Categorie: 
Mircea Geoana a ajuns in sferele inalte ale politicii. Politicianul are insa deja un trecut palpitant.
Mircea Geoana este primul român care a reusit sa puna in practica lozinca, veche cat tranzitia, “Jos Iliescu!”. Spre sfarsitul lunii trecute, el a fost ales presedinte al PSD, invingandu-l detasat, cu peste 430 de voturi, pe Ion Iliescu. Ca sa ajunga aici, Geoana a trebuit sa-si construiasca, pas cu pas, o noua biografie, asa incat nimeni sa nu mai poata spune ca, spre exemplu, partidul care a dominat scena politica a Romaniei ultimilor 15 ani este condus de un fost arbitru de fotbal, si nu de un politician pursange.
Talcul ascensiunii in politica a lui Mircea Geoana nu poate fi inteles fara a mentiona faptul ca el este fiul fostului sef al Comandamentului Apararii Civile din Romania, generalul Ioan Geoana, cel care, in de
cembrie 1989, detinea planurile subteranelor Capitalei prin care se ascundeau “teroristii” lui Ion Iliescu.
Arbitru de fotbal la Bragadiru si Voluntari
Pana in 1990, Mircea Geoana avea preocupari pasnice, dar diverse, imbinand armonios utilul cu placutul. Absolvent, in 1983, al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, Geoana a lucrat vreme de cativa ani in domeniul energetic, pe santiere din Bucuresti sau Giurgiu. Si-a facut stagiatura chinuit, dar onorabil, intre doua trenuri pe zi, in pas cu vremurile. In 1987, dornic de a-si depasi conditia de sef peste cativa maistri, Mircea Geoana s-a inscris la Facultatea de Drept din Bucuresti, cursuri fara frecventa.
Plin de energie si deloc lipsit de relatii, el a reusit sa se lanseze si in arena sportiva ocupand, pentru doi-trei ani, un loc printre arbitrii fotbalului autohton. “Am luat-o de jos, de la Divizia Onoare – spunea Geoana intr-un interviu. Numai eu stiu cate injuraturi am auzit, dar si cata conditie fizica am facut. Nu va puteti imagina cata pasiune poate sa fie la un meci de Divizia Onoare, la Bragadiru sau Voluntari. Am facut-o cu pasiune”, a mai spus el. Decembrie 1989 l-a surprins ca adjunct de sef de brigada la Trustul Energomontaj Bucuresti si student la Drept, sectia FF.
De la salopeta la guler scrobit
In 1990, pentru ca stia si limba franceza, Mircea Geoana a devenit, in urma unui concurs sumar, functionar in Ministerul de Externe. Devenit referent, ambitiosul fiu al generalului Geoana a fost repartizat pe relatia Franta. A fost “remarcat” rapid de ministrul Adrian Nastase, care a vrut sa-l faca seful protocolului din minister, dar, pentru ca referentul a refuzat functia, in 1991 l-a facut directorul Directiei Afaceri Europene (NATO, Uniunea Europeana, OSCE, UEO, Consiliul Europei). Nastase a fost, astfel, primul oficial care a vazut “bastonul” de ambasador sub cascheta fostului santierist Geoana.
Deoarece n-avea cunostintele presupuse de noua functie, fiind obisnuit mai degraba cu maistrii decat cu diplomatii, proaspatul director a plecat la perfectionare in Franta, la scoala de administratie franceza “L’Ecole Nationale d’Administration de Paris”, pe care a absolvit-o un an mai tarziu. Dupa acest curs de perfectionare, a fost numit, in 1993, cand tocmai absolvise Dreptul, purtator de cuvant al MAE, functie pe care a detinut-o pana in 1995. Intre timp, a mai preluat si functia de director general pentru Europa, America de Nord, Asia America Latina, Orientul Mijlociu si Africa din cadrul MAE. Ascensiunea fulgeratoare a fostului inginer parea de neoprit si asa a si fost.
Un an mai tarziu, in 1996, Mircea Geoana devine ambasadorul Romaniei in Statele Unite, chiar daca nu i se conferise inca gradul de ambasador. El avea sa primeasca acest grad diplomatic patru ani mai tarziu, in martie 2000, miscandu-se pana atunci pe principiul “functia bate gradul”. Si-a completat, in 1999, studiile, absolvind Programul de dezvoltare manageriala al Grupului Bancii Mondiale la “Harvard Business School”.
