iar datoriile au scazut cu aproximativ 10 miliarde lei (ROL).
Urmatoarea societate infiintata de deputatul Marin Anton a fost A&V Consulting 2002 SRL, firma cu actionariat, dar si cu obiect de activitate identic cu al societatii V&V. Singurele diferente dintre cele doua societati sunt sediul si capitalul social. Astfel, sediul noii firme este pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 2A, sector 4, iar capitalul social este de 2 milioane lei vechi. Bilanturile societatii indica profituri de 4,3 miliarde lei vechi in 2002, 357 milioane lei in 2003, si pierderi de 63 de milioane lei in 2004.
O alta firma cu nume asemanator celor de mai sus este V&V Consulting Company SA, infiintata in 4 decembrie 2003, dupa ce echipa lui Marin Anton preluase administrarea rafinariei Rafo Onesti. Sediul noii societati, tot de apartament, este in str. Matei Basarab nr. 108, bloc 74, apartament 12, sector 3, Bucuresti. Si aceasta societate are obiectul de activitate identic celor de mai sus, adica aceeasi “consultanta pentru afaceri si management”. Actionari sunt Marin Anton (25%), Virginia Velican (20%), Ionel Leanca (25%), Valeria Oprea (25%) si Irinel Velican (5%). Noutatea in aceasta firma este introducerea in consiliul de administratie a unui nou membru important, si anume sotia deputatului Marin, Elena Anton.
Dupa cum se poate observa, echipa lui Marin Anton si-a facut un obicei din a lansa prin apartamentele capitalei, firme cu nume asemanatoare si obiceiuri identice, singurele explicatii la indemana pentru aceasta ciudatenie nefiind altele decat implicarea in posibile inginerii financiare si mutarea atentiei de pe o firma pe alta sau “iuteala de mana si nebagarea de seama” in relatiile incrucisate cu diversi clienti neatenti. Oricum, anul trecut, Marin Anton si-a mai infiintat o firma, Maragro SRL, cu sediul in Giurgiu si cu doi actionari: el si sotia sa.
Capusa pentru Cord Buzau
Ulterior, Marin Anton s-a implicat in privatizarea societatii buzoiene si a reprezentat societatea bulgara EP Commerce, condusa de romano-bulgarul Cristian Popescu, in negocierile cu APAPS. Dupa ce firma bulgara a preluat societatea, activitatea depusa de deputatul PNL Marin Anton a fost generos rasplatita: a fost numit presedintele Consiliului de administratie de la Cord Buzau, iar Gheorghe David, director executiv. In plan financiar, aceasta rasplata s-ar fi concretizat, conform unor informatii de presa, in 11.000 de dolari lunar, incluzand aici si consultanta oferita prin firma V&V Trading Company. El a declarat ca a fost fortat, in iunie 2003, dupa sesizarea incompatibilitatii dintre activitatile de deputat si afacerist, sa renunte la functia detinuta la societatea buzoiana. Evident, declaratia lui Marin Anton nu are nimic comun cu adevarul, cata vreme, din octombrie acelasi an, a devenit mana dreapta a lui Marian Iancu la conducerea Rafo Onesti, deputatul PNL neavand nici o retinere in a-si folosi relatiile politice pentru obtinerea de profituri financiare.
Revenind la societatea administrata de el, infiintarea capusei Cord Commerce 2002 SRL, care a functionat in paralel cu societatea buzoiana, spune destul de multe despre intentiile lui Marin Anton. Astfel, profiturile capusei Cord Commerce 2002, profilata pe comertul cu ridicata al altor produse, au fost de 196 milioane lei (ROL) in 2002, 9,5 miliarde in 2003 si 602 milioane de lei (ROL) in 2004. Varful afacerilor a fost, evident, in perioada in care Marin Anton a condus societatea din Buzau. De altfel, conform unor informatii ce provin din preajma lui Ioan Amarie, fostul sef al PNA, Marin Anton s-a aflat, pentru o vreme, si in atentia PNA, fiind “banuit de administrarea cu rea-credinta a activelor firmei”. Ulterior insa, n-a existat vreo acuzatie oficiala, cazul fiind ingropat de procurori.