In decembrie 2000, el devine, pentru patru ani, ministrul afacerilor externe in guvernul Nastase. Cariera diplomatica a lui Geoana, construita pe principii politice, n-a rezistat insa principiilor concurentiale presupuse de confruntarea cu Traian Basescu pentru Primaria Capitalei. Ea a fost si a ramas utila doar in interiorul partidului care l-a sustinut pe acesta si care, intr-un tarziu, l-a recunoscut drept lider.
Geoana se da Hagi Tudose
In biografia “particulara” a lui Mircea Geoana, au incaput, de-a valma, tatal Ioan, sotia Mihaela, soacra Margareta Costea (foto), cumnatul Ionut Costea, ambasadorul american Alfred Moses, finul Adrian Sarbu, finica Andreea Esca, bani, case etc., etc. Nimeni nu stie cati bani sau cate case are Mircea Geoana. Nici chiar el.
Oficial, printr-o controversata declaratie de avere, el a recunoscut un teren intravilan de 1.000 mp, un Volkswagen din 2001, o jumatate de apartament din 1988, conturi in Romania de 17.965 dolari si 100 milioane lei si un cont in SUA, de 175.000 dolari. Intrebat asupra provenientei celor 192.000 de dolari din conturile sale, Geoana a declarat, senin, ca ei provin din banii castigati ca bursier la scoala de Administratie Franceza (1991-1992) si din salariul pe care l-a avut ca ambasador in SUA.
Un calcul sumar arata ca, daca banii ar proveni din sursele aratate de Geoana, atunci el n-ar fi putut supravietui in toti acesti ani, cheltuind, pentru intreaga familie, mai putin de 100 de dolari lunar. In controversa publica iscata pe tema conturilor lui Geoana, a intervenit chiar si fostul presedinte Emil Constantinescu, care a declarat pentru un cotidian central: “Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunostinte care lucreaza in mediul diplomatic si care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoana le-a avut in Statele Unite. Mi-au spus ca e greu, e chiar imposibil sa strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toti mi-au marturisit asta”.
Andrei Plesu si-a exprimat si el, scurt, consternarea la aflarea vestii privind economiile lui Geoana: “Inseamna ca noi avem ambasadori milionari”. Justificarea fostului ambasador nu se sustine chiar si daca observam ca el nu este deloc atat de strans la punga pe cat vrea sa para. Astfel, numai pentru resedinta sa din Washington, pe vremea cand functiona ca ambasador in Statele Unite, statul romAn platea o chirie de 8.000 de dolari lunar, cu mult peste pretul pietei pentru un apartament.
Sotia sa, Mihaela, este recunoscuta ca o persoana implicata mai degraba in acte caritabile, ea fiind presedinta fundatiei “Renasterea”, dar si a ONG-ului “Millenium for Human Rights”. Soacra, Margareta, la randul ei, conduce fundatia (tot caritabila) “Tinerii Romaniei”, cu sediul in imobilul din strada Caranfil nr. 125.
Cumnatul Ionut Costea
Sotia lui Mircea Geoana, arhitecta Mihaela, are un frate cunoscut pentru ispravile sale din mediul financiar. Este vorba de Ionut Mircea Costea (foto), implicat de-a lungul anilor in cateva afaceri asupra carora planeaza semne de intrebare. Cumnatul Costea a fost, o vreme, secretar de stat la Ministerul Finantelor condus de Mircea Ciumara, apoi director BERD si, intr-un tarziu, presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte (RBL).
Numele lui Ionut Costea a fost legat de recuperarea unor creante, cazurile semnificative fiind Ghana si Angola. Astfel, in primul caz, Mihai Tanasescu (fost director general al Directiei de Creante ale Statului) si Ionut Costea, de la Ministerul Finantelor, au avizat favorabil recuperarea unei creante de peste 11 milioane dolari pe care Romania o avea fata de Ghana, in conditiile in care acel stat avea, la randu-i, creante fata de Romania ca urmare a unor lucrari neachitate catre Contransimex. In recuperarea acelei creante au fost interesati, conform unor date din 1997, Dan Fischer (cetatean german de origine romana) si Michael Beck (cetatean american), prin firma IRM International Ltd. din Insulele Bermude. Intr-un cotidian central, s-a afirmat chiar ca ar fi beneficiat de comisioane, in urma acelei tranzactii, fostul secretar general al guvernului si “persoane importante din conducerea SIE”.