Legatura de afaceri Tofan – Anton – Stolojan
Trafic de influenta in Parlament si la seful ADS
Probabil ca domnul deputat nu are de lucru la Camera Deputatilor. A venit cu amenintari la adresa mea si a angajatilor, care s-au materializat intr-o plangere penala pentru care trebuie sa dam cu subsemnatul doar pentru ca am respectat legea. Mai mult de atat, la licitatia pe care am incercat sa o tinem a primit invitatie sa participe si acest domn deputat, insa nu a binevoit sa vina. Pentru ca a cumparat o asa-zisa instalatie de irigat, vrea sa i se concesioneze direct aceasta suprafata de teren”, a declarat atunci seful ADS.
Terenul ravnit de deputatul Marin Anton facea parte dintr-o suprafata mai mare, ce apartinea SC Agro Prundu SA. In 2001, deputatul isi exprimase in Parlament nemultumirea cu privire la concesionarea “frauduloasa” a peste 8.000 de hectare de teren agricol administrat de IAS Agro Prundu din Giurgiu. El a adresat atunci, pe 27 martie 2001, o interpelare la adresa ministrului Ilie Sarbu, fara sa spuna ca, de fapt, interventia de la tribuna Parlamentului Romaniei incerca sa rezolve problema unei firme, Totagro SRL, la care sotia sa, Elena Anton, era director economic. Interpelarea reprezinta un exemplu flagrant de trafic de influenta la scena deschisa, cata vreme deputatul era direct interesat in rezolvarea acelei probleme.
“Solicit domnului ministru Ilie Sarbu sa ne spuna cand se va rezolva problema licitatiilor trucate, in decursul anului 2000, pentru IAS-uri si ma refer punctual la problema licitatiei organizate pentru concesionarea a 8.092 ha teren agricol administrat de IAS-ul falimentar Agro Prundu, castigata de firma falimentara Daytona, contestata de SC Stylem Trading SRL si Totagro SRL, care lucreaza in realitate parte din acest pamant, cunoscand ca din nerezolvarea urgenta a acesteia pierde si bugetul, oricum sarac, al Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si firmele private implicate” – a cerut deputatul Marin Anton.
Si, ca sa nu mai fie nici un dubiu cu privire la ceea ce dorea deputatul PNL, el si-a incheiat astfel interpelarea: “ma refer punctual la acest caz, deoarece cele doua firme private au facut nenumarate interventii, si anul trecut, si in prezent, si nu au primit nici un fel de raspuns”. Evident, daca sotia deputatului nu era direct implicata si interesata in acest caz, interpelarea lui Marin Anton era in regula. Pe de alta parte insa, daca sotia lui nu era direct implicata, cu siguranta ca deputatul Anton nu se deranja sa mai adreseze acea interpelare.
Deputatul de cauciuc sintetic
Produsul la care facem referire este utilizat si in alte sectoare care beneficiaza, insa, de o aprovizionare corespunzatoare, fapt care demonstreaza ca acesta nu lipseste de pe piata. In aceste conditii, ne punem intrebarea daca, nu cumva, se urmareste intentionat crearea de dificultati majore industriei de prelucrare a cauciucului. Desi au avut loc discutii cu dumneavoastra, in urma carora am primit asigurari de solutionare rapida, va aduc la cunostinta faptul ca situatia nu s-a remediat nici pana in prezent, ceea ce ma determina sa va adresez prezenta interpelare”, scria deputatul Marin Anton, pe 9 decembrie 2002. “Domnule ministru, va rog sa ne raspundeti referitor la ce masuri ati dispus pentru intrarea in normalitate in ceea ce priveste asigurarea materiei prime catre producatorul Carom Onesti care, la randul lui, pune in imposibilitate de lucru si creeaza mari dificultati tuturor societatilor prelucratoare de cauciuc” – insista deputatul cauciucului sintetic Marin Anton.