De asemenea, in noiembrie 2000, guvernul Isarescu a aprobat, prin H.G. 1.043, cesionarea catre firma lui Iosif Armas, “Argirom International” SA, a creantelor Romaniei rezultate din activitatea de comert exterior derulata pana in 1990 in Republica Angola. Se aproba astfel ca datoria de 18,7 milioane dolari sa fie recuperata de catre firma lui Iosif Armas, statul roman urmand sa primeasca 15% din aceasta suma. Ce se recupera peste procentul de 15% ii revenea lui Iosif Armas. Din partea Ministerului Finantelor, cel care a parafat acest contract a fost secretarul general adjunct Ionut Costea. De mentionat ca, trei ani mai tarziu, beneficiarul contractului a fost schimbat, firma lui Armas nerespectand termenul impus de Guvernul roman.
Numele lui Ionut Costea a mai fost invocat in scandalul izbucnit intre Dan Fischer (patronul “Danubius Securities”) si Alexandru Bittner, in 2000, cu ocazia controverselor legate de deturnarea unui credit de 300 milioane dolari, provenit de la consortiul englez “TQ Inteligent Solutions”, credit destinat invatamantului romanesc. Atunci, Bittner l-a acuzat pe Fischer ca a incercat sa se interpuna in afacere, replica lui Dan Fischer fiind ca, de fapt, el a fost solicitat sa acorde consultanta Ministerului Finantelor de catre Ionut Costea.
O compensare de 400.000 de dolari
In contul lui Mircea Geoana a fost trecut si un teren din Busteni, a carui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari. Terenul apartine insa socrilor lui Mircea Geoana si a fost obtinut printr-un schimb cu Romsilva, condusa de pesedistul Gheorghe Gavrilescu. Sotii Costea au cedat Regiei Padurilor 5.000 mp in localitatea Banesti si au primit in schimb, in baza Legii nr. 69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Busteni.
Desi socrii lui Geoana par a fi defavorizati, terenul primit de ei valoreaza de peste zece ori mai mult decat cel pe care l-au cedat. Ei si-au intregit, ulterior, parcela din Busteni cu inca 2.000 mp, valoarea terenului detinut depasind deja o jumatate de milion de dolari. De remarcat ca schimbul de terenuri s-a realizat la sfarsitul lui 1996, inainte ca Gavrilescu sa fie inlocuit de la conducerea Romsilva, legea care a permis astfel de jafuri fiind ulterior abrogata.
Scrisoarea pierduta la Emil Constantinescu
Desi Mircea Geoana a fost creatia PSD, Adrian Nastase fiind cel care l-a pus in fruntea bucatelor, el a fost mentinut totusi, pe intreaga durata a regimului Constantinescu, ca ambasador in Statele Unite. Secretul acestei confirmari n-a fost inca lamurit. Una dintre explicatii a fost aceea ca familia Geoana a reusit sa se faca “placuta” la Washington, sotii Geoana fiind persoane prezentabile si inteligente, care stiu sa intretina o discutie in limba engleza. S-a vorbit, de asemenea, despre prietenia dintre acestia si fostul ambasador american Alfred H. Moses, pe care Geoana, impreuna cu Ionut Costea (director BERD pe zona Romania, Ucraina Georgia), l-ar fi sprijinit in intermedierea afacerii Transchem-Romania, o afacere care a adus statului roman pagube de aproximativ 80 de milioane de dolari.
S-a mai spus, la fel, ca dupa ce a aflat ca Emil Constantinescu a castigat alegerile din 1996, Mircea Geoana i-a trimis acestuia o scrisoare prin care si-ar fi exprimat bucuria ca, in sfarsit, “am scapat” de “stafiile trecutului” sau “de cancerul democratiei romanesti”. Scrisoarea, trimisa prin fax presedintelui Constantinescu, l-ar fi determinat pe acesta sa-l mentina la Washington pe ambasadorul Geoana. Desi, in mai multe randuri, s-a evocat existenta acelui ravas, pana la sfarsitul anului trecut nimeni n-a reusit sa produca dovada ca ar fi existat. In septembrie 2004 insa, intr-o emisiune televizata, fostul presedinte Emil Constantinescu a recunoscut public faptul ca, intr-adevar, Mircea Geoana i-a trimis prin fax, la inceput de mandat, o scrisoare “elogioasa” (“un fel de elogiu la adresa mea” – a spus Constantinescu), din care se putea deduce bucuria expeditorului ca s-a schimbat puterea. Fostul presedinte a declarat ca nu va publica ravasul lui Geoana, deoarece l-ar pune pe acesta “intr-o situatie jenanta”. Altfel spus, oportunism. Stop.
Dan Badea
Text apărut în revista BILANŢ nr.8, mai 2005