Societatea Carom Onesti era atunci, alaturi de Fibrex Savinesi si Cord SA Buzau, unul dintre furnizorii interni cei mai importanti ai societatii Danubiana SA, firma detinuta in proportie de peste 80% de Tofan Grup International SA. In aceste conditii, este de inteles grija deosebita a deputatului Anton, presedintele Cord SA Buzau, pentru bunul mers al societatii Carom.
Preluarea Rafo
De asemenea, Toader Gaureanu, fostul director general, a devenit directorul off-shore-ului reprezentat de Marian Iancu, Faber Invest&Trade, firma desemnata cu sustinerea financiara a rafinariei si cu importul de titei. De remarcat faptul ca Marian Iancu este si presedintele Balkan Petroleum. In grupul de interese reprezentat de Balkan Petroleum este inclus si Ovidiu Tender, Constantin Margarit si Octavian Iancu, fratele lui Marian Iancu. De asemenea, fratii Iancu detin, printre altele, si societatea VGB Oil. Cum se stie deja, fratii Iancu, Toader Gaureanu si Ovidiu Tender sunt cercetati penal in afacerea Rafo, alaturi de Corneliu Iacobov, fostul patron al Rafo.
In septembrie, Marin Anton anunta ca Balkan Petroleum ar fi vandut actiunile de la Rafo catre Alfa Oil, un grup de firme care ar fi preluat si creantele detinute de VGB si Faber Invest&Trade asupra rafinariei. Cu toate acestea, luna trecuta, pe 18 octombrie, la Rafo a avut loc Adunarea Generala Extraordinara a Actionarilor, in cadrul careia s-a confirmat faptul ca actionarul majoritar al Rafo Onesti nu este Alfa Oil, ci tot Balkan Petroleum Ltd. care, in urma unei majorari de capital cu suma de 29.221.760 RON, a ajuns sa detina la acea data un numar total de 169.488.813 actiuni, in valoare de 423.722.032,5 RON, ceea ce reprezinta 97,941 % din capitalul social al Rafo.
Deputatul a castigat peste o jumatate de million de euro in sapte luni! Pe 6 decembrie anul trecut, in ultima sa declaratie de avere n-a trecut, evident, actiunile detinute la toate firmele in care este implicat. El a omis astfel sa declare actiunile detinute la doua societati: Unipan SA si V&V Consulting Company SA.
A trecut totusi urmatoarele: 50 de hectare teren agricol din 2003, 25 de hectare teren forestier din 2003, trei apartamente obtinute in anii 1994, 1995 si 2000, cu o valoare de impozitare de 1,2 miliarde lei (ROL), o casa de locuit din anul 1999, construita pe 742 mp de teren si cu o valoare de impozitare de 4 miliarde lei (ROL), o vila de 197 mp, obtinuta in 2001 si cu valoarea de impozitare de 2 miliarde lei (ROL) si o a treia vila, din 2004, de 250 m.p. si cu o valoare de impozitare de 150 milioane lei (ROL). El a mai declarat doua depozite in banci, unul de 17,89 miliarde lei si celalalt de 210.000 USD. De asemenea, deputatul PNL a mai declarat ca detine tablouri in valoare de 150.000 euro.
Pentru ca deputatul Marin Anton a mai dat o declaratie de avere si pe 14 mai 2004, din compararea acestora a rezultat ca, in numai sapte luni, el a castigat 11,2 miliarde lei (277.358 euro), 210.000 dolari si 70.000 de euro (in tablouri), basca salariul de deputat pe aceasta perioada. Asta inseamna 516.450 de euro, suma castigata de deputatul Marin Anton in doar sapte luni de activitate extraparlamentara. Poate ca n-ar strica daca cineva ar depune acest numar al revistei “Bilant” la Centrul pentru Resurse Juridice, ONG-ul care a cerut controlul averii lui Dan Ioan Popescu. Poate, cine stie? Se va gasi cineva care sa-l interpeleze si pe ex-deputatul Marin Anton cu privire la afacerile derulate in cizmele de deputat. Sau, de cauciuc, ca e acelasi lucru